Pretentii. Decizia nr. 3859/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3859/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 563/111/2013
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2013 - R
DECIZIA NR. 3859/CA/2013 – R
Ședința publică din 23 octombrie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. G.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul-reclamant P. A. S., domiciliat în Oradea, ., ., . în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituția P. Județului Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bihor, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva Sentinței nr. 3407/CA din 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului – avocat P. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Reprezentanta recurentului depune la dosar dovada efectuării procedurii prealabile. Prezintă spre vedere originalul acesteia. Precizează că, din răspunsul intimatei la cererea prealabilă rezultă că aceasta a fost înregistrată anterior intrării în vigoare a noii legi.
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, respectiv obligării intimatei să înmatriculeze autovehiculul fără plata taxei pe emisii poluante, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 3407/CA din 30.04.2013 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. A. S. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. - Județul Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Audi, având nr. de identificare WAUZZZ8E83A110260. Pentru a-l înmatricula în România, pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr.9/2012.
Potrivit art.4 din Legea nr. 9/2012, „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, indiferent dacă acesta a fost dobândit de pe piața internă sau externă. Legiuitorul, prin acest text de lege, nu a făcut nici o distincție între locul dobândirii autoturismelor pentru care s-a instituit obligativitatea achitării taxei, condiționând doar achitarea taxei pentru emisiile poluante de neplata taxei de primă înmatriculare reglementată de Legea nr. 571/2003 și, respectiv, a taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008, evitând astfel dubla impunere.
Analizând compatibilitatea acestei taxe reglementate de art. 4 din Legea nr. 9/2012, reintrat în vigoare la data de 01.01.2013, în urma încetării suspendării dispusă prin OUG nr.1/2012, cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că, în speță, nu sunt încălcate disp. art.110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, România, stat membru al Comunității Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa pentru emisiile poluante instituită de disp. Legii nr.9/2012 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. Legii nr.9/2012, ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art.1 al.2, care enumără categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează să fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de disp.art.214/1 C.fiscal și nici o taxă de poluare, cum era reglementată de OUG nr.50/2008, și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca nefondată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la înmatricularea autoturismului fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012, în vigoare la data introducerii acțiunii în instanță.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant P. A. S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Instituția P. - Județul Bihor - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Oradea.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că acțiunea introdusă la instanța de fond a avut ca obiect obligarea Serviciului de Înmatriculări Oradea la înmatricularea mașinii proprietate personală marca AUDI, cu nr. de identificare WAUZZZ8E83A110260, fără plata taxei de poluare, având ca temei de drept, așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii, Legea contenciosului administrativ, Tratatul UE la care România este parte, fără a face referire la Legea 9/2012 sau OUG 50/2008.
Asemenea taxei de primă înmatriculare, taxei de poluare, taxa pentru emisiile poluante a constituit o nouă încălcare a dispozițiilor prevederilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, fiind nelegală, discriminatorie și îngrădește accesul la libera circulație a mărfurilor în interiorul Uniunii Europene. Atât taxa de poluare plătită, cât și taxa pentru emisiile poluante se poate recupera sau se poate solicita înmatricularea mașinilor în cazul în care se îndeplinesc cumulativ mai multe condiții. Una dintre aceste condiții este ca mașina să mai fi fost înmatriculată într-un stat membru al Uniunii Europene și implicit să fie plătite taxele corespunzătoare înmatriculării. Datorită existenței unei posibilități de a evita plata taxei auto, indiferent de denumirea acestei taxe, care este cerută în mod obligatoriu la înmatricularea unei mașini dintr-un stat membru UE, printr-o hotărâre judecătorească care să oblige Serviciul de înmatriculări la înmatricularea mașinii fără plata taxei auto, a introdus acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat înmatricularea mașinii fără plata taxei de poluare. Arată că, printr-o greșeală de dactilografiere, a scris „taxă de poluare", și nu „taxă pentru emisiile poluante".
In 2007, Guvernul României a introdus prima variantă a taxei auto și, de atunci, aceasta a suferit diferite amendamente întrucât a fost combătută de instanțele din România și chiar de Curtea de Justiție a UE. Astfel, de la denumirea de taxă de primă înmatriculare (reglementată prin Legea nr. 343/2006) s-a trecut la cea de taxă specială de poluare (reglementată de OUG 50/2008), care a devenit mai apoi taxă pentru emisiile poluante {reglementată în cele din urmă prin Legea nr. 9 din 6 ianuarie 2012), iar ultima sub denumirea de timbru de mediu (reglementată în Ordonanța pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/2012). Cu toate acestea, magistrații români apreciază, în cvasiunanimitate, că taxa auto, indiferent de denumirea și forma adoptată, reprezintă, în fapt, un fel de „taxă vamală mascată". Art. 90 din T.C.E. (actualmente art. 110 din Tratatul privind Uniunea Europeană) prevede: "Niciun stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus fața de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, niciun stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite de natură să acorde protecție indirect altor produse." Prin Legea nr. 9/2012, s-a înlocuit taxa de poluare doar cu denumirea, întrucât efectele juridice pe care le produc actele normative sunt similare.
