Acţiune în constatare. Decizia nr. 2661/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2661/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 295/83/2010
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2010 - R
DECIZIA NR. 2661/CA/2013 – R
Ședința publică din 12 iunie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul procedural ales în S. M., .. 30, jud. S. M. în contradictoriu cu intimatul-pârât M. S. M., prin Primarul Municipiului, cu sediul în S. M., P-ța 25 Octombrie, Corp M, nr. 1, jud. S. M. împotriva Sentinței nr. 4281/CA din 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul S. M., având ca obiect: acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 5 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheierea ce face parte din prezenta și când, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de azi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4281/CA din 28.11.2012 Tribunalul S. M. a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta . împotriva pârâtului M. S. M. prin Primarul Municipiului S. M., pentru obligare pârât îndeplinire operațiuni administrative și despăgubiri. A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 7.200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea nr. 8/25.01.2001 adoptată de Consiliul Local S. M. s-a aprobat concesionarea fostelor clădiri C.T. (centrale termice) și P.T. (puncte termice) disponibile pe raza municipiului S. M..
Prin Hotărârea nr._/27.06.2007, comisia de concesionare din cadrul aparatului de specialitate al primarului a adjudecat concesionarea C.T. Gama de pe . către reclamanta ..
Întrucât în legătură cu centrala termică concesionată reclamantei pe rolul Judecătoriei S. M. s-a derulat un litigiu sub dosar nr._ având ca obiect accesiune imobiliară, finalizat în cele din urmă cu admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate al reclamanților prin accesiune imobiliară asupra CT Gama de pe ., procedura de concesionare a acesteia către . nu a fost finalizată, împrejurare comunicată societății comerciale adjudecatare.
Prin adresa nr. 860/09.01.2009 reclamanta a solicitat o informare referitoare la centralele termice disponibile pentru concesionare soluționată de pârât prin adresa nr. 1881/16.01.2009 în sensul că, centrala termică 14 Mai situată pe .-3 nu a făcut obiectul niciunei concesiuni.
La data de 13.02.2009, reclamanta a depus la pârât o plângere prealabilă/invitație la conciliere în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului urmare a căreia, la data de 12.03.2009, urmare a discuțiilor purtate de reprezentanții reclamantei cu viceprimarul municipiului s-a convenit promovarea de către acesta din urmă a unei hotărâri de consiliu local pentru a se concesiona reclamantei CT 14 Mai în schimbul C.T. Gama.
Prin Hotărârea nr. 79/30.04.2009 s-a aprobat atribuirea contractului de concesiune pentru imobilul C.T.14 Mai, către . în condițiile ofertei câștigătoare la licitație în urma căreia s-a adjudecat C.T. Gama.
Prin adresa nr._/03.08.209 reclamanta solicită pârâtului, pe lângă stabilirea unei date și ore concrete pentru perfectarea contractului și comunicarea condițiilor generale ale acestuia. La 27.08.2009 reclamanta prin adresa nr._ solicită stabilirea datei pentru semnarea contractului ziua de 01.10.2009 orele 12 și supune spre analiză unele din clauzele înserate în „Proiectul Contractului de Concesiune”.
La dosarul cauzei se află depus contractul de concesiune al CT 14 Mai redactat și semnat de către reprezentanții concedentului la data de 09.10.2009.
Prezenta acțiune, având ca obiect principal obligarea pârâtului la îndeplinirea operațiunilor administrative necesare pentru punerea la dispoziția reclamantei a propunerii de contract în vederea confruntării cu partea reglementară stipulată în caietul de sarcini precum și în vederea negocierii tuturor celorlalte clauze pe care părțile le-au avut în vedere în momentul manifestării de voință, respectiv pentru perfectarea contractului de concesiune și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, a fost înregistrată la instanță la data de 28.01.2010.
După introducerea cererii de chemare în judecată părțile au manifestat intenția de a încheia, respectiv de a semna contractul de concesiune între părți, între acestea având loc un schimb de adrese pentru stabilirea datei la care să aibă loc semnarea contractului (fila nr. 129 adresa nr._/13.05.2010, fila 128 răspunsul reclamantei sub nr._/17.05.2010 prin care vrea reprogramare la față de 17.05.2010, fila nr. 127 adresa nr._/19.05.2010 expediată la 19.05.2010 prin care primarul reprogramează date semnării contractului la 31.05.2010, fila 126 dovada comunicării cu recomandată).
