Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6102/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6102/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 309/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6102/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. M. D.
Judecător V. S.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de reclamantul M. D., domiciliat în G., ., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 571/20.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ *.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2014 care au fost consemnate în încheierea din aceiași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 12 iunie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel G. - secția de contencios administrativ și fiscal sub nr_, reclamantul M. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR ȘI I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, suspendarea executării Dispoziției nr. 5171/11.11.2011 emisă de pârâtul I. G. al Poliției Române.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin dispoziția arătată mai sus a fost sancționat cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază a gradului profesional deținut, sancțiune nelegal și netemeinic adoptată.
A mai susținut reclamantul că prin această măsură i se creează o pagubă patrimoniului personal constând în diferența dintre coeficientul de ierarhizare aferent funcției pe care o ocupa și celei pe care o ocupă în prezent, precum și a pierderii salariului de merit.
Prin sentința civilă nr. 19 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel G. - Secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantului M. D. și, în consecință, a dispus suspendarea Dispoziției nr. 5171/11.11.2011 emisă de I. G. al Poliției Române până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut susținerile reclamantului privind încălcarea dispozițiilor art. 59 al. 9 din Legea nr. 360/2002 și art. 61 din O.M.A.I. nr. 400/2004 în sensul că sancțiunea i-a fost aplicată peste termenul de 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile. întrucât această susținere nu poate fi verificată decât prin administrarea probei cu acte iar dacă ar fi întemeiată ar conduce la anularea dispoziției de sancționare, Curtea a apreciat că reclamantul a făcut dovada cazului bine justificat.
A mai arătat instanța de fond că punerea în executare a sancțiunii i-ar produce reclamantului o pagubă iminentă prin diminuarea salariului pe care îl primește de la angajator, fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-pârâți M. Administrației și Internelor și
I. G. al Poliției Române în motivarea recursului
susțin că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură
prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură
civilă, întrucât pentru termenul la care s-a judecat cererea de
suspendare a executării actului administrativ contestat, nu au fost
legal citați.
În raport de emitentul actului administrativ contestat recurentul M. Administrației și Internelor înțelege să solicite examinarea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Administrației și Internelor.
Din motive comune, recurenții-pârâți susțin în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, având în vedere că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea acestor condiții.
Recurentul-pârât I. G. al Poliției Române invocă excepția autorității de lucru judecat cu motivarea că intimatul-reclamant a mai depus trei cereri de suspendare a executării Dispoziției Inspectorului G. al Poliției Române nr.5171 din 11.11.2011 întemeiate pe dispozițiile art.14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, soluționate în primă instanță.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant M. D. a invocat ca excepție inadmisibilitatea recursurilor declarate de pârâți cu motivarea că au rămas fără obiect, iar M. Administrației și Internelor nu justifică nici un interes în cauză, precum și excepția tardivității recursului declarat de I. G. al Politiei Române.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat susține că între cele două cereri invocate nu există identitate de obiect.
A arătat că cererea de suspendare este fondată, fiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 14 din Leg. 554/2004.
Prin decizia nr. 3672/21.09.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție București a respins excepția tardivității recursului, a admis recursurile declarate de M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române, a casat sentința civilă numărul 19/17 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel G. și a trimis cauza spre rejudecare la această instanță.
A reținut instanța de recurs că hotărârea instanței de fond a fost comunicată Inspectoratului G. al Poliției Române la data de 16.02.2012 iar recursul a fost declarat la data de 21.02.2012 cu respectarea disp. art. 14 al. 4 din Leg. 554/2004 și art. 102 din C.proc. civ.
De asemenea a mai reținut instanța de recurs că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prev. de art. 88 din C.proc.civ., înscrisul de la fila 56 din dosarul de fond nu respectă dispozițiile textului de lege arătat mai sus.
S-a indicat de către instanța de recurs ca în rejudecare să se aibă în vedere apărările cuprinse în întâmpinare, privită din perspectiva unei aparente de nelegalitate în sensul art. 2 lit. t din Leg. nr. 554/2004 precum și incidența disp. art. 163 din C.proc.civ.
