Anulare act administrativ. Decizia nr. 7555/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7555/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 4953/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7555/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. G. T.
Judecător - L. C.
Judecător - C. R. M.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Strategie, Reformă și Cooperare Internațională cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr. 652 din 2.04.2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns intimata prin avocat M. M., lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea acordă cuvântul apărătorului intimatei în susținerea excepțiilor invocate prin întâmpinarea formulată.
Apărătorul intimatei arată că nu stăruie în excepția tardivității invocată solicitând să se ia act de acest aspect.
Invocă nulitatea recursului întrucât a fost promovat sub incidența dispozițiilor din vechiul cod de procedură civilă, fapt care în opinia sa echivalează cu o nemotivare în fapt și în drept a căii de atac.
De asemenea arată că cererea de recurs a fost formulată de instituție și nu prin consilier juridic, că nu a fost indicată adresa prin cererea de recurs fiind încălcate disp. art. 486 alin. 1 lit. b, că nu au fost invocate motivele de nelegalitate, astfel că și din aceste motive susține nulitatea recursului.
Totodată invocă excepția inadmisibilității recursului întrucât nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute la disp. art. 488 alin. 1 pct. 1-8 C.pr.civ.
Curtea apreciază ca nefondate aspectele invocate în susținerea nulității recursului, întrucât, pe de o parte, indicarea dispozițiilor din vechiul cod de procedură civilă, nu poate atrage nulitatea recursului, iar pe de altă parte, motivele invocate fac posibilă încadrarea în disp. art. 488 pct. 8 C.pr.civ.; cu privire la neindicarea domiciliului intimatei, deși se confirmă susținerea, apreciază că pentru acest motiv nu se impune nulitatea recursului, câtă vreme din actele dosarului rezultă sediul acesteia.
Cu privire la cerința semnării recursului de către consilier juridic, constată că această cerință a fost complinită, odată cu răspunsul la întâmpinare formulat, fiind anexată copie de pe cererea de recurs semnată de consilierul juridic, însă Curtea are în vedere și faptul că Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea acestui text de lege, chiar dacă nu s-a publicat în Monitorul Oficial.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că recursul nu este motivat și nu se încadrează în prevederile invocate.
Arată că recurenta, pentru a induce în eroare instanța de fond, a depus acte privind activitatea din 2013, ori în cauză judecata se face pe activitatea din anul 2012.
Solicită a se avea în vedere argumentele dezvoltate prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. la data de 30.09.2013 sub nr._, astfel cum a fost modificată la data de 19.02.2014, reclamanta B. E., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat anularea Raportului de evaluare a performanțelor individuale pentru anul 2012, precum și a Deciziei emise în soluționarea contestației sale.
Prin sentința civilă nr. 652/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâta A. - Direcția Generală de Strategie, Reformă și Cooperare Internațională și, în consecință:
A fost anulată decizia de respingere a contestației împotriva Raportului de reevaluare pentru anul 2012 a performanțelor profesionale ale funcționarilor publici clasa I pe numele funcționarului public B. E., comunicată reclamantei prin adresa nr._/20.08.2013 și a fost obligată pârâta să reia soluționarea contestației cu privire la calificativul acordat pentru anul 2012.
A fost respins capătul de cerere privind anularea Raportului de evaluare a performanțelor individuale pentru anul 2012 nr.1 și 2 și aprecierea de către instanță a activității reclamantei ca fiind corespunzătoare unui alt calificativ anual, ca inadmisibil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală,considerând că instanța de fond a admis în parte, în mod greșit acțiunea, făcând o apreciere eronată asupra situației de fapt, a probelor administrate în cauză și a legislației aplicabile în speță.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond, în motivarea sentinței pronunțate, nu a luat în considerare argumentele prezentate de instituție atât prin întâmpinare, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar, ci doar a preluat considerentele reclamantei.
Sub aspectul motivării raportului de evaluare, învederează că acest act îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege și conține toate elementele prevăzute de HG nr. 611/2008, având forma prevăzută în anexă.
Cât privește motivarea sa, la care face trimitere, recurenta face precizarea că aceasta nu este prevăzută de lege pentru a fi motiv de anulare.