În cele din urmă la data de 03.06.2010 părțile consimt ca „reprezentanții . vor face demersuri pentru a lua legătura cu un proiectant care va contacta serviciile de specialitate al primarul și pentru a analiza ce posibilități de amenajare a spațiului din punct de vedere urbanistic există și dacă aceste posibilități satisfac cerințele proiectului de investiție în domeniul sanitar al reclamantei. Dacă, din punct de vedere urbanistic se poate ajunge la un numitor comun, se va proceda la negocierea între părți a acelor clauze ale contractului de concesiune care nu se referă la aspecte impuse prin caietul de sarcini. Părțile prezente au concluzionat că nu există un contract tip impus prin HCL” (fila nr. 136 - Proces verbal încheiat la 03.06.2010 la Cabinetul primarului). Până la data soluționării cauzei, reclamanta nu a făcut demersurile stabilite prin acest proces verbal.
Față de această stare de fapt, soluțiile pronunțate de către instanța de contencios administrativ prin încheierile interlocutorii anterior amintite reținând dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 teza finală „De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”, cele ale art. 18 alin. 1 -4 din același act normativ, „Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emită un act administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze o anumită operațiune administrativă
(2) Instanța este competenta sa se pronunțe, in afară situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), si asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecații.
(3) In cazul soluționării cererii, instanța va hotărî si asupra despăgubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acțiunii in contencios administrativ îl formează un contract administrativ, in funcție de starea de fapt, instanța poate:
a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;
b) obliga autoritatea publica sa încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;
d) suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale si morale ”.
În ce privește în concret obiectul prezentei acțiuni, instanța de fond A constatat că acesta poate fi doar obligarea la executarea unui act administrativ prin efectuarea unor operațiuni administrative și repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea actului.
În speță nu s-a putut reține ca obiect al acțiunii și nu poate face obiectul cercetării judecătorești obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune cu privire la centrala termică CT 14 Mai, aflat în proprietatea privată a municipiului S. M. întrucât acesta nu este un contract administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c) al Legii nr. 554/2004 potrivit căruia „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ „ iar prin legi speciale nu s-a dat în competența instanței de contencios administrativ soluționarea litigiilor de acest gen, în general noțiunea de obligare la încheierea unui act juridic excedând noțiunii de „ operațiune administrativă”.
Prin urmare, în cauză, pentru stabilirea legalității și temeiniciei cererii de chemare în judecată, prin prisma obiectului acțiunii judiciare amintite, se impune stabilirea de către instanța de contencios administrativ a următoarelor împrejurări de fapt:
- existența unui act administrativ emis de către autoritatea publică pârâtă, neexecutarea acestuia respectiv existența necesității îndeplinirii unor operațiuni administrative pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al persoanei vătămate, în speță ale reclamantului ( fapta ilicită);
- existența unui refuz nejustificat de executare a acestuia respectiv a stabilirii culpei autorității publice (culpa)
- existența unui prejudiciu material sau moral prin săvârșire faptei ilicite
- caracterul cert și previzibil al acestuia ( prejudiciul)
- raport de cauzalitate faptă și prejudiciu
- persoana vinovată
În ce privește existența unui act administrativ prin care s-au stabilit drepturi în favoarea reclamantului ce se impun a fi îndeplinite prin efectuarea de către pârât a anumitor operațiuni administrative, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a indicat inițial acest act ca fiind Hot. de adjudecare nr._/27.06.2007 (fila nr. 47-49) adoptată de Primăria Municipiului S. M. cu privire la C.T. Gama.
Din probele administrate în cauză, rezultă însă că neexecutarea acestei hotărâri s-a datorat unor împrejurări obiective determinate de existența unui litigiu pe rolul instanțelor judecătorești cu privire la acest imobil, împrejurare adusă la cunoștința reclamantei în cursul anului 2008, recunoscută și acceptată de către reclamantă prin solicitarea de a i se concesiona o altă centrală termică în aceleași condiții (adresa nr._/06.10.2008 – fila nr.46).
Ulterior, urmare a lămuririlor date în ședința din 21.04.2010 privind obiectul acțiunii judiciare, a indicării de către reclamant a faptului că începutul prescripției dreptului la acțiune și prin urmare, dreptul său la acțiune s-a născut urmare a adoptării unei hotărâri de consiliu local de către pârât în urma concilierii directe încheiate între părți, instanța a reținut și a continuat cercetarea judecătorească prin prisma acestor precizări în sensul că reclamanta solicită obligarea pârâtului la îndeplinirea unor operațiuni administrative pentru prezentarea proiectului de contract și semnarea contractului de concesiune cu privire la cea de-a doua termocentrală, respectiv C.T. 14 Mai.