În rejudecare, pârâtul Inspectorului G. al Poliției Române a solicitat a se lua act de faptul că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat invocând în acest sens sentința civilă nr. 432/19.12.2011 și sentința civilă nr. 10/11.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel G..
Prin sentința civilă nr. 571/20 11 2012 a curții de apel G. a fost respinsă cererea de suspendarea executării Dispoziției nr. 5171/11.10.2011 emisă de Inspectorului G. al Poliției Române pentru autoritate de lucru judecat.
În fapt, s-a reținut anterior formulării prezentei acțiuni înregistrată sub nr._ la Curtea de Apel G., reclamantul M. D. a mai formulat o cerere prin care solicitat suspendarea executării Dispoziției nr. 5171/11.10.2011, înregistrată la Curtea de Apel G. sub nr._, calitate de pârât având Inspectorului G. al Poliției Române.
Prin sentința 432/19.12.2011 Curtea de Apel G. a respins ca nefondată cererea reclamantului.
La data de 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel G. a pronunțat sentința civilă numărul 10 prin care a admis excepția autorității de lucru judecat, respingând acțiunea aceluiași reclamant M. D. care în contradictoriu cu Inspectorului G. al Poliției Române solicită suspendarea executării Dispoziției nr. 5171/11.10.2011.
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat suspendarea executării dispoziției nr. 5171/2011 emisă de Inspectorului G. al Poliției Române, chemând în judecată alături de I.G.P.R. și M.A.I. București.
Este indubitabil că scopul urmărit de reclamant prin introducerea acestei acțiuni este acela de a obține suspendarea dispoziției emise de I.G.P.R., scop urmărit și prin introducerea celorlalte două acțiuni .
Potrivit disp. art. 163 pct. 1 C.proc.civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de mai multe ori, cererile având același obiect și aceeași cauză,iar în speță s-a dovedit faptul că reclamantul, anterior formulării prezentei acțiuni, s-a mai judecat în alte două dosare, prin care a solicitat suspendarea executării Dispoziției nr. 5171/2011 emisă de Inspectorului G. al Poliției Române.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul M. D. criticând-o ca fiind nelegală conform art. 304 pct. 8,9 Cod proc. civilă, arătând că instanța de fond a interpretat greșit cererea de suspendare ce formează obiectul dosarului nr._ *, raportat la disp.art.14 alin.6 și art.15 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu disp.art.163 C.proc.civ., ignorând inclusiv practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât în cauza de față nu operează autoritatea de lucru judecat.
Astfel, la data de 21.12.2011 a formulat cerere de anulare a Dispoziției Inspectorului G. al Poliției Române nr.5171/11.11.2011 și a O.M.A.I. nr.II/4482/14.12.2011, această cerere formând obiectul dosarului nr._ la Curtea de Apel G.. Ulterior, la data de 12.01.2012, în temeiul art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, a adresat Curții de Apel G. o cerere de suspendare a executării celor două acte administrative menționate mai sus, formându-se dosarul nr._, această cerere fiind formulată după declanșarea acțiunii în anulare și cu invocarea unui alt temei de drept, fapt care exclude existența unei autorități de lucru judecat raportat la soluțiile pronunțate în dosarele nr._ și_, ce au avut ca obiect cereri de suspendare formulate doar în temeiul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2003 și în faza procesuală a procedurii prealabile.
Referitor la fondul cauzei, cererea de suspendare ce formează obiectul dosarului nr._ * este fondată, fiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 ( declanșarea procedurii prealabile, cazul bine justificat și paguba iminentă).
În cererea introductivă a prezentat cazul bine justificat, așa cum acesta este definit de art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004 și a arătat că I. G. al Poliției Române și M. Administrației și Internelor l-au decăzut din dreptul de a-i aplica și respectiv menține sancțiunea de „ trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază a gradului profesional deținut”, respectiv în funcția de ofițer specialist II, întrucât s-a depășit termenul imperativ de 60 de zile de la data finalizării cercetării prealabile.
Prin întimpinarea depusă de intimatul Inspectorului G. al Poliției Române a solicitat respingerea recursului ca nefondat,având în vedere că în speță există autoritate de lucru judecat.
