Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1812/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1812/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 4084/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1812/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. L. P.
Judecător V. S.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă D.G.R.F.P. G. cu sediul la A.J.F.P. V., Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 5209/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul/a reclamant/ă ., cu sediul în P., .. 64, ., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin Serviciul registratură, la data de 14.02.2014, intimata reclamantă a depus precizări și scurte concluzii, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă prin motivele de recurs, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților, faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul V. reclamanta . P., prin reprezentant legal C. V., în calitate de administrator, a solicitat, în contradictoriu cu ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice V., suspendarea deciziei de impunere nr. F – VN 1010/12.07.2013.
In motivarea cererii a precizat că prin actul fiscal amintit i-a fost stabilită în mod nelegal o sumă cu titlu de impozit pe profit, ca urmare a majorării bazei de impunere precum și penalități aferente, astfel:
- suma de 12.288 lei, a fost considerată ca nedeductibilă din punct de vedere fiscal, deoarece ar reprezenta – taxă de primă înmatriculare aferentă unui autoturism achiziționat în sistem de leasing și cu care ar fi trebuit mărită valoarea mijloacelor fixe.
In realitate, această sumă reprezintă impozite și taxe locale achitate Primăriei P. – reprezentând impozit, mijloc de transport și taxă vehicul greu, taxă firmă și autorizație de funcționare, impozit teren etc..
Ca urmare impozitul pe profit pentru această sumă, în cuantum de 1966 lei, a fost eronat stabilit.
Suma de_ lei – aferentă facturilor enumerate la fila 4 din dosar reprezentând contravaloarea cheltuielilor de asigurare și reparații autoturisme, cu motivația că nu au fost utilizate exclusiv în scopul activităților economice, precum și suma de 5.157 lei reprezentând TVA, fără să se țină cont că autoturismele au fost folosite numai pentru activități de producție, aspect dovedit cu acte în timpul efectuării inspecției fiscale.
Suma de_ lei – prin majorarea bazei de impunere, cu motivația că pentru perioada verificată și-a constituit și descărcat în mod eronat producția în curs de execuție.
Organul fiscal a sancționat-o pentru neinventarierea producției în curs de execuție, stabilind societății venituri din producția stocată, fără să efectueze o inventariere și fără să țină seama de inventarul efectuat de societate.
Inventarierea presupune enumerarea tuturor elementelor de cheltuieli care au concurat la realizarea producției în curs de execuție până la perioada de raportare (factură fiscală, bonul de consumație etc.).
La fiecare sfârșit de semestru și anual, societatea a procedat la enumerarea tuturor elementelor de cheltuieli prin inventariere.
Suma de 1296 lei cu titlu de TVA, a fost la fel dedusă, neștiind că vânzătoarea este inactivă; la fel și cea de 677 lei, cu același titlu, pentru produse electrocasnice, în vederea dotării spațiului închiriat; potrivit art. 145 al.2, lit. a Codul fiscal îi este permisă deducerea, dacă realizează venituri, ori din închirierea spațiului rezultă venituri.
In drept, a invocat dispozițiile art. 14 al.1 din Legea nr. 554/2004.
A depus la dosar actele contestate.
A solicitat proba cu actele invocate în conținutul cererii (filele 27-34).
In termenul dispus de instanță, în temeiul dispozițiilor art. 201 NCPC, pârâta DGFP V. a depus întâmpinare (fila 37) prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, pentru lipsa cauțiunii potrivit dispozițiilor art. 215 din OG nr.92/2003.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 14 al.1 din Legea nr. 554/2004.
Față de întâmpinarea depusă la fila 44, reclamanta a depus răspuns, susținând că a formulat plângere prealabilă la organul emitent al actului, iar pe fondul cauzei, a apreciat că intimata nu a formulat nici un fel de critici față de apărările sale.
Prin sentința civilă nr. 5209/2013 din data de 09 Octombrie 2013, Tribunalul V. a admis cererea reclamantei și a dispus, pe cale de consecință, suspendarea deciziei de impunere nr. F – VN 1010/12.07.2013 până la pronunțarea instanței pe fondul cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia de impunere din 12.07.2013 (fila 12), DGFP V. a stabilit în sarcina contestatoarei, un impozit suplimentar de plată și obligații accesorii în cuantum de_ lei și respectiv, 1992 lei și 7076 lei.
Suma de 12.288 lei – a reținut-o organul fiscal ca reprezentând taxă de primă înmatriculare aferentă unui autoturism înmatriculat.
Din extrasul de cont de la fila 27, ar rezulta că această sumă a avut altă destinație și nu cea reținută în actul de impunere contestat.