Concesionarea unei alte centrale către reclamant în aceleași condiții de redevență a fost aprobată de către consiliul local printr-o hotărâre adoptată în acest sens sub nr. 79/30.04.2009, din probele administrate în cauză rezultând că reclamantului i-a fost pus la dispoziție cel puțin proiectul de contract de concesiune, acesta a fost analizat și cenzurat de către reclamant sub aspectul existenței clauzelor contractuale cuprinse în acesta din moment ce a solicitat renegocierea acestora (fila nr. 61 adresa reclamantului nr._/27.08.2009 prin care cere modificarea clauzelor contractuale din Proiectul contractului de concesiune), contractul de concesiune a fost semnat de către reprezentanții pârâtului, pe parcursul derulării prezentului litigiu, între părți existând încercări de încheiere prin semnarea contractul de concesiune cu privire la C.T. 14 Mai.
Din această stare de fapt nu rezultă în nici un caz faptul că reprezentanții pârâtului și-au manifestat cu exces de putere voința de a nu efectua operațiunile administrative pentru executarea hotărârii de concesionare a centralei termice GAMA sau de a prezenta proiectul de contract pentru centrala 14 Mai, faptul că aceștia ar fi tergiversat cu rea credință recunoașterea drepturilor reclamantei, dimpotrivă, din probe rezultă că neîndeplinirea operațiunilor administrative de încheiere a primului contract de concesiune s-a datorat unei împrejurări obiective legate de dobândirea de către alte persoane fizice a dreptului de proprietate asupra bunului concesionat, iar în cel de-al doilea caz de atitudinea reclamantei care, fără vreo justificare obiectivă refuză ea însăși semnarea contractului de concesiune cu privire la centrala 14 Mai actul de la fila 61.
Pentru a dovedi existența în cauză a unui prejudiciu suferit de către reclamant prin neexecutarea hotărârilor de concesionare a celor două centrale termice în favoarea reclamantului, respectiv prin neefectuarea operațiunii administrative de semnare a contractului de concesiune cu privire la centrale C.T. 14 Mai, în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri (filele nr. 73-87, nr. 91 – cererea de finanțare din 16.06.2008 pt. casă, contract de finanțare, fila 119 autorizația de construire nr. 547/05.09.2006 pt. supraetajare și mansardare locuință de serviciu și funcțiuni medicale, certificatul de urbanism fila nr. 120 e vorba de supraetajare și mansardare casă de locuit și amenajare cabinete medicale la parter) și s-au efectuat trei expertize tehnice judiciare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică judiciară întocmit de ing. D. M., vol. 1, filele 172-185 având ca obiectiv evaluarea valorii de piață a imobilelor CT Gama/CT 14 Mai, valoarea prin metoda comparației directe pentru CT 14 Mai este 355.700 Euro, pentru CT Gama este de 429.700 Euro iar prin metoda celei mai bune utilizări imobilul CT Gama este de 346.277 Euro iar pentru CT 14 Mai este de 246.966 Euro.
În primul raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil Ț. M. depus în vol. 1, la filele nr. 262- 269, în răspunsul la obiectivele stabilite de părți se stabilește faptul că, echivalentul lipsei de folosință a imobilului situat în S. M., . nr. 57 (imobilul proprietatea reclamantului, care în cele din urmă a fost amenajat ca și clinică de obstetrică-ginecologie pentru a nu se pierde finanțarea din fonduri europene), care are o suprafață de 800 mp, pentru perioada de 2 ani de zile este de:
- 96.000 euro la prețul chiriei de 5 euro/mp
- 115.200 euro la prețul chiriei de 6 euro/mp
- 134.400 euro la prețul chiriei de 7 euro/mp.
Expertul contabil arată că, la lipsa de folosință se poate adăuga și valoarea investițiilor realizate în imobilul din . nr. 57, investiții care nu au fost necesare în condițiile în care în acest spațiu nu s-ar fi desfășurat doar activitatea de consultații în specialitatea de obstetrică (căreia i-a fost destinat inițial imobilul).
În conformitate cu evidența contabilă și statistică, pusă la dispoziție de către reclamantă, expertul contabil apreciază că aceasta are capacitatea de a realiza profit, în exercițiul financiar 2011 profitul din exploatare fiind de 113.187 lei.
În fostele centrale termice, date fiind posibilitățile tehnice, capacitatea clinicii poate fi de 25 paturi pentru activitatea de obstetrică – ginecologie, la care se adaugă 10 paturi pentru alte specialități, ceea ce ar fi putut aduce reclamantei un profit din exploatare anual dublu decât cel realizat în anul 2011, respectiv 226.374 lei.
Expertul arată că reclamanta previzionează pentru anul 2012 o creștere a activității, la stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli previzionat pentru anul 2012 s-a ținut cont de realizările precedente, de posibilitățile tehnice de realitățile demografice ale județului S. M.. Astfel reclamanta și-a propus realizarea unui profit net de 608.454 lei rezultat care, în condițiile unei duble capacități poate fi dublat și acesta (608.454*2= 1.216.908 lei).