Astfel, trimiterile făcute de recurentul-reclamant la raționamentul urmat de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauze al căror obiect îl reprezentau cereri de suspendare a unor acte administrative nu se circumscriu prezentei spețe. Hotărârile citate de recurentul-reclamant pun în discuție modul de aplicare al art.15 din Legea contenciosului administrativ, or cererile sale de suspendare a executării Dispoziției I.G.P.R. nr.5171/11.11.2011, inclusiv prezenta, sunt întemeiate pe disp.art.14 din aceleași act normativ menționat mai sus.
În acest context, faptul că pe rolul Curții de Apel G., recurentul-reclamant a mai depus trei cereri de suspendare a executării Dispoziției inspectorului general al Poliției Române nr.5171 din 11.11.2011 întemeiată pe disp.art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cereri care au avut următoarea finalitate:
-În dosarul civil nr._, cererea a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr.432/19.12.2011; irevocabilă prin Decizia I.C.C.J. nr.1600/23.03.2012 de respingere a recursului declarat de M. D.;
- În dosarul civil nr._, cererea a fost respinsă prin sentința civilă nr.10/11.01.2012 pentru autoritate de lucru judecat; irevocabilă prin nerecurare.
- În dosarul civil nr._, cererea a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr.67/09.02.2012.
Așa cum a reținut I.C.C.J. – Secția civilă Decizia nr.4525/30.05.2005, pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
În acest context, prezenta cerere de chemare în judecată are același obiect, și anume suspendarea executării dispoziției de sancționare, cu cele trei dosare civile la care s-a făcut referire anterior, aceeași cauză ( anularea Dispoziției inspectorului general al Poliției Române nr.5171 din 11.11.2011 prin care recurentul-reclamant a fost sancționat disciplinar cu „ trecerea într-o funcție inferioară până la nivelul de bază”) și aceleași părți (recurentul-reclamant împotriva Inspectoratului G. al Poliției Române). Faptul că în prezenta cerere, recurentul-reclamant a chemat în judecată și M. Administrației și Internelor, contestând ordinul emis de acesta, nu este de natură a afecta tripla identitate de obiect, cauză și părți necesară pentru existența autorității de lucru judecat, deoarece Ordinul M.A.I. nr.II/44/82/14.02.2011 constituie răspuns la recursul grațios formulat de recurentul-reclamant în cadrul procedurii prealabile ( instanța de fond nici nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la anularea acestui ordin). Actul prin care recurentul-reclamant a fost sancționat îl constituie Dispoziția I.G.P.R. nr.5171/11.11.2011, astfel că acesta este actul administrativ unilateral cu caracter individual ce naște, modifică sau stinge raporturi juridice în sensul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Motivele invocate în cererea de chemare în judecată sunt identice cu cele arătate de recurentul-reclamant în dosarul civil nr._ și similare cu cele din dosarul nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3041 C.proc. civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Prin sentința civilă nr.432/19.12.2011 din dosarul civil nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia I.C.C.J. nr.1600/23.03.2012 prin respingerea recursului declarat de M. D., a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendarea a Dispoziției I.G.P.R. nr.5171/11.11.2011,în temeiul art. 14 din legea nr554/2004.
Susținerea recurentului că prezenta cererea este formulată în baza altui temei de drept ,respectiv disp art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, și vizează două acte administrative Dispoziția I.G.P.R. nr.5171/11.11.2011 și ordinul nr4482/14 12 2011,nu poate fi primită ,întrucât recurentul urmărește de fapt aceeași finalitate ,actul administrativ producător de consecințe juridice fiind Dispoziția I.G.P.R. nr.5171/11.11.2011
De asemenea, prin sentința civilă nr.10/11.01.2012,din dosarul nr._, cererea de suspendare Dispoziția I.G.P.R. nr.5171/11.11.2011 fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat.
În consecință,s-a reținut corect ca fiind întrunite condițiile prev. de art.163 cod proc. civ. și în baza art. 312 alin 1 Cod proc. civ., va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M. D., domiciliat în G., ., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 571/20.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ *.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, I. M. D. | Judecător, V. S. |
Grefier, Z. E. |
Red/Teho/MB/07.07.2014
Tehno ZE/07.07.2014
Ex.2
| ← Pretentii. Decizia nr. 5350/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 7398/2014.... → |
|---|
