Obligaţia de a face. Decizia nr. 4336/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4336/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 13811/111/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012 - R
DECIZIA NR. 4336/CA/2013 – R
Ședința publică din 20 noiembrie 2013
Președinte: I. G.
Judecător: C. R.
Judecător: L. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantă B. M. F., domiciliată în Oradea, ., ., . în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1/B, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 5047/CA din 10.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în cauză, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 5047/CA din 10.07.2013 Tribunalul Bihor a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Bihor. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu. A respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta B. M. domiciliată în Oradea în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Bihorși a respinge cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată în baza art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 18.07.2007, reclamanta a născut gemenii B. R. F. și B. P. M. așa cum rezultă din certificatele de naștere (f. 26, 27). În urma solicitării de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, prin Decizia nr._ din 17.10.2007, s-a stabilit că este îndreptățită să primească o indemnizație de 600 lei începând cu data de 01.09.2007.
Ulterior, la data de 12.11.2012, reclamanta s-a adresat pârâtei solicitând acordarea indemnizației de 600 lei și pentru cel de-al doilea copil născut din sarcina gemelară, având în vedere că indemnizația acordată este corespunzătoare doar pentru unul dintre copii.
Pârâta a răspuns prin adresa nr._ din 12.11.2012, susținând că nu există temei legal pentru plata retroactivă a indemnizației.
Analizând prioritar excepțiile invocate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art.137 C.proc.civ., instanța de fond a analizat excepția tardivității și excepția prescripției.
Cu privire la excepția tardivității, obiectul acțiunii îl reprezintă solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata celei de a doua indemnizații pentru creșterea unui copil din sarcină gemelară, și nu anularea deciziei. Astfel, reclamanta nu contestă modul de calcul și nici termenul de acordare a indemnizației prin Decizia nr._ din 17.10.2007, care ar fi supusă cenzurii în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin urmare, raportat la data înregistrării cererii prealabile la AJPS Bihor, respectiv art. 12.11.2012 și înregistrarea cererii de chemare în judecată la 21.12.2012, s-a apreciat că acțiunea nu este tardivă raportat la termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, indiferent de când s-ar calcula că a început să curgă termenul (evident a început să curgă ulterior 12.11.2012 deși nu există dovada comunicării, acțiunea a fost înregistrată la 21.12.2012).
Astfel, excepția tardivității a fost respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției, din economia dispozițiilor O.U.G. nr.148/2005 a rezultat că indemnizația pentru creșterea copilului are natura juridică a unui drept de creanță, astfel ca îi sunt aplicabile prevederile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Dreptul de creanță este supus termenului general de prescripție de 3 ani, termen care potrivit art. 7 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă la nașterea copiilor.
Întrucât gemenii s-au născut la 18.07.2007, iar acțiunea a fost promovată la 21.12.2012, s-a apreciat că dreptul material la acțiune este prescris.
Pe cale de consecință, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta B. M. și a respins cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată în baza art. 274 C. pr civ. întrucât reclamanta a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-reclamantă B. M. F., solicitând, în principal, în temeiul ort. 312 alin. 5 Cod proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanța în vederea judecării pe fond a cererii de chemare în judecată, ca urmare a respingerii excepției de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune, iar în subsidiar, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc. civ., admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii si a excepției de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune invocată de către pârâta-intimata si admiterea cererii de chemare în judecata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinica si nefondata.
Astfel conform art. 1 alin. 1 OUG 148 din 2005: "pentru copiii născuți, adoptați, încredințați în vederea adopției, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului ori producerii evenimentelor menționate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară reprezentând 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni. începând cu luna ianuarie 2012, cuantumul minim, precum și cuantumul maxim ale indemnizației lunare se raportează la indicatorul social de referință, denumit în continuare ISR, și nu poate fi mai mic de 1,2 ISR și nici mai mare de 6,8 ISR ".
De asemenea, în conformitate cu art. 2 din OUG 148 din 2005: "cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 1,2 ISR pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere".