În cauză s-a efectuat o altă expertiză de către o comisia de experți contabili, respectiv ec. Esztinka P., ec. F. E. și ec. G. A. având aceleași obiective (vol. 2 filele nr. 16-27) comisie care a declarat că, în urma expertizării evidenței contabile la reclamant și a evidențelor deținute de către Consiliul Local al municipiului S. M. în vederea concesionării imobilelor aceasta nu a putut proceda la evaluarea lipsei de folosință a imobilului situat în S. M., . nr. 57, neavând la bază documente legale și certe și temei legal.
Din cauza necunoașterii cu precizie a principalilor indicatori tehnico-economici, comisia de experți nu a putut proceda la evaluarea capacității societății reclamante de a produce profit net la o valoare reală în perioadele următoare și a constata că în cauză lipsesc principalele elemente stabile și date certe care ar permite comisiei de experți prognozarea dezvoltării economice a societății reclamante, chiar prin orice metode utilizabile.
Analizând probele administrate în cauză pentru a se dovedi existența unui prejudiciu patrimonial în patrimoniul reclamantei, instanța de fond a constatat că teza probatorie urmărită de către reclamant prin probele administrate în cauză tind să dovedească prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei prin neexecutarea hotărârii de concesionare către reclamant a C.T. Gama de pe . la dispoziție și utilizarea casei de locuit proprietatea administratorului reclamantei pentru efectuarea unor investiții de valoarea mai mare decât cel inițial avut în vedere și prin raportare la posibilitățile economice oferite de C.T. 14 Mai (care încă nu a fost atribuită reclamantei urmare a neefectuării operațiunilor administrative, obiect principal al prezentei acțiuni în contencios administrativ).
Față de probele administrate în cauză, instanța de contencios administrativ a constatat că reclamanta societate comercială nu a dovedit existența unui prejudiciu cert în patrimoniul acesteia, certitudinea unui prejudiciu material viitor sau certitudinea beneficiului nerealizat de acesta.
În acest sens, instanța de fond a constatat că, deși nu în condițiile inițial avute în vedere la demararea proiectului de accesare a fondurilor europene, reclamanta și-a realizat planul de afaceri, în alt context decât cel inițial și cu un profit considerabil pe anul 2011.
Diferența de valoare între cele două termocentrale nu a putut fi reținută ca un prejudiciu material în patrimoniul reclamantei, deoarece niciunul din aceste termocentrale nu trebuia să devină proprietatea reclamantei, reclamanta nu a plătit și nu a trebuit să plătească vreun preț pentru acestea. În speță se putea vorbi cel mult eventual de diferența de redevență sau de taxă pe clădire ce teoretic ar fi trebuit să o achite pentru un imobil de valoare mai redusă, lucru care însă nu s-a pus între părți în discuție, concesiunea pentru cea de-a doua termocentrală fiind aprobată în aceleași condiții ca și pentru prima.
În lipsa unor elemente stabile și date certe care să permită experților prognozarea dezvoltării economice a societății comerciale reclamante, posibilitatea producerii unui beneficiu cert prin desfășurarea unei eventuale activități în C.T. Gama față de C.T.14 Mai față de cel efectiv realizat, instanța constată că existența prejudiciului suferit de reclamantă nu este dovedită după cum nu este dovedită nici certitudinea producerii acesteia în viitor. Diferența de profit dintre cel efectiv realizat și cel posibil a se produce este din punctul de vedere al instanței un prejudiciu material extrem de incert și nesigur a se produce, profitul unei societăți comercial depinzând de o . factori intrinseci și extrinseci activității acesteia, care, în lipsa unor contracte, angajamente ferme nu poate fi cuantificat, fiind în realitate un prejudiciu material incert că se va produce în viitor.
Prejudiciu ce ar putea fi luat în discuție ca posibil a se dovedi ca fiind produs în cauză ar fi lipsa de folosință a imobilului proprietate privată de pe . nr. 57 care a fost transformat în clinică, însă se constată pe de o parte că acest imobil se află în proprietatea privată a administratorului societății comerciale reclamante și nu în patrimoniul reclamantei, respectiv că folosința unui imobil cu titlu de locuință personală este greu de cuantificat și nici nu se poate spune că acesta este cert în lipsa unei dovezi palpabile privind cuantumul acestuia cum ar fi prezentarea unui contract de închiriere cu privire la o locuință de familie similară.
