Anulare act administrativ. Decizia nr. 963/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 963/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 9464/83/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR.963/CA/2013 – R
Ședința publică din 27 februarie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. C. G.
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Satu M., cu sediul în Satu M., .. 64, jud. Satu M. în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. D. M., domiciliată în Satu M.. ., jud. Satu M. și cu intimata-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr. 3-5, jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 3831/CA din 30.10.2012 pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că judecarea în fond a recursului a avut loc la data de 27.02.2013, dată la care s-a amânat pronunțarea la 6.03.2013, zi în care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 3831/CA din 30.10.2012 Tribunalul Satu M. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. D. M. în contradictoriu cu pârâtele C. DE A. DE SĂNĂTATE SATU M. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M. și a dispus anularea Deciziei nr. 208/26.09.2011 și a Deciziei de impunere din oficiu nr. 77/9640/03.08.2011 emisă de pârâta C.A.S. Satu M..
Fără cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere din oficiu nr.77/9640/03.08.2011, în temeiul art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 2.728,44 lei, reprezentând contribuție FNUASS, suma de 2.701,62 lei reprezentând dobânzi și suma de 409,32 lei reprezentând penalități.
Pentru a emite această decizie, pârâta a avut în vedere faptul că reclamanta nu a depus declarațiile anuale pe anii 2006-2011 privind modul de constituire și plată a contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, conform art. 215 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Ordinului președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. S-a mai reținut că reclamanta a fost înștiințată conform art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003, dar nu a dat curs solicitării de a depune declarații sau alte acte justificative, reținând art. 35 din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 potrivit căruia, decizia de impunere constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF,
Împotriva acestei decizii de impunere, reclamanta a formulat contestația prevăzută de art. 205-207 Cod de procedură fiscală, soluționată de către CAS Satu M. prin Decizia nr.208/26.09.2011, în sensul respingerii acesteia.
Verificând decizia de impunere contestată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de către reclamantă, respectiv documentele care au stat la baza emiterii acestora, instanța a reținut că în cuprinsul acestora pârâta a indicat obligațiile de plată ale reclamantei cu titlu de contribuții la FNUASS, respectiv dobânzile și penalitățile aferente pentru anii 2006-2011, fără a indica cuantumul venitului din activități independente față de care a stabilit contribuția la FNUASS (baza de impunere), anul în care acesta a fost realizat, cuantumul procentului aplicat pentru stabilirea contribuției datorate.
Potrivit susținerilor pârâtei, contribuția reclamantei la FNUASS a fost stabilită pe baza datelor transmise de ANAF, respectiv deciziile de impunere anuale pentru veniturile realizate de reclamantă pe anul 2009, respectiv 2010.
Cu alte cuvinte, pârâta a stabilit contribuția reclamantei la fondul FNUASS având în vedere sumele comunicate de către organul fiscal ca fiind realizate și declarate de către reclamantă cu titlu de venituri din activități independente în anii 2009, 2010. În legătură cu aceste susțineri, instanța constată în primul rând că pentru anul 2010 în sarcina reclamantei nu a fost stabilită vreo obligațiile cu titlu de contribuții la FNUASS, însă pentru anii 2007, 2008 pârâta nu indică care este venitul net impozabil realizat de către reclamantă sau că aceste date s-ar putea identifica într-un alt înscris emanat de la pârâtă sau de la vreo altă autoritate publică.
În acest context, instanța a reținut faptul că, deși potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 3, art. 216 și art. 257 din Legea nr. 95/2006 obligația de depunere a declarațiilor fiscale la casele de asigurări de sănătate și de plată a contribuțiilor la FNUASS, sunt obligații legale, susținerile pârâtei privind culpa și reaua credință reclamantei în nedepunerea declarațiilor fiscale sunt neavenite și nefondate în condițiile în care aceleași dispoziții legale stabilesc și stabileau și în sarcina caselor de asigurări de sănătate obligații fiscale, cum ar fi obligația de colectare a acestor contribuții prin emiterea de notificări în cazul în care se constată nedepunerea de către contribuabil în termen legal a declarațiilor fiscale și prin efectuarea de inspecții fiscale.
Pe de altă parte, instanța a reținut că potrivit art. 87 din OG nr.92/2003, decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43 Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă, iar conform art. 67 alin. 1, dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale.
