Contestaţie la executare. Decizia nr. 1551/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1551/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 8770/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1551/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. S.
Judecător: I. M. D.
Judecător: D. V.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., . jud.G., împotriva sentinței civile nr.1261/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul P. I. B. av.R. C. O., lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului în combaterea motivelor acestuia.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului de față ca fiind nefondat cu mențiunea că toate criticile aduse prin cererea de recurs au fost în mod judicios și atent studiate și soluționate de instanța de fond, acestea fiind nefondate, inclusiv cele referitoare la procedura prealabilă, la tardivitate și la reaua credință, așa cum arată și în concluziile scrise pe care le depune la dosar și de care solicită ca instanța de recurs să țină seama. Depune la dosar și o adresă emisă de către recurentă prin care se aduce la cunoștința intimatului că societatea datorează în continuare suma de bani pe care acesta o reclamă.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
- Prima instanță
a)Cererea de chemare în judecata
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamantul P. I. B. în calitate de administrator al . a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 358/22.08.2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice G. - Activitatea de Inspecție Fiscală, decizie urmată de un proces verbal de sechestru pentru bunuri imobile, solicitând anularea deciziei anterior menționate cu consecința anulării actelor de executare îndreptate împotriva sa.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamantul a precizat că la data de 23.01.2012 a primit de la OCPI G. Încheierea nr. 2689/18.01.2012 prin care s-a dispus intabularea dreptului de ipotecă asupra imobilului proprietatea sa exclusivă, situat în G., ., ., stabilit prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1309/12.02.2012.
A precizat că a aflat cu această ocazie de existența Decizia nr. 358/27.09.2011, decizie care nu i-a fost anterior comunicată în mod legal.
Precizează reclamantul că suma pentru care s-a dispus sechestrul reprezintă datorii acumulate de . în perioada de „depresie economică”.
Arată că societatea este dizolvată din data de 20.11.2009, la inițiativa ORC și radiată la data de 10.10.2011.
Apreciază că, pentru aceste datorii, organul fiscal avea posibilitatea de a cere instanței . societății . De asemenea, avea și posibilitatea executării bunurilor societății în termen de 6 luni de la . nu a făcut nimic din toate acestea, preferând să atragă răspunderea administratorului, persoană cu posibilități financiare reduse și cu familie în întreținere.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 92/2003.
Întrebat fiind de către instanță cu privire la obiectul cererii, la termenul din data de 22.06.2012, reclamantul a precizat că este vorba de o contestație făcută împotriva deciziei de impunere nr. 358/22.08.2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice G. - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Intimata DGFP G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 7269/29.06.2012, instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei G. invocată de către reclamant și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
Pe rolul Tribunalului G. – Secția d contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr._ .
După declinare, reclamantul a formulat oral precizări cu privire la obiectul acțiunii și cadrul procesual, arătând că înțelege să formuleze contestație împotriva Deciziei nr. 358/27.09.2011 de angajare a răspunderii solidare și să se judece în contradictoriu cu pârâta AFP G..
b)Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta AFP G., legal citată nu a formulat întâmpinare,dar, la solicitarea instanței, a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii actului contestat ( filele 13-38, 46-132, 143 – 179 ).
Ulterior, prin „concluziile scrise” formulate în cauză la data de 27.03.2013, pârâta a invocat excepția tardivității formulării contestației și excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile. Instanța a înlăturat aceste apărări ca tardiv formulate având în vedere că, la termenul din data de 13.12.2012 părțile au pus concluzii cu privire la fond, cauza fiind repusă pe rol doar pentru completarea probatoriului.
c)Hotărârea pronunțată în cauză
Prin sentința civilă nr.1261/11.04.2013,Tribunalul G. a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 358/28.08.2011.Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut ,în esență că nu sunt întrunite condițiile prev. de dispozițiilor art. 27 alin. 2 lit. c și d din O.G. nr. 92/2003.
- Instanța de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
a)Motivele de recurs
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ recurentul-pârât a susținut în esență următoarele:
Consideră că se impunea o maximă statuare asupra tuturor aspectelor reclamate care, fără putință de tăgadă demonstrează vădita rea-credință a reclamantului și care evidențiază în mod clar legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite făcute în timpul mandatului său și prejudiciul creat prin acumularea de obligații fiscale și neplata acestora la bugetul de stat.
Astfel, reaua-credință a reclamantului P. I. B. rezultă fără echivoc din următoarele considerente:
. este declarată în insolvență în condițiile O.G. nr.92 din 2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și datorează bugetului general consolidat al statului suma de 31.359 lei.
P. I. B. în calitate de administrator, cu rea-credință nu și-a îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.
P. I. B. în calitate de administrator, cu rea-credință, a determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
Analizând aceste motive care, fără echivoc au dus la insolvabilitatea persoanei juridice ., prin întocmirea procesului-verbal de insolvabilitate cu nr._/12.08.2011, acestea se circumscriu cu reală evidență disp. art.27 alin.2 lit.b și d coroborate cu prevederile art.28 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței recurate si in rejudecare respingerea acțiunii formulate de reclamant.
b)Analiza motivelor de recurs
Examinând motivele de recurs,hotărârea primei instanțe,situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă,constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 358/28.08.2011 emisă de AFP G. ( filele 16-19 ds. atașat) s-a stabilit răspunderea reclamantului P. I. B. în solidar cu debitoarea . G. pentru suma de 31.359 lei - obligații fiscale, în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. 2 lit. c și d din O.G. nr. 92/2003, motivat de faptul că aceasta, în calitate de administrator, cu rea – credință, nu și-a îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței.
Conform prevederilor art. 27 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, în varianta în vigoare la data emiterii deciziei contestate, „pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale”.
Contrar susținerilor recurentei și în acord cu opinia judecătorului fondului cauzei, curtea notează că în prezenta cauza nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile precizate și incidente cauzei de față. Astfel, pe de o parte, în condițiile în care procedura insolvenței a fost inițiată de ORC, iar societatea radiată la data de 12.11.2011, administratorul nu era ținut a cere deschiderea procedurii insolvenței și de asemenea, nu s-a făcut dovada faptului că, deși existau posibilități financiare, obligațiile fiscale nu au fost achitate, deci administratorul ar fi acționat cu rea – credință.
c)Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin 1C.pr.civ va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., . jud.G., împotriva sentinței civile nr.1261/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, F. B. |
Fond: C.L./Tribunalul G.
Red.D.I.M./25.03.2014
Tehnored.F.B./25.03.2014/2 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Alte cereri. Decizia nr. 2176/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
