Pretentii. Decizia nr. 2723/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2723/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 14453/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2723/R-C.
Ședința publică din 18 septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C., președinte secție
D. R., judecător
S. U., judecător
P. M., grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ (actualmente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș) reprezentând interesele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI (în prezent Serviciul Fiscal Pitești), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.3027 din 06.11.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția Civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul N. M., domiciliat în Pitești, ., ., județul Argeș și pârâtele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, . 6, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ și T. M. PITEȘTI, ambele cu sediul în Pitești, ., județul Argeș .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant N. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul-reclamant N. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA :
Constată că, la data de 13 iulie 2012, reclamantul N. M. a chemat în judecată pe pârâții Administrația F. pentru Mediu, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a M. Pitești și T. M. Pitești, solicitând anularea deciziei nr._/21.05.2012 și restituirea sumei de 11.051 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța . nr._/07.06.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, în cursul anului 2012, un autoturism marca BMW, an fabricație 2003, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 11.051 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
S-a precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și prin urmare trebuie restituită integral.
Prin întâmpinarea depusă la 06.11.2012, D.G.F.P. Argeș în nume propriu și reprezentând interesele AFP Pitești a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, dar și a inadmisibilității.
La aceeași dată a formulat întâmpinare și Agenția Națională de Administrare fiscală invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Argeș – Secția civilă prin sentința nr.3027 din 6 noiembrie 2012 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor ANAF, DGFP Argeș, T. Pitești și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestora.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamant; anulată decizia de calcul a taxei de poluare nr._/21.05.2012 și obligate pârâtele AFP Pitești și AFM să restituie acestuia suma de 11.051 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și la plata sumei de 43 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW, an fabricație 2003 pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 11.051 lei, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
In privința reglementarilor comunitare în materie, instanța a reținut că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (în continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, în cauză sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 – forma în vigoare - rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs în tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data în România.
S-au mai reținut incidența interpretărilor normelor comunitare date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, conform cărora art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională. De asemenea, s-a invocat și hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 N./Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Targu Cărbunești, Administrația F. pentru Mediu, CJUE a statuat, raportându-se la variantele taxei pe poluare aplicabile in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și accesași uzură de pe piața națională”.
Împotriva sentinței a formulat recurs DGFP Argeș (actualmente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), în numele pârâtei AFP Pitești (în prezent Serviciul Fiscal Pitești), invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și criticând-o pentru următoarele motive:
- sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, în sensul că doar Administrația F. de Mediu are calitate pasivă, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare potrivit art.1 și 5 din O.U.G. nr.50/2008. Instanța de fond nu a avut în vedere că fiecare dintre pârâte are personalitate juridică și poate fi chemată în judecată în nume propriu numai pentru acele acte și fapte de care răspunde. Astfel, faptul că unele sunt instituții descentralizate sau faptul că acestea au atribuții de colectare a veniturilor la bugetul de stat sau a impunerilor fiscale nu înseamnă că și acestea pot fi obligate la restituirea sumelor solicitate.
- sub aspectul inadmisibilității s-a arătat că aceasta se impunea a fi reținută câtă vreme se contestă un titlu de creanță care presupune parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, așa cum este ea precizată în disp.art.205-218 din Codul de procedură fiscală.
- în legătură cu fondul cauzei, recurenta a arătat că taxa pe poluare nu contravine art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, pentru că se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine;
- capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, atâta timp cât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă în sensul că recurenta nu a avut culpă procesuală, iar pe de altă parte procesul nu s-a judecat irevocabil.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Autovehiculul pentru a cărui înmatriculare în România reclamantul a fost obligat să plătească taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule de 11.051 lei, a fost înmatriculat anterior, la 17.06.2003, în Spania - stat membru UE.
În speță, calitatea procesuală pasivă a AFP Pitești este justificată.
Astfel, pe de o parte, în speță a fost analizată legalitatea unui act administrativ emis de AFP Pitești – decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante – astfel că singura entitate care avea calitate procesuală pasivă nu putea fi decât emitentul actului.
Pe de altă parte, potrivit art. 7 și art. 12 din Legea nr. 9/2012, sub imperiul cărora a fost făcută plata taxei din speță, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară. Ca atare, A.F.P. Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Sub aspectul excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia în interesul Legii nr.24/14.11.2011, obligatorie potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, în sensul că „procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod”.
În recursul în interesul legii s-a reținut că s-a stabilit cu claritate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene că taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotărârea preliminară prin care s-a soluționat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozițiilor art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Pe fond, se constată că reclamantul a plătit în baza Legii nr. 9/2012 taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru înmatricularea în România a unui autovehicul BMW, înmatriculat anterior, la data de 17.06.2003, în Spania - stat membru UE.
Specificul situației este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr. 9/2012 a preluat prevederile OUG nr. 50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin OUG nr. 1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării OUG nr. 50/2008 și, ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr. C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C-47/88, R.., p.I-4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C-2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.., p.I-4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, Curtea a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).
Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit, astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Or, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Cât privește obligarea organului fiscal la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că și sub acest aspect sentința este legală și temeinică. Astfel, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, fără condiționarea acordării lor de o anumită poziție subiectivă a debitoarei. Aceasta are însă posibilitatea să evite plata sumelor stabilite cu acest titlu, în măsura în care ar fi recunoscut pretențiile reclamantului, până la primul termen de judecată (art.275 Cod procedură civilă).
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ (actualmente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș) reprezentând interesele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI (în prezent Serviciul Fiscal Pitești), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.3027 din 06.11.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul N. M., domiciliat în Pitești, ., ., județul Argeș și pârâtele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ și T. M. PITEȘTI, ambele cu sediul în Pitești, ., județul Argeș .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscală.
Președinte, G. C. | Judecător, D. R. | Judecător, S. U. |
Grefier, P. M. |
Red.G.C./04.10..2013
EM/2 ex.
Jud.fond: C.B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2148/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4142/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