Acest din urmă text legal este fundamental pentru care reclamanta solicita o indemnizație suplimentară pentru cel de al doilea copil născut dintr-o sarcina gemelară.
Însă, având în vedere împrejurarea că faptul juridic a avut loc la data de 18.07.2007, trebuie avute în vedere prevederile art. 2 OUG 148 din 2005 de la momentul 18.07.2007, care stabilea faptul că "începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin.(1) este de 600 lei (RON)", iar acest act normative nu acorda dreptul reclamantei de a solicita o indemnizație suplimentara pentru cel de al doilea copil născut dintr-o sarcina gemelară.
D. ulterior acestei date calendaristice, mai precis în anul 2009, ca urmare a unor presiuni sociale, legiuitorul a stabilit prin Legea 239 din 2009 a fost modificat art. 2 din OUG 148 din 2005 în sensul stabilirii dreptului de a beneficia pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara o indemnizație aferenta în cuantum de 600 de lei: "cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere".
Astfel, în prima fază, acesta ar fi momentul obiectiv de la care dreptul reclamantei de a solicita obținerea unei indemnizații suplimentare în cuantum de 600 de lei pentru copilul născut dintr-o sarcina gemelara, iar în aceste condiții termenul de prescripție extinctiva începe sa curgă de la acest moment.
Nu trebuie neglijat nici dispozitivul Deciziei nr. 26 din 14.11.2011 pronunța de către ICCJ în cadrul unui RIL, care stabilește cu titlu obligatoriu faptul ca pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara pe perioada 01.01._08 indemnizația este de 600 de lei.
Or, prin Decizia cu nr. 26 din 14.11.2011 pronunța de către ICCJ în cadrul unui RIL, a avut loc o repunere în termenul de prescripție, de vreme ce se stabilește faptul care este cuantumul indemnizației care trebuie sa fie achitat pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara.
Pe cale de consecinț, solicită admiterea recursului conform petitului și, având în vedere faptul ca prima instanța a soluționat cauza pe cale de excepție, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanța în vederea soluționării pe fond a dosarului.
În drept a invocat prevederile art. 312 Cod proc. civ., Decizia nr. 26/14.11.2011 ICCJ; art. 1 si art. 2 OUG 148 din 2009.
Prin întâmpinare,intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor a solicitat respingerea recursului.
În fapt a arătat că acțiunea este tardiv introdusă întrucât, conform dispozițiilor art.9 alin.(5) din OUG nr. 148/2005, cu modificările si completările ulterioare, contestațiile formulate împotriva deciziei de admitere sau, după caz, de respingere a cererii de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare.
Față de dispozițiile legale invocate, arată ca Decizia emisa de directorul DMPS Bihor prin care s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, în cuantum de 600 lei, începând cu data de 01.09.2007, a fost comunicata reclamantei. De la comunicarea deciziei au trecut mai mult de 30 zile, termen în care aceasta putea fi contestata la DMPS Bihor, iar în cazul în care reclamantul era nemulțumit de soluționarea contestației, putea ataca decizia la Tribunalul Bihor, Secția C. Administrativ si Fiscal.
Totodată, a intervenit prescripția dreptului la acțiune, întrucât, conform dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 abrogat prin Noul Cod Civil, iar în reglementarea actuală conform art. 2517 din Codul civil, termenul de prescripție este de 3 ani, ori de la data nașterii dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului, data de 1 septembrie 2007 și până la data de 21 decembrie 2012, data introducerii acțiunii, au trecut mai mult de 3 ani. Dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului s-a născut la data de 01.09.2007 s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea unui copil in cuantum de 600 lei. Indemnizația pentru creșterea copilului nu are natura unei creanțe fiscale, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, titlul de creanța fiscala este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului si obligațiile de plata corelative ale contribuabililor, ce rezulta din raporturile de drept material fiscal întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii, situații neincidente în cauza.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala „Prezentul cod reglementează drepturile si obligațiile părtilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal".