În acest sens, arată că, în ceea ce privește raportul de evaluare, nu se cere și nu se impune motivarea întrucât pentru acest act motivarea se face oral în cadrul interviului de evaluare care are loc între persoana evaluată și evaluator.
În atare situație, având în vedere că, instanța de fond a reținut obligativitatea motivării în scris a unui act pentru care legea nu cere o astfel de motivare și mai mult se prevede motivare orală în cadrul interviului, solicită admiterea recursului formulat și modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond cu privire la faptul că, nu este motivată, solicită a se constata, pe de o parte, că aceasta este motivată din perspectiva motivelor invocate în contestația formulată, iar pe de altă parte, să se aibă în vedere Referatul întocmit de evaluator (depus la dosarul cauzei) în care se justifica efectiv notele acordate.
Prin urmare, comisia de soluționare a contestației a motivat raportul strict din perspectiva susținerilor din contestație, susțineri care nu sunt elocvente și nu au nicio legătură cu raportul de evaluare din perspectiva respectării condițiilor de formă a acestuia sau a calificativelor acordate.
În concluzie, solicită a se constata că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că, cele două acte sunt nemotivate și a dispus obligarea la soluționarea contestației.
Astfel arată că, prin raportul de evaluare a performanțelor individuale pentru anul 2012, reclamantei B. E., având funcția de consilier superior în cadrul A.N.A.F. – Direcția Generală de Strategie, Reforma și Cooperare Internațională, i-a fost acordat calificativul bine.
Apreciind ca fiind netemeinică această evaluare, prima instanță era datoare a analiza fiecare dintre criteriile notate și în raport de gradul de realizare a sarcinilor specifice să reaprecieze calificativul cuvenit.
În mod vădit eronat, instanța de fond reține că, raportul de evaluare pentru anul 2012 este nelegal, întrucât a încălcat prevederile HG nr. 611/2008 cu modificările și completările ulterioare.
La stabilirea calificativului acordat reclamantei pentru anul 2012 au fost avute în vedere criteriile de performanță stabilite prin Ordinul ministrului administrației publice nr. 8/2002, așa cum se prevede la art. 2 alin. 5 din anexa nr. 3 – „Metodologie de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici” a HG nr. 1209/2003.
Face precizarea că nota s-a acordat având în vedere capacitatea redusă de identificare de soluții și implicit de asumare a responsabilității, precum și de capacitatea de a învăța din propriile greșeli care i-au fost semnalate în mod repetat.
Nota 4,53, ca notă finală a evaluării, a fost obținută potrivit art. 7 alin. 1 lit. d din anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003, calculându-se media aritmetică a notelor acordate pentru îndeplinirea fiecărui criteriu de performanță și conform art. 8 lit. c din anexa 3 a HG nr. 1209/2003 calificativul corespunzător acestei note este „bun”, calificativ corect acordat.
Dispozițiile art. 7 alin. 1 lit. d din HG 1209/2003 prevăd că: „pentru a obține nota acordată pentru îndeplinirea criteriilor de performanță se face media aritmetică a notelor acordate pentru îndeplinirea fiecărui criteriu”.
În egală măsură evaluatorii au avut în vedere modul de urmărire a soluționării activităților încredințate și gradul redus de implicare în realizarea sarcinilor încredințate (de cele mai multe ori superficial sau fără suficientă documentare).
Astfel, evaluarea a fost realizată cu respectarea întrutotul a dispozițiilor legale, iar calificativul acordat reflectând performanțele profesionale individuale ale reclamantei, criticile reținute de instanța de fond fiind lipsit de fundament.
În concluzie, Raportul de evaluare a performanțelor individuale pentru anul 2012 este legal atât în ceea ce privește conținutul cât și în ce privesc notele acordate întrucât, nu exista elemente care să conducă la modificarea notelor acordate anterior și implicit a calificativului de „bine”.
Mai mult, pentru perioada 22.06.2012 – 02.10.2012, calificativul primit de reclamantă este „foarte bine”, deci nu se poate vorbi de o subevaluare pentru perioada de referință, atâta vreme cât calificativul final al evaluării este cel mai înalt calificativ prevăzut de legislația în vigoare.