De asemenea, instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a dovedit și nici nu se putea produce în fapt o dovadă cu privire la diferențele de sume necesare a fi investite în cea de-a două termocentrală față de prima, în condițiile în care ambele investiții sunt doar la nivel de principiu și doar posibil a fi realizate după cum nici diferența dintre cuantumul sumelor finanțate prin fonduri structurale aprobat și suma efectiv utilizată de către reclamantă nu poate constitui un criteriu pentru a se stabili existența vreunui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Față de considerentele anterior expuse, instanța de contencios administrativ a constatat că acțiunea în contencios administrativ promovată de către societatea comercială reclamantă astfel cum aceasta a fost precizată refuzul nejustificat de a efectua operațiunile administrative necesare pentru recunoașterea și exercitarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei, pentru obligare pârâtului sub sancțiunea amenzilor cominatorii de 100 lei pe zi la efectuarea operațiunilor administrative necesare punerea la dispoziția reclamantei a propunerii de contract în vederea confruntării cu partea reglementară stipulată în caietul de sarcini precum și în vederea negocierii tuturor celorlalte clauze pe care părțile le-au avut în vedere în momentul manifestării de voință, perfectarea „contractului de concesiune” conform intenției părților, respectiv pentru obligarea pârâtului la repararea în totalitate a prejudiciilor patrimoniale și morale cauzate reclamantei este neîntemeiată, astfel cum s-a arătat mai sus, pârâtul prin aparatul său de specialitate nerefuzând în mod nejustificat efectuarea operațiunilor administrative necesare pentru recunoașterea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei rezultate din hotărârile de atribuire a centralelor termice în favoarea sa.
De asemenea, cererea de obligare a pârâului la plata unor despăgubiri este neîntemeiată întrucât, pe de o parte prejudiciul invocat de către reclamantă nu este consecința directă a neefectuării operațiunilor administrative de către pârât, existența și certitudinea acestuia nu a fost dovedită în cauză, între faptele ilicite presupus săvârșite de către pârât și presupusul prejudiciu produs în patrimoniul reclamantei, în lipsa elementului vinovăție în sarcina pârâtului neexistând nici un raport evident de cauzalitate.
În consecință, în temeiul art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 2 pct. 1 lit. d) C.proc.civ. și a textelor de lege amintite, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârât.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurenta-reclamantă ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în consecință, rejudecarea litigiului în fond, iar după reaprecierea pieselor dosarului și recalificarea probelor administrate în cauză, admiterea cererii introductive de instanță astfel cum a fost formulată, respectiv constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin tergiversarea, de către pârât, a recunoașterii drepturilor adjudecate prin Hotărârea nr._ din 27.06.2007, obligarea pârâtului la perfectarea "contractului de concesiune", conform intenției părților, precum și obligarea pârâtului la repararea în totalitate a prejudiciilor cauzate și a plata cheltuielilor de judecată avansate în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 8 din 25.01.2007 s-a aprobat concesionarea clădirilor fostelor CT și PT disponibile pe raza Municipiului S. M.. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 62 din 29.03.2007 a fost aprobată modificarea Anexei 1 a H.C.L. nr. 8/2007 (și care a devenit Anexa l/a), în sensul înlocuirii CT 2 Micro 16 de la poziția nr. 14 din anexă, cu CT - Gama. Pentru concesionarea CT - Gama, societatea și-a depus cererea în conformitate cu prevederile Anexei nr. 2 la H.C.L. nr. 8 din 25.01.2007. Prin Hotărârea de adjudecare nr._ din 27.06.2007, Comisia de concesionare a hotărât adjudecarea concesionării CT - Gama către recurenta ..
În speță, susține recurenta, chestiunea prejudiciabilă privește Hotărârea de adjudecare nr._ din_, hotărâre în temeiul căreia recurenta a devenit adjudecatarul imobilului CT. - GAMA, iar pârâtul a supus unei proceduri administrative un bun litigios.
Deși în Anexa nr. 2 la H.C.L. nr. 8 din 25.01.2007 s-a stabilit obligația perfectării contractului de concesiune în termen de 10 zile lucrătoare socotite de la data hotărârii de adjudecare, pârâtul a refuzat să perfecteze contractul administrativ privitor la imobilul adjudecat.
Mai mult decât atât, în cursul anului 2008, pârâtul a notificat societății imposibilitatea perfectării contractului de concesiune, deoarece pe rolul Judecătoriei S. M. s-a constituit Dosarul nr._, având drept obiect accesiunea imobiliară artificială a acestui imobil.
Scopul societății de a participa la licitația organizată și, deopotrivă, de a
adjudeca imobilul CT Gama a fost acela de a înființa, în locul fostei centrale termice dezafectate, un centru medical. Pentru realizarea acestui scop, societatea a aplicat pentru o finanțare europeană nerambursabilă pe Programul Operațional Regional 2007 - 2013 - Axa prioritară 4 "Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local" - Domeniul de intervenție 4.3. "Sprijinirea dezvoltării microintreprinderilor".
Dată fiind indiferența manifestată de pârât, la începutul anului 2009, recurenta a formulat o plângere prealabilă și, totodată, a comunicat o invitație la conciliere directă prin care a solicitat pârâtului să întreprindă toate demersurile necesare și suficiente în vederea perfectării "contractului de concesiune".