De asemenea, așa cum rezultă din art. 46 din OG nr.92/2003, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
Verificând decizia de impunere contestată raportat la dispozițiile legale sus menționate, instanța a reținut în fapt că, în cuprinsul acesteia pârâta a stabilit contribuția reclamantei la fondul FNUASS având în vedere sumele comunicate de către organul fiscal ca fiind realizate și declarate de către reclamant cu titlu de venituri din activități independente, însă nu a indicat în cuprinsul deciziei de impunere baza de impunere, cuantumul venitului la care a calculat contribuția datorată de către reclamant respectiv cuantumul procentului aplicat asupra venitului apreciat ca realizat de către reclamantă din veniturile din activități independente.
În lipsa bazei de impunere față de care s-au stabilit contribuțiile la asigurările sociale de sănătate în sarcina reclamantei, instanța de judecată nu poate verifica legalitatea și temeinicia deciziei de impunere din oficiu sub aspectul verificării existenței și a cuantumului veniturilor realizate de către reclamantă.
De asemenea, neindicarea în cuprinsul deciziei de impunere a cuantumului procentului aplicat asupra bazei de impunere pentru stabilirea cuantumului contribuției de asigurări de sănătate face imposibilă cenzurarea deciziei de impunere sub aspectul verificării legalității cuantumului acestui procent, care a variat în timp pe măsura modificărilor legislative suportate de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Având în vedere faptul că prin lipsa mențiunilor obligatorii ale actelor administrativ fiscale contestate, prevăzute de art. 87 din OG nr. 92/2003 se creează un prejudiciu evident constând în imposibilitatea cenzurării de către instanța de contencios administrativ a legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal sub aspectul calității de contribuabil a reclamantei, respectiv sub aspectul legalității obligațiilor fiscale stabilite în sarcina acestuia, fiind practic imposibil pentru contribuabilul de rând să identifice și să accepte ca legală obligația fiscală stabilită în sarcina sa, instanța constată nulitatea deciziei de impunere contestată prin prezenta acțiune în contencios administrativ în condițiile prevăzute de art. 46 coroborat cu art.216 alin. 2 Cod de procedură fiscală.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr.554/2004, art.218 alin.2 Cod de procedură fiscală și a textelor de lege anterior amintite, instanța a admis acțiunea reclamantei și a anulat actele administrativ fiscale contestate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta CAS SATU M., solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că din probatoriul administrat in cauza rezulta, fără putința de tăgada, ca reclamanta M. D. M., in calitate de independent a realizat venituri impozabile pentru care are obligația plații contribuției la FNUASS in procentul stabilit de Legea nr.95/2006. Toate apărările sale - lipsa contractului de asigurare, nedepunerea declarației de venit anual, neînregistrarea fiscala-ii sunt imputabile.
Arată că reclamanta M. D. M. are calitatea de asigurat al CAS Satu M., fiind înscrisă in baza de date a CAS Satu M. ca si angajat, dar ceea ce nu înțelege reclamanta este faptul ca potrivit art.257 alin.3 din Legea nr.95/2006, persoanele care in același timp realizează mai multe venituri, in speța ca persoana fizica autorizata (PFA) au obligația achitării contribuției la FNUASS pentru toate aceste venituri.
In speța, reclamanta realizează venituri in calitate de angajat potrivit art. 257 alin.2 lit. a pentru care a achitat contribuțiile la FNUASS si in calitate de independent (PFA) potrivit art.257 alin.2 lit. b din Legea nr.95/2006, pentru care nu a achitat, în parte, contribuțiile la FNUASS.
Baza de impunere pentru contribuțiile la FNUASS este stabilita de lege, respectiv venitul impozabil anual obținut din activității independente, iar cuantumul acestuia rezulta din ultima coloana, pag.2 din Listing, ce se afla la dosarul cauzei.
CAS Satu M. nu a cunoscut faptul ca reclamanta realizează venituri impozabile decât in anul 2011, an in care ANAF a comunicat baza de date cu persoanele ce se încadrează in prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr.95/2006.
Instanța de fond nu a ținut seama de apărările sale, dar mai ales de prevederile legale încălcate de reclamantă cu buna știința, respectiv - nedepunerea declarației anuale de venit, neînregistrarea fiscala, neîncheierea contractului de asigurare- aspecte imputabile acestuia.
Chiar dacă contestatoarea are dreptul sa-si aleagă casa de asigurări, aceasta nu a făcut dovada ca este înscrisă la o alta casa de asigurări si ca a achitat contribuția la FNUASS pentru veniturile realizate din activitatea de independent.
Mai mult, instanța de fond, constatând ca nu a lămurit toate aspectele, trebuia sa repună cauza pe rol si sa ceara lămuriri despre actele asupra cărora avea nelămuriri.