Totodată arată că, acordarea punctajului pentru îndeplinirea obiectivelor individuale și pentru realizarea criteriilor de performanță reprezintă o prerogativă exclusivă a angajatorului.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9, art. 3041 și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă B. E. depus la dosar întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a invocat în primul rând nulitatea căii de atac în temeiul art. 489 C.pr.civ., arătând că deși acțiunea a fost promovată sub incidența prevederilor noului cod de procedură civilă fiind înregistrată la Tribunalul V. la data de 30.09.2013, recursul este promovat în baza dispozițiilor vechiului cod de procedură civilă, fapt care în opinia sa echivalează cu o nemotivare în fapt și în drept a căii de atac.
Dacă în cauză calea de atac ar fi apelul atunci ar fi incidente prevederile art. 470 C.pr.civ. privitoare la decădere cu referire la lipsa motivelor de fapt și de drept precum și lipsa probelor în susținerea apelului.
Dacă ipotetic s-ar lua în considerare că recursul este declarat în baza art. 486 C.pr.civ. a solicitat să se constate că cererea nu îndeplinește condițiile stabilite de acest articol, respectiv 486 (1) lit. a, b, d și art. 486 (2), solicitând a face aplicarea prevederilor art. 486 (3) și să se constate nulitatea recursului.
Intimata a mai menționat că nu cunoaște dacă recursul s-a depus în termen și a solicitat ca instanța să verifice din oficiu acest lucru deoarece înțelege să invoce tardivitatea promovării căii de atac.
Intimata a mai arătat că din modul de redactare a cererii de recurs rezultă clar că cererea este adresată Curții de Apel G., Secția contencios administrativ și fiscal, la adresa din ., jud. G. și nu Tribunalului V. și a invocat nulitatea cererii, în temeiul art.490 C.pr.civ..
Pe fond intimata a arătat în esență că tribunalul a analizat toate documentele depuse și a reținut în mod corect că, în cauză, nici în fișa de reevaluare și nici în decizia pronunțată în soluționarea cauzei nu se motivează în detaliu calificativul acordat în baza criteriilor de evaluare din Normele metodologice de evaluare a activității profesionale prevăzute de HG nr. 611/2008, nefiind analizate în niciun fel susținerile reclamantei, astfel cum au fost menționate în contestația formulată.
Tribunalul a reținut în mod corect că puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie un exces de putere conform dispozițiilor art. 2 lit. m din Legea 554/2004.
Tribunalul a reținut nemotivarea actului atacat, respectiv a deciziei emise în soluționarea contestației împotriva calificativului „bine” acordat în urma reevaluării performanțelor individuale pe 2012, sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputând fi decât anularea acestuia.
Susținerea recurentei că această motivare s-ar fi făcut oral, în contextul celor precizate de Tribunal, nu are nicio susținere legală căci sarcina probei (a motivării) îi revenea recurentei (motivarea deciziei).
Prin răspunsul la întâmpinare recurenta a arătat că, în opinia sa, nu pot fi reținute excepțiile invocate de către intimată deoarece cererea de recurs cuprinde motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea, iar faptul că dintr-o eroare materială a fost indicat ca și temei de drept art. 304 pct. 5 și pct. 9, art. 3041 și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, nu echivalează cu o nemotivare în fapt și în drept a căii de atac. S-a mai arătat că recursul a fost formulat în termenul legal și depus prin poștă cu confirmare de primire la data de 26.05.2014, că în cauză calea de atac este recursul, fiind aplicabile prevederile legii speciale Legea nr. 554/2004, iar recursul a fost depus la Tribunalul V..
În ceea ce privește apărările pe fond, recurenta a reiterat susținerile din cererea de recurs.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 120 din HG nr. 611/2008 „Funcționarii publici nemulțumiți de rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorității sau instituției publice. Conducătorul autorității sau instituției publice soluționează contestația pe baza raportului de evaluare și a referatelor întocmite de către funcționarul public evaluat, evaluator și contrasemnatar.
(2) Contestația se formulează în termen de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoștință de către funcționarul public evaluat a calificativului acordat și se soluționează în termen de 15 zile calendaristice de la data expirării termenului de depunere a contestației.