Chiar dacă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dintr-o eroare de dactilografiere, a scris „taxă de poluare" în loc de „taxă pentru emisiile poluante", potrivit principiului rolului activ al judecătorului, consacrat în art. 129 din Codul de procedură civilă, care presupune aflarea adevărului judiciar, ceea ce obligă instanța ca înainte de toate să asigure calificarea juridică exactă a acțiunii. Instanța nu este ținută de temeiul juridic arătat în cererea de chemare în judecată, ci de obiectul cauzei, respectiv de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
Spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat, temeiul ei juridic nu leagă instanța, care este îndreptățită, în exercitarea rolului activ, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea sa de chemare în judecată. Susținerea din acțiune, în sensul că solicită înmatricularea mașinii fără plata taxei de poluare (și nu a taxei pentru emisiile poluante), îndreptățea instanță de fond să constate că, prin acțiune, a solicitat să se dispună înmatricularea mașinii fără plata taxei, indiferent dacă se numea de poluare sau pentru emisiile poluante. Consideră că a indicat exact obiectul cererii.
In drept a invocat prevederile art. 304, pct. 7,8,9 Cod de procedură civilă.
Intimata, legal citată, nu și-a exprimat poziția față de prezentul recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, Curtea de apel reține că este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, Curtea stabilește că din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris mai sus.
Trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură.
În speță, Legea nr. 9/2012 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C‑402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, trebuie să se constate, că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulația a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele Curții au fost reluate în hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 N., arătându-se că aceleași considerații vizează și regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
Legea nr. 9/2012 preia dispozițiile din OUG nr. 50/2008 în ceea ce privește mecanismul de stabilire și calcul a taxei de poluare, însă numai în forma în vigoare până la 01.01.2013.
Astfel, evoluția legislativă a obligației de plată a taxei de poluare prevăzută de noua lege a fost următoarea: potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, “obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
A..2 al art.4 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat prin art. I din O.U.G. nr.1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), pentru perioada 31.01._13.
Ca urmare a suspendării prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, s-a revenit practic la vechea reglementare a taxei pe poluare instituită de O.U.G. nr.50/2008, având în vedere că taxa a fost datorată în continuare numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate și care sunt deja în circulație, motiv pentru care în practica judiciară taxa astfel stabilită a fost în continuare considerată contrară normelor comunitare.
În speță, instanța de recurs va constata faptul că recurentul reclamant s-a adresat Serviciului Public Comunitar – Regim permise de conducere înmatriculare autovehicule la data de 14.12.2012, printr-o cerere depusă la oficiul poștal la aceeași dată, astfel cum rezultă din copia tichetului recomandate depusă la dosarul cauzei în recurs.
Or, față de prevederile art. 104 Cod procedură civilă, în conformitate cu care actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, instanța de recurs apreciază că acțiunea reclamantului trebuia soluționată în raport cu dispozițiile legale incidente la data sesizării instanței – 14.12.2012, respectiv Legea 9/2012, astfel cum a fost modificată prin OUG 1/2012.
Iar raportat la aceste rețineri, față de argumentele de drept deja învederate, respectiv față de împrejurarea că, în perioada 31.01._13, taxa de înmatriculare solicitată de statul român era contrară reglementărilor comunitare, se impune admiterea recursului, în baza art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără plata taxei privind emisiile poluante prevăzută de Legea 9/2012.
Față de culpa procesuală a pârâtei, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4,30 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant P. A. S. împotriva Sentinței nr. 3407/CA din 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. A. S., domiciliat în Oradea, ., ., . în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bihor, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor și, în consecință:
Obligă pârâta să înmatriculeze autovehiculul reclamantului, marca Audi, având nr. de identificare WAUZZZ8E83A110260, capacitate cilindrică 2496 cmc, fără plata taxei pe emisii poluante prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 (Legea nr. 9/2012).
Obligă pârâta la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. G. M. M.
Red. dec. – G.I.- 21.11.2013
Jud. fond - B. D.
Dact.M.M-2ex.- 21.11.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 963/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