Ulterior transmiterii înștiințării, reclamanta a avut o atitudine corecta, in special după ce i s-au explicat prevederile legale in materie, a achitat mare parte din contribuția de baza, nemulțumirea manifestata fiind fata de dobânzile si penalitățile stabilite.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004, art. 312/1, 304 pct. 8 si 9 si 304/1 Cod procedura civila, Cod procedură fiscală și Legea nr.95/2006.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Decizia de impunere din oficiu nr. 77/9640/03.08.2011 a fost emisă de CAS Satu M. pentru contribuțiile datorate de reclamantă la FNUASS pentru perioada 2007-2009, obligațiile principale si accesorii calculate fiind în sumă totală de 5.839,38 lei.
Anterior emiterii acestei decizii de impunere, recurenta pârâtă i-a comunicat reclamantei Titlul executoriu nr. 1748 prin care i-a comunicat acesteia cuantumul contribuțiilor datorate la FNUASS pentru perioada 2009-2010, obligațiile principale si accesorii calculate fiind în sumă totală de 4.620,18 lei. Prin același înscris, reclamantei i s-a comunicat faptul că pentru anii 2007-2008 nu există nici un fel de obligații de plată stabilite suplimentar în sarcina sa cu titlu de contribuție la FNUASS.
De asemenea, la data de 21.02.2011, reclamanta a încheiat cu CAS Satu M. contractul de asigurări de sănătate nr. 2/21.02.2011, moment la care acesteia din urmă nu i s-a comunicat eventualele obligații de plată restante către FNUASS.
Mai mult, inclusiv sumele înscrise în Titlul executoriu nr. 1748 s-au dovedit a fi eronat calculate, aspect ce rezultă din referatul depus la fila 14 dosar de recurs prin care pârâtă confirmă că suma de 4620,18 lei este greșit calculată, cuantumul corect al debitului fiind de 3742,83 lei. Eroare s-a datorat neluării în considerare a unei plăți efectuată de reclamată în data de 24.09.2010, în valoare de 413 lei.
La data de 27.02.2012, reclamanta s-a adresat CAS Satu M. cu o cerere prin care a solicitat a-i fi comunicată o situație centralizată a contribuțiilor datorate, a plăților efectuate și a accesoriilor calculate pentru anii 2007-2010, cerere căreia pârâta nu i-a dat curs, reclamantei nefiindu-i comunicate informațiile solicitate.
Deși recurenta susține că Decizia de impunere atacată a fost emisă pe baza datelor comunicate de ANAF, Curtea contată că la dosarul cauzei nu se regăsește nici un înscris din care sa rezulte cuantumul veniturilor realizate de reclamantă din activități independente în perioada 2007-2009. Singurele înscrisuri depuse la dosar sunt Deciziile de impunere anuale pentru anii 2009-2010, perioada pentru care fusese emis deja Titlu executoriu nr. 1748.
Față de lipsa oricăror înscrisuri care să confirme existența veniturilor realizate de reclamantă din activități independente în perioada 2007-2008, coroborate cu refuzul recurentei de a răspunde cererii formulate de reclamantă la data de 27.02.2012, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că lipsa din cuprinsul deciziei de impunere a unor elemente esențiale precum baza de impunere și procentul aplicat asupra acestei baze, elemente în raport de care a fost determinată întinderea obligațiilor de plată face imposibilă exercitarea controlului de legalitate și temeinicie a actului administrativ contestat de reclamantă, singurul remediu de natură să înlăture vătămarea adusă reclamatei constând în desființarea actului.
Este incontestabil că în măsura în care reclamanta a realizat venituri din activități independente în perioada 2007-2008, aceasta datorează și pentru acestea contribuția la FNUASS, însă stabilirea obligațiilor de plată ce îi incumba reclamantei trebuie să aibă la bază date reale, emitentul deciziei de impunere fiind în imposibilitate de a preciza cuantumul veniturilor la care s-a raportat în vederea calculării sumelor de plata stabilite în sarcina reclamantei.
Afirmația recurentei în sensul că baza de impunere si procentul contribuției sunt cele stabilite de lege nu conferă legalitate actului atacat, în condițiile în care în cuprinsul său nu se regăsesc elemente pe baza cărora să se poate verifica daca prevederile legale referitoare la baza de impunere si procentul aplicat au fost sau nu respectate.
În raport de acestea considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de CAS SATU M. împotriva sentinței nr.3831/CA din 30.10.2012 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. C. G. A. B.
Red.dec.- L.B.
Jud. fond- A.D.
Tehnored.A.B.
2 ex./04.04.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2307/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 3859/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