În încercarea de soluționare pe cale amiabilă a diferendului, pârâtul a adoptat Hotărârea Consiliului Local nr. 79 din 30.04.2009 privind aprobarea atribuirii contractului de concesiune pentru imobilul C.T. 14 Mai S. M. către .. Cu alte cuvinte, pârâtul a dispus înlocuirea beneficiului adjudecării din "CT - Gama" în "CT 14 Mai".
Chiar dacă, forțată de împrejurări, societatea a acceptat înlocuirea imobilului adjudecat (CT Gama) cu imobilul CT 14 Mai, Hotărârea Consiliului Local nr. 79 din 30.04.2009 a rămas lipsită de efecte juridice, deoarece pârâtul a refuzat în repetate rânduri să stabilească data și ora negocierii și perfectării contractului de concesiune.
D. fiind faptul că Hotărârea de adjudecare nr._ din 27.06.2007 a fost lipsită de efecte juridice, respectiv că inițiativele societății de soluționare pe cale amiabilă a diferendului creat au fost nesocotite pe parcursul a 3 ani, aceasta a intentat acțiunea de față.
Soluționând speța dedusă judecății, judecătorul fondului concluzionează că neexecutarea Hotărârii de adjudecare nr._/17.06.2007 s-a datorat unor împrejurări obiective determinate de existența unui litigiu cu privire la acest imobil înregistrat pe rolul Judecătoriei S. M. sub nr._ .
Or, în condițiile în care Hotărârea de adjudecare nr._ datează din 2007, iar procesul despre care se face vorbire datează din 2008, se pune întrebarea care sunt acele împrejurări obiective care au împiedicat pârâtul să perfecteze contractul de concesiune în 10 zile lucrătoare socotite de la data adoptării hotărârii respectiv, 27.06.2007.
În al doilea rând, judecătorul fondului reține în continuare că, urmare a lămuririlor date în ședința din 21.04.2010 privind obiectul acțiunii judiciare, a continuat cercetarea judecătorească, sun aspectul solicitării reclamantei de obligare a pârâtului la îndeplinirea unor operațiuni administrative pentru prezentarea proiectului de contract și semnarea contractului de concesiune cu privire la cea de-a doua termocentrală, respectiv CT 14Mai.
Cu alte cuvinte, judecătorul fondului a exclus din cercetarea judecătorească tocmai chestiunea prejudiciabilă - adică, Hotărârea de adjudecare nr._ din 27.06.2007, lipsind demersul contencios al recurentei-reclamante de eficiență juridică.
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil exigență a art. 6. alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Această exigență își pierde însă scopul dacă din considerentele hotărârii rezultă că judecătorul fondului nu a studiat piesele esențiale ale dosarului.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, fluentă și inteligibilă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți, respectiv să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.
În aceeași ordine de idei, judecătorul fondului este dator să arate temeiurile de drept și de fapt pe care își întemeiază hotărârea pronunțată.
Cu toate acestea, apreciază recurenta, sentința recurată este nemotivată, imprecisă și ambiguă.
Prin sentința recurată, judecătorul fondului stabilește că, în speță nu se reține ca obiect al acțiunii și nu poate face obiectul cercetării judecătorești obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune cu privire la centrala termică CT 14 Mai, aflat în proprietatea privată a municipiului S. M., întrucât acesta nu este un contract administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c) al Legii nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 lit. c) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute ți alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Potrivit art. 18. alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate: ... b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit.
Judecătorul fondului a schimbat natura actului juridic prin greșita calificare a acestuia. Interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății duce la denaturare, iar schimbarea naturii actului juridic este consecința calificării sale eronate.
Contractul administrativ este acea formă de activitate a administrației publice, care reprezintă acordul de voință, cu caracter bi sau multilateral, între o persoană administrativă sau un subiect de drept autorizat de o persoană administrativă și un subiect de drept privat, prin care se urmărește satisfacerea unor interese de ordin general. Contractul administrativ intră în categoria contractelor definite de art. 942 Cod civil: "Contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic".
Faptul că una dintre persoanele contractante este o persoană juridică de drept public, iar contractului i se aplică un regim de drept public, nu imprimă un caracter normativ contractului. Contractul administrativ rămâne un act juridic individual, la fel ca și contractele civile/comerciale, el stabilind drepturi și obligații pentru subiecte determinate și fiind supus principiului relativității efectelor contractelor, conform căruia "convențiile nu au efecte decât între părțile contractante".
Contractele administrative sunt acte administrative, ele fiind supuse unui regim juridic mixt de drept public și de drept civil. Unele sunt supuse cu preponderență regulilor de drept public, iar altele sunt supuse cu preponderență regulilor de drept civil.
