Obligaţia de a face. Decizia nr. 4621/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4621/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 10625/121/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4621/R
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. P.
Judecător - M. B.
Judecător - I. A.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Prefectul Jud. G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 2597 din 30.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar de către recurentul S. Național al Polițiștilor, o cerere prin care arată că subscrisa a renunțat la capătul de cerere prin prima de concediu pentru anii 2004 – 2006 încă din anul 2008 și totodată solicită judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._, S. Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul MAI, în numele membrilor săi de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții M.A.I. și Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând obligarea acestora la plata primei de concediu pe anii 2004-2006 inclusiv, precum și la plata sporului de fidelitate conform OG nr.38/2003 și OMAI 132/2004 pentru perioada 01.01.31.12.2005, actualizată cu indicele de inflație până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit OG 38/2003 la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește p primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
S-a mai arătat că potrivit aceluiași act normativ polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
S-a precizat că aceste drepturi nu au fost înlăturate de legiuitor, astfel că ele trebuie acordate.
Prin sentința civile nr.6892 din 18.11.2011, Curtea de Apel București a admis cererea unora dintre reclamanți și a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii formulate de ceilalți reclamanți.
A declinat competența de soluționare în favoarea a 29 Tribunale, printre care și Tribunalul G..
Astfel, a declinat în favoarea Tribunalului G. competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții P. A., P. D., I. E. A., G. V. I., B. M., H. M., G. D., S. V., V. G., C. L., Z. R., P. A., G. D. în contradictoriu cu pârâții Instituția P. G., MAI precum și cererea de chemare în garanție a MFP formulată de MAI.
Pe rolul Tribunalului G. cauza a fost înregistrată pe rolul Secției I civilă la data de 19.12.2012.
Prin Încheierea din 23.04.2010, s-a dispus transpunerea cauzei pe rolul Secției de contencios administrativ, motivat de faptul că pârâții au calitatea de funcționari publici.
Prin sentința civilă nr. 2597/2013 a tribunalului G. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGP, a fost admisă cererea și au fost obligați parații să achite sporul de fidelitate pentru anul 2005
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Pașapoarte, invocată de această pârâtă prin întâmpinare (fila 6 în dosarul Secției I civilă), că reclamanții au înțeles inițial să cheme în judecată și pe pârâta Direcția Generală de pașapoarte.
Ulterior, reclamanții au precizat că înțeleg să se judece doar cu MAI și Instituția prefectului G., astfel cum a precizat de altfel și Curtea de Apel București prin sentința de declinare (act fila 15 la dosar).
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art.28 alin.1 lit. a din Legea nr.260/2002, polițistul are dreptul la salariul lunar compus din salariul de bază, indemnizație, sporuri, premii și prime, ale căror cuantum se stabilește prin lege.
Cuantumul acestor sporuri a fost precizat prin art.6 din OG nr.38/2003 republicată, respectiv se instituie un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Cuantumul exact al sporului de fidelitate, în funcție de vechime, a fost reglementat prin O MAI 132 din 09.02.2004.
Prin art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004, s-a dispus suspendarea, în anul 2005, a dispozițiilor art.6 din OG nr.38/2003.
Conform art.64 din Legea nr.24/2000 republicată, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ cu obligativitatea de a se prevedea data la care se produce suspendarea și durata ei determinată.
În art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 se prevede că la expirarea duratei de suspendare actul normativ suspendat reintră de drept în vigoare.
Ca urmare, la data expirării ultimei suspendări, dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 au reintrat în vigoare.
Așa fiind, sa reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizat cu rata inflației.
Cu privire la prima de concediu, s-a reținut că prin Decizia XII/05.02.2007 a ÎCCJ (RIL), s-a decis, în aplicarea art.37 alin.2 teza I din OG nr.38/2003, că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Instituția P. G. criticând-o ca fiind nelegală deoarece instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamanții și-au restrâns pretențiile la data de 13 03 2009, în dosar nr._ al Curții de apel București, solicitând numai sporul de fidelitate, iar prima de concediu a fost plătită încă din anul 2008.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește acordarea sporului de fidelitate, avându-se în vedere că cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de apel București la data de 21 05 2010, cu mult peste termenul de 3 ani.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3041 C.proc. civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Cu privire la critica recurentei că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ,întrucât intimații reclamanți și-au restrâns pretențiile doar la sporul de fidelitate pentru anul 2005 ,va constata că nu este întemeiată din următoarele motive:
Dispozitivul hotărârii este partea cea mai importantă a unei hotărâri judecătorești, acest element al hotărârii fiind prevăzut în art.261 alin.1 pct.6 Cod procedură civilă și care cuprinde doar soluția adoptată de instanță cu privire la pretențiile deduse judecății, pe baza lui, procedându-se ulterior la executarea silită.
În speță,din dispozitivul sentinței civile recurate rezultă că instanța de fond a avut în vedere doar capătul de cerere privind sporul de fidelitate pe anul 2005,chiar dacă în considerentele hotărârii ,instanțe de fond face referire și la prima de concediu pe anii 2004-2006.
Prin precizările depuse de către intimați în recurs, rezultă în mod expres că au renunțat la acest capăt de cerere încă din anul 2008, ca urmare a plătii acestor drepturi salariale.
Cu privire la critica recurentei privind prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește acordarea sporului de fidelitate pe 2005,întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21 05 2010, cu mult peste termenul de 3 ani, acesta excepție nu este fondată.
Astfel din considerentele sentinței civile nr. 6892/ 18 11 2011, din dosar nr_ al Curții de apel București, rezultă că cererea inițială a fost înregistrată la data 19 11 2007 sub nr._ la curtea de apel București,în cadrul termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 3 din decretul nr. 167/1958.
Față de cel mai sus arătate, în baza art. 312 alin 1 Cod proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Prefectul Jud. G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 2597 din 30.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. P. M. B. I. A.
Grefier
I. S.
Red.M.B./13.06.2014
Tehnored.I.S./13.06.2014/2ex.
Fond.V.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4623/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretentii. Decizia nr. 5350/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
