Despăgubire. Sentința nr. 162/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 162/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-08-2014 în dosarul nr. 6818/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 162/2014
Ședința din Camera de consiliu de la 06 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul G. și Judecătoria G. în judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe
contestatorii B.N.P. B. ZANA, B.N.P.A. M. M. I. și B. Z., cu sediul/domiciliul în G., . și intimații M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN A.N.A.F, cu sediul în București ., C. G. AL GĂRZII FINANCIARE PRIN GARDA FINANCIARĂ G., cu sediul în G., ., jud. G., având ca obiect anulare act de executare(decizie de instituire măsuri asigurătorii).
Față de disp. art. 135 alin.(4) NCpr. civ., nu s-a dispus în speță citarea părților.
CURTEA
Asupra conflictului de competență de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /26.03.2013 pe rolul Judecătoriei G., contestatorul B. M. M. I. și B. Z. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București și C. G. al Gărzii Financiare București - prin Garda Financiară - Secția G., să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei nr._/06.03.2013, prin care s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii până la concurența sumei de 10.877,42 lei cu titlu de TVA.
În motivarea cererii, în esență, contestatoarea invocă faptul că la baza deciziei nr._/06.03.2013 emisă de Garda Financiară - Secția G. se află procesul-verbal de control nr.465/05.03.2013, prin care se menționează că . G. nu a furnizat toate documentele de proveniență a bunurilor livrate, respectiv a prestărilor de servicii efectuate în favoarea contestatorului. Astfel, în anul 2011, . G. a efectuat lucrări de amenajări interioare la solicitarea contestatorului, iar din verificările efectuate de Garda Financiară - Secția G., rezultă că societatea nu a avut angajați în perioada 01.11._11, promovând astfel munca la negru.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.129 alin.11, art. 172 și următoarele din OG nr.92/2003.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul Ministerul Finanțelor Publice - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Legal citat, intimata C. G. al Gărzii Financiare București - prin Garda Financiară - Secția G. nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 31.10.2013, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. și declinarea competenței în favoarea Tribunalului G. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Prin Sentința civila nr_/04.11.2013, Judecătoria G. a admis excepția de necompetenta materiala si a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului G..
Pe rolul Tribunalului G., secția de contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrata la data de 11.12.2013 sub nr._ .
In ședința publica din data de 20.02.2014, termen la care pârtile au fost citate cu mențiunea discutării excepției de necompetenta materiala a Tribunalului, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților legal citate.
Cauza a fost repusa pe rol la data de 26.05.2014, instanța rămânând in pronunțare asupra excepției de necompetenta materiala invocata, excepție pe care a apreciat-o întemeiată și a admis-o ca atare, dispunând declinarea competenței către Judecătoria G. și, respectiv, sesizarea Curții de Apel G. în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul G. a reținut, în esență, următoarele:
Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă contestație la executare, respectiv împotriva masurilor asiguratorii .
În raport de prevederile art.172 alin 4 coroborate cu disp.art.2 alin 3 Cod de procedură fiscală republicat, cu referire la art.1 pct.1 C.p.c.,contestația la executare silită în materia creanțelor fiscale se soluționează de instanța de drept comun –judecătoria, iar în recurs de secția civilă a tribunalului, întrucât nu există dispoziții procedurale speciale atributive de competență pentru instanțele specializate de contencios administrativ, mai ales în primă instanță .
Mai mult, contestația la executare în materie fiscală se soluționează în recurs de secția civilă a tribunalului, conform art. 2 pct.3 C.p.c. și nu de secția de contencios administrativ a tribunalului, deoarece ca regulă, tribunalul judecă în materia contenciosului administrativ și fiscal numai ca instanță de fond, conf.art.2 pct. 1 lit. d C.p.c. și art.10 alin 1 din Legea nr. 554/2004, atât timp cât nu există o dispoziție expresă a legii care să îi determine o competență specială ca instanță de recurs.
Astfel cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție în mai multe decizii de speță, art.172 alin. 4 Cod de procedură fiscală prevede că, contestația la executare silită se introduce la instanța judecătorească competentă să se judece în procedură de urgență.
În lipsa unor prevederi exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin incidente în această privință dispozițiile art. 2 alin 3 din OG nr. 92/2003, potrivit cărora, unde acesta nu dispune, se aplică dispozițiile C.p.c.
Prin decizia nr. XIV/5.02.2007, și Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrativ fiscale, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual și nu de normele de drept public reglementate de Legea nr.554/2004 și respectiv codul de procedură fiscală –acestea două din urmă fiind aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale ce constituie titlu de creanță fiscală. Or, în raport cu normele dreptului procesual civil în materia executării silite, competența de soluționare a recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de judecătorie ca instanță de executare, nu poate reveni decât secției civile a tribunalului, neexistând dispoziții procedurale speciale atributive de competență pentru instanțele specializate de contencios administrativ în această materie.
În speță nu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și Decizia nr. XV/7.02.2007 a și Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât aceasta se referă la competența soluționării în primă instanță a contestației la executare în materie comercială și unde se face deosebire între contestația împotriva executării silite propriu-zise și contestația care vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu. Temeiul juridic al stabilirii competenței de soluționare a contestației la executare în cazul celor 2 materii (fiscală și comercială) este diferit, iar normele nu pot fi aplicate prin asemănare.
În materie fiscală este obligatoriu de urmat Decizia nr. XIV/5.02.2007 a Secțiilor Unite ale și Înalta Curte de Casație și Justiție, conform căreia competența de soluționare a contestației la executare în materie fiscală aparține instanțelor de drept comun și în primă instanță judecătoriei.
Deliberând asupra conflictului de competență ivit în cauză, Curtea apreciază că, în speță, competența de soluționare în fond a litigiului inițiat de contestatoarea Biroul Notarilor Publici asociați M. M. I. și B. Zîna aparține Judecătoriei G. în raport de obiectul cauzei( contestație la executare) și de dispozițiile de lege lata incidente în speță(art.172 alin. 4 Cod de procedură fiscală coroborate cu disp.art.2 alin 3 Cod de procedură fiscală republicat, astfel cum acestea au fost interpretate de instanța noastră supremă prin Decizia nr. XIV/5.02.2007, coroborate cu disp. art. 713 NCpr. civ.), fiind irelevantă natura juridică a titlului executoriu( act administrativ fiscal), astfel cum a reținut și Tribunalul G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe contestatorii B.N.P. B. ZANA, B.N.P.A. M. M. I. și B. Z., cu sediul/domiciliul în G., . și intimații M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN A.N.A.F, cu sediul în București ., C. G. AL GĂRZII FINANCIARE PRIN GARDA FINANCIARĂ G., cu sediul în G., ., jud. G., având ca obiect anulare act de executare(decizie de instituire măsuri asigurătorii), în favoarea Judecătoriei G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2014.
Președinte, G. I. | ||
Grefier, Maghița D. |
Red. GI/08.08.2014
Tehnored. M.D./11.08.2014 – 6 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5396/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7927/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