(3) Rezultatul contestației se comunică funcționarului public în termen de 5 zile calendaristice de la soluționarea contestației.
(4) Funcționarul public nemulțumit de modul de soluționare a contestației formulate potrivit alin. (1) se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.”
Reclamantei i-a fost comunicat rezultatul contestației depuse împotriva rezultatului evaluării prin adresa nr._/20.08.2013, adresă în care s-a menționat că, în urma analizării de către comisia de soluționare a contestației scrise și depuse, precum și a documentelor aflate în dosarul cauzei, prin Nota nr._/2013 aprobată de conducerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a hotărât respingerea acesteia ca neîntemeiată și menținerea calificativelor acordate la reluarea procesului de reevaluare a performanțelor individuale din data de 25.06.2013.
În mod corect a reținut instanța de fond nelegalitatea deciziei emise de pârâtă în soluționarea contestației, ca urmare a faptului că acest act nu este motivat.
Astfel cum a reținut și instanța de fond motivarea reprezintă o obligație generală, constituțională, aplicabilă oricărui act administrativ. Ea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea în mod clar și neechivoc a raționamentului emitentului actului.
Motivarea urmărește o dublă finalitate. În primul rând ea îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor în profitul destinatarului, care va putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, iar în al doilea rând, ea permite instanței să exercite controlul judiciar în situația contestării actului respectiv.
Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează anularea actului.
În cauză se constată că hotărârea adoptată de către comisia de soluționare a contestației formulate de reclamantă nu cuprinde nicio referire concretă la argumentele pentru care au fost înlăturate fiecare dintre motivele invocate de către contestatoare.
Este real faptul că la art. 120 alin. 1 din HG nr. 611/2008 se prevede că conducătorul autorității sau instituției publice soluționează contestația pe baza raportului de evaluare și a referatelor întocmite de către funcționarul public evaluat, evaluator și contrasemnatar, iar alin. 3 al aceluiași articol prevede că funcționarului public i se comunică rezultatul contestației, însă aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate în sensul că organul competent să soluționeze contestația nu are obligația motivării soluției adoptate.
Soluționarea contestației presupune examinarea de către organul competent a documentelor prevăzute la art. 120 alin. 1 din HG nr. 611/2008, însă impune în același timp prezentarea de către comisia respectivă a motivelor de fapt și de drept pentru care s-a considerat că respectiva contestație este neîntemeiată.
Referatul întocmit de către evaluator reprezintă un document prevăzut de lege ca făcând parte din documentația ce trebuie examinată în vederea soluționării contestației. Din moment ce acest referat este întocmit de evaluator, respectiv de către cel care a întocmit raportul de evaluare contestat, este evident că motivarea expusă în acel referat nu poate substitui motivarea hotărârii adoptate de către comisia de soluționare a contestației.
Soluția adoptată de instanța de fond de obligare a comisiei să reia soluționarea contestației formulate de reclamantă constituie modalitatea legală de restabilire a dreptului vătămat prin emiterea nelegală a unei hotărâri de soluționare a contestației nemotivată. Curtea apreciază astfel ca fiind nefondate susținerile recurentei în sensul că instanța de fond ar fi trebuit să procedeze la analiza fiecăruia dintre criteriile notate și în raport de gradul de realizare a sarcinilor specifice să reaprecieze calificativul cuvenit.
Prin hotărârea atacată nu s-a dispus anularea raportului de evaluare, astfel încât Curtea apreciază că nu se mai impune examinarea criticilor formulate de recurentă prin care se susține că legea nu prevede necesitatea motivării acestui raport și, în consecință, nu se impune anularea lui pentru acest motiv.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 496 Cod proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Strategie, Reformă și Cooperare Internațională cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr. 652 din 2.04.2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, L. C. | Judecător, C. R. M. |
Grefier, I. S. |
Red.L.G.T./12.11.2014
Tehnored.I.S./17.11.2014/4ex.
Fond-Tribunalul V.;Jud.M.Dibuș
| ← Alte cereri. Hotărâre din 18-06-2014, Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5238/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