Pe de alta parte, din analiza prevederilor Legii nr. 292/2011 - legea asistenței sociale, beneficiile de asistenta sociala, cum este indemnizația pentru creșterea copilului, sunt măsuri de redistribuție financiară, destinate persoanelor sau familiilor care întrunesc condițiile de eligibilitate prevăzute de legislația specifica. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 292/2011: "Beneficiile de asistență socială acordate de autoritățile administrației publice centrale, direct sau prin instituțiile aflate în subordinea acestora, se stabilesc în bani sau în natură și reprezintă măsuri financiare destinate asigurării unui standard minim de viață, susținerii familiei și copilului, promovării și garantării exercitării de către persoanele cu nevoi speciale a drepturilor și libertăților fundamentale."
Pe cale de consecința, aceste beneficii sociale (prestații sociale) nu rezulta din raporturi juridice fiscal și, deci, nu pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale al căror termen de prescripție este de 5 ani si nici nu sunt supuse regimului reglementat de Codul de procedura fiscala atunci când se ridica problema plății acestora sau a recuperării acestora ca urmare a acordării în mod necuvenit, cu excepția cazului în care legea speciala prevede expres acest lucru.
În ceea ce privește eventualitatea obligării AJPIS Bihor la plata cheltuielilor de judecată, consideră că nu poate fi dovedită culpa procesuală atâta timp cât nu a existat temei legal pentru acordarea sumei de 600 lei pentru cel de al copil născut din sarcina gemelara.
Pe fondul cauzei, arată că dispozițiile art.3 alin.(1) din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, raportat la prevederile art.6 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Potrivit prevederilor art.6 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art.3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primit 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art.5 alin.(2). Astfel, indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Acest text de lege recunoaște dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerent că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.
Pentru toate considerentele invocate, solicită respingerea recursului si menținerea în totalitate a sentinței recurate.
In drept a invocat dispozițiile Codului de procedura civilă, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările si completările ulterioare, Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006, cu modificările si completările ulterioare, Codul de procedura fiscală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, Curtea de apel reține că este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Corect a admis prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de pârât în baza art.12 din Decretul - Lege 167/1958.
Astfel, potrivit art.1 din decret, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă, iar potrivit art.3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune astfel că pentru cei doi gemeni născuți la 18.07.2007, dreptul la acțiune s-a născut la data de 01.09.2007. Ca atare, termenul de prescripție era împlinit la data 21.12.2012 când a fost sesizată instanța de fond.
Recurenta invocă în apărare faptul că în anul 2009 legiuitorul, în urma unor presiuni sociale a adoptat Legea nr. 239/2009 ce a modificat art. 2 din OUG nr. 148/2005 recunoscând dreptul fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară la acordarea indemnizației, moment la care se afirmă că a început să cursă termenul de prescripție.
Această susținere nu poate fi reținută pentru că, pe de o parte, termenul de prescripție curge pentru ambii copii de la aceeași dată, reclamanta solicitând acordarea dreptului retroactiv și nu de la data adoptării noului act normativ. Pe de altă parte, recurenta chiar și după apariția acestuia a stat în pasivitate până la sfârșitul anului 2012.
Nici susținerea potrivit căreia dezlegarea dată în recursul în interesul legii prin Decizia nr. 26/14.11.2011 ar echivala cu o repunere în termenul de prescripție nu poate fi reținută, o atare cauză de întrerupe, suspendare a prescripției nefiind prevăzută de Decretul – Lege 167/1958 privind prescripția dreptului la acțiune, reglementare căreia îi este supus litigiul de față.
Dezlegarea dată de instanța supremă în sensul recunoașterii dreptului la plata indemnizației și pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară este una generală, în speță ea ar fi produs efecte cu condiția ca acțiunea să fi fost introdusă în termenul de prescripție prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține în întregime hotărârea instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă B. M. F., domiciliată în Oradea, ., ., . în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1/B, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 5047 din 10.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. R. C. L. B. M. M.
Red.dec.-G.I.-12.12.2013
Jud. fond-T. N.
Dact.M.M-2ex.-12.12.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2661/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2497/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