La filele 28-31, contestatoarea a depus mai multe facturi prin care face dovada achiziționării unor piese destinate reparației, mijloacelor de transport deținute în patrimoniul societății; decizia de impunere nu reține nici o împrejurare, din care să rezulte că acestea nu au fost utilizate în scopul activității economice.
Cu privire la achiziționarea unui produs de la o societate declarată inactivă, după înscrierea în Registrul Contribuabililor, în baza Ordinului Președintelui ANAF, Tribunalul reține că organul fiscal nu l-a identificat în mod concret, pentru a fi verificată data intrării în inactivitate.
Referitor la constituirea și descărcarea, în mod eronat a producției în curs de execuție, se reține de către organul fiscal că la calculul acesteia s-a avut în vedere marja profitului stabilită de societatea aferentă (fila 14), deși din dispozițiile OMFP 3055/2009, sect. 8, pct. 163 și Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/2011 R – HG nr.704/1993, rezultă o altă modalitate de stabilire a acesteia.
Pentru a fi înlăturată temporar regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța apreciază necesitatea acestei măsuri prin raportare la probele administrate.
Fără să efectueze o analiză pe fond a actului în cauză, Tribunalul reține în baza actelor existente la dosar, suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, principiu care stă la baza regulilor mai sus amintite.
In ce privește paguba iminentă, Tribunalul reține că suma imputată prin actul contestat are un cuantum ridicat, ce ar putea determina perturbarea activității societății.
In ce privește excepția inadmisibilității – pentru lipsa cauțiunii, Tribunalul o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât prin chitanța de la fila 33, petenta a făcut dovada respectării dispozițiilor legale.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta D. G., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Greșit a apreciat judecătorul fondului că sunt îndeplinite în speță condițiile legale prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Deși prima instanță reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat prin însăși formularea unei contestații administrative în cuprinsul căreia au fost invocate motive de nelegalitate pentru actul administrativ în discuție, respectivele motive vizează fondul litigiului.
Cât privește condiția pagubei iminente, în raport de definiția legală cuprinsă în art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, aceasta nu a fost probată în cauză. Simplul fapt că suma imputată prin actul contestat are un cuantum ridicat nu este de natură să justifice suspendarea actului.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței criticate în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul de față este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor de principiu ale art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
Pe de altă parte, potrivit art. 14 alin. 1 din același act normativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente.
Așa cum în mod constant a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. În cauza de față însă, reclamanta s-a referit și a susținut acest element, dovedind că a atacat actul administrativ, susținând și motivând nelegalitatea acestuia.
Chiar dacă reclamanta a făcut referiri ample cu privire la nelegalitatea actului contestat, în cadrul procedurii de suspendare de față, curtea nu poate analiza aceste motive și nici probatoriul asimilat cauzei, fiind obligată a se limita la constatarea faptului că ele au fost invocate și că acestea ar putea conduce la desființarea actului atacat.
În privința pagubei iminente reclamanta nu a făcut dovezi, ci doar susțineri. Este însă evident că punerea în executare a deciziei contestate duce, inevitabil, la blocarea conturilor acesteia pentru o sumă considerabilă, fapt ce poate atrage un blocaj financiar și chiar imposibilitatea realizării obiectului de activitate.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerile reclamantei confirmă iminența pagubei condiționată de punerea de îndată în executare a deciziei atacate.
Reclamanta a achitat cu recipisa cauțiunea fixată de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, în cuantum de 4000 de lei, sumă care, în opinia Curții, este destinată tocmai despăgubirii autorității pârâte în eventualitatea încercării unui prejudiciu derivând din temporizarea executării actului administrativ care ar putea fi infirmat în instanță.
Față de toate acestea, Curtea apreciază că reclamanta a făcut în cauză dovada condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare așa cum sunt ele menționate de art. 14 alin. 1, astfel încât cererea sa a primit o soluție legală și temeinică ce se impune a fi menținută ca atare, ceea ce reclamă respingerea recursului declarat de pârâtă, dând astfel eficiență disp. art. 496 alin.(1) din N.C.pr. Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de autoritatea pârâtă D.G.R.F.P. G. cu sediul la A.J.F.P. V., Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 5209/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul/a reclamant/ă ., cu sediul în P., .. 64, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, E. L. P. | Judecător, V. S. |
Grefier, C. M. D. |
GI/19.03.2014 DMC/4 ex/20.03.2014 Fond: A. C. .>
| ← Despăgubire. Decizia nr. 7557/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 7035/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