Conținutul unui contract administrativ se stabilește pe cale reglementară și pe cale convențională. Partea reglementară cuprinde clauze cu caracter obligatoriu prevăzute de lege și de alte acte administrative de autoritate. Partea convențională cuprinde clauze negociate de părți, rezultate în baza acordului de voință al părților contractante, acord care poate fi îngrădit uneori de conținutul clauzelor reglementare.
Conchizând, arată că, urmare a Hotărârii de adjudecare nr._ din_, cât și urmare a Hotărârii Consiliului Local nr. 79 din_, între părțile litigante s-a născut un raport juridic care trebuia materializat printr-un contract administrativ (respectiv, contract de concesiune).
Faptul că un asemenea contract nu s-a perfectat în materialitatea lui, deschide calea contencioasă prevăzută de art. 18. alin. (4) lit.b) din Legea contenciosului administrativ, respectiv posibilitatea obligării autorității să încheie cu reclamantul contractul la care este îndrituit.
Pe de altă parte, în măsura în care judecătorul fondului a reținut că demersul contencios al societății nu poate viza obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune "întrucât acesta nu este un contract administrativ", atunci același judecător trebuia să se desesizeze și să trimită cauza spre o competentă soluționare instanței civile.
Neprocedând în acest fel, judecătorul fondului a săvârșit o denegare de dreptate.
Nu în ultimul rând, judecătorul fondului reține că reclamanta societate comercială nu a dovedit existența unui prejudiciu cert în patrimoniul acesteia, certitudinea unui prejudiciu material viitor sau certitudinea beneficiului nerealizat de acesta.
Totodată, judecătorul fondului reține că, deși nu în condițiile inițial avute în vedere la demararea proiectului de accesare a fondurilor europene, reclamanta și-a realizat planul de afaceri, în alt context decât cel inițial și cu un profit considerabil pe anul 2011.
Or, în condițiile în care judecătorul fondului a exclus din cercetarea judecătorească tocmai chestiunea prejudiciabilă, respectiv a schimbat natura actului juridic dedus judecății prin greșita calificare a acestuia, apreciază că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În apărare se arată că, așa cum bine a reținut și instanța de fond, în speță nu se reține ca obiect al acțiunii și nici nu poate face obiectul cercetării judecătorești obligarea pârâtului la încheierea contractului de concesiune cu privire la centrala termică CT 14 Mai, aflat în proprietatea privată a municipiului S. M. întrucât acesta nu este un contract administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c) al Legii nr. 554/2004 potrivit căruia „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridic; sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ ", iar prin legi speciale nu s-a dat în competența instanței de contencios administrativ soluționarea litigiilor de acest gen, în general noțiunea de obligare la încheierea unui act juridic excedând noțiunii de „operațiune administrativă";
Din starea de fapt nu rezultă faptul că reprezentanții pârâtului și-au manifestat cu exces de putere voința de a nu efectua operațiunile administrative pentru executarea hotărârii de concesionare a centralei termice CT Gama sau de a prezenta proiectul de contract pentru centrala 14 Mai, faptul că aceștia ar fi tergiversat cu rea credință recunoașterea drepturilor reclamantei, dimpotrivă, neîndeplinirea operațiunilor administrative de încheiere a primului contract de concesiune s-a datorat unei împrejurări obiective legate de dobândirea de către alte persoane fizice a dreptului de proprietate asupra bunului concesionat, iar în cel de-al doilea caz de atitudinea reclamantei care, fără vreo justificare obiectivă refuză ea însăși semnarea contractului de concesiune cu privire la centrala 14 Mai.
Cu privire la obligarea sa la repararea în totalitate a prejudiciilor cauzate reclamantei, arată că, în cauză, s-a efectuat o contraexpertiză, iar comisia de experți a declarat că, în urma expertizării evidenței contabile a reclamantei și a evidențelor deținute de către Consiliul Local al municipiului S. M. în vederea concesionării imobilelor nu s-a putut proceda la evaluarea lipsei de folosință a imobilului situat în S. M., . nr. 57, neexistând la bază documente legale, certe și temei legal. Din cauza necunoașterii cu precizie a principalilor indicatori tehnico-economici, comisia de experți nu a putut proceda la evaluarea capacității societății reclamante de a produce profit net la o valoare reală și a constatat că în cauză lipsesc principalele elemente stabile și date certe care ar permite comisiei de experți prognozarea dezvoltării economice a societății reclamante, chiar prin orice metode utilizabile. De asemenea, reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu cert în patrimoniul acesteia, certitudinea unui prejudiciu material viitor sau certitudinea beneficiului nerealizat de aceasta. Diferența de valoare între cele două termocentrale nu poate fi reținută ca un prejudiciu material în patrimoniul reclamantei, deoarece niciuna dintre aceste termocentrale nu trebuia să devină proprietatea reclamantei, reclamanta nu a plătit și nu a trebuit să plătească vreun preț pentru acestea.
Diferența de profit dintre cel efectiv realizat și cel posibil a fi realizat este un prejudiciu material extrem de incert și nesigur a se produce, profitul unei societăți comerciale depinzând de o . factori intrinseci și extrinseci activității acesteia, care, în lipsa unor contracte, angajamente ferme nu poate fi cuantificat, fiind în realitate un prejudiciu material incert că se va produce în viitor.
De asemenea, cererea de obligare a instituției la plata unor despăgubiri este neîntemeiată întrucât, pe de o parte prejudiciul invocat de către reclamantă nu este consecința directă a neefectuării operațiunilor administrative de către pârât, existența și certitudinea acestuia nu a fost dovedită în cauză, între faptele ilicite presupus săvârșite de către pârât și presupusul prejudiciu produs în patrimoniul reclamantei, în lipsa elementului vinovăției în sarcina pârâtului, neexistând niciun raport evident de cauzalitate.
In concluzie, solicită instanței respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește concesionarea către recurenta reclamantă a spațiului aferent Centralei termice Gama, în mod corect prima instanță a reținut că nefinalizarea acestei proceduri în sensul perfectării contractului de concesiune nu a fost posibilă ca urmare a promovării litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei S. M., împrejurare adusă la cunoștința reclamantei în cursul anului 2008, reclamanta solicitând prin adresa aflată la fila 46 dosar de fond indicarea altor centrale termice disponibile în vederea concesionării. În consecință, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că prima instanță ar fi lăsat necercetată problema referitoare la punerea în executare a Hotărârii nr._/27.06.2007.
În ceea ce privește CT 14 Mai, în mod corect, prima instanță, față de precizările de la termenul de judecată din data de 21.04.2010, a reținut că reclamanta solicită obligarea pârâtului la îndeplinirea unor operațiuni administrative necesare perfectării contractului de concesiune. În condițiile în care imobilul constând în Centrala termică 14 mai face parte din domeniul privat al Municipiului S. M., prima instanță a calificat corect natura contractului de concesiune ce urma să fie perfectat între cele două părți, apreciind că acesta nu poate fi asimilat unui act administrativ, în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, o atare valență fiindu-le recunoscută doar contractelor de concesiune ce au ca obiect bunuri aflate în proprietate publică.
Și dezlegarea dată de prima instanță cererii reclamantei de reparare a pretinsului prejudiciului cauzat acesteia de neexecutarea Hotărârii de adjudecare nr._/2007 privind spațiul aferent CT Gama este legală și temeinică. În primul rând, neputându-se reține vreo culpă în sarcina pârâtului pentru neexecutarea hotărârii inițiale de concesiune, nu există temei pentru formularea unei astfel de cereri. Pe de altă parte, astfel cum a reținut și instanța de fond, o parte din elementele indicate de reclamantă ca reprezentând prejudiciul suferit nu pot fi luate în considerare, deoarece nu s-ar fi reflectat niciodată în patrimoniul acesteia, în aceasta ipoteză încadrându-se diferența de valoare dintre centrala termică Gama și centrala termică 14 mai, respectiv lipsa de folosința a imobilului ce constituie proprietate personală a administratorului societății, lipsă de folosință care în mod evident se reflectă în patrimoniul acestuia din urmă și nicidecum în patrimoniul reclamantei. În privința celorlalte elemente, precum diferența dintre profitul ce putea fi realizat prin concesionarea primei centrale și profitul efectiv realizat de reclamantă prin amenajarea spațiului din .. 57, respectiv diferența dintre sumele necesar a fi investite în cea de-a doua centrală termică față de prima, sau diferența dintre sumele finanțate prin fonduri structurale și suma efectiv utilizată de reclamantă, în mod judicios, prima instanță a apreciat că lipsește caracterul cert.
Pentru aceste considerente, neputându-se reține incidența unor motive de casare sau modificare a hotărârii recurate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, luând act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, cele avansate de recurenta-reclamantă rămânând în sarcina acesteia, ca urmare a soluției pronunțate în recurs, culpa procesuală aparținându-i în exclusivitate acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul procedural ales în S. M., .. 30, jud. S. M. în contradictoriu cu intimatul-pârât M. S. M., prin Primarul Municipiului, cu sediul în S. M., P-ța 25 Octombrie, Corp M, nr. 1, jud. S. M. împotriva Sentinței nr. 4281/CA din 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul S. M., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
aflată în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței
D. C.
Red.dec.-B.L.- 09.07.2013
Jud. fond-V. A.
Dact.M.M-2ex.- 09.07.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1710/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4336/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
