Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 102/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în încheierea de ședință din data de 05.04.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 10.04.2013, când a pronunțat următoarea soluție.

CURTEA

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 11 ianuarie 2013, S.C.O. S.A. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului București, solicitând:

- anularea dispoziției obligatorii privind măsurile stabilite de inspecția economico-financiară nr.4847/13.07.2012, emisă de M.F.P-D.G.F.P. Gorj-Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Financiară;

- anularea raportului de inspecție fiscală nr.4846/13.07.2012 emis de M.F.P.-D.G.F.P. Gorj-Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Financiară;

- anularea procesului verbal pentru sesizarea organelor de urmărire penală nr.4848/13.07.2012, emis de M.F.P.-D.G.F.P. Gorj-Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Financiară;

- anularea deciziei nr.21/23.11.2012, emisă de M.F.P.-Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului București-Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor cu privire la activitatea de inspecție economico-financiară și inspecția activității proprii a ministerului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, se arată că prin dispoziția obligatorie nr.4847/13.07.2012, organul de control a dispus în sarcina S.C.O. S.A.: recuperarea sumei de 45.700 lei de la S.C. DZ Consulting International S.R.L. București sau de la persoanele răspunzătoare de efectuarea acestor plăți, achitată în baza contractului de consultanță nr.785/_/1.07.2011, suma considerată a fi achitată necuvenit; analizarea împrejurărilor care au condus la acceptarea la plata facturilor nr.114/27.07.2011 în sumă de 52.700 lei și nr.118/3.10.2011 în sumă de 53.891 lei, în baza contractului nr.785/_/1.07.2011 și luarea măsurilor legale pentru recuperarea pagubei, facturi considerate a fi acceptate la plată fără documente justificative; analizarea împrejurărilor și stabilirea valorii prestațiilor efectuate în perioada 01-11.10.2012 de M. G. în afara prevederilor contractuale și luarea măsurilor pentru recuperarea pagubei; analiza împrejurărilor care au dus la acceptarea la plată a sumei de 24.211 lei fără TVA, reprezentând prestații efectuate de M. S., I. Bohălteanu și M. G. în afara prevederilor contractuale și luarea măsurilor pentru recuperarea pagubei; analiza împrejurărilor ce au dus la acceptarea la plată a sumei de 59.100 lei fără TVA, considerată a fi acceptată la plată fără documente justificative pentru deplasări, întâlniri, revizuiri, amendări, redactare memorandum și luarea măsurilor pentru recuperarea pagubei; recuperarea sumei de 190 lei achitată nelegal cu încălcarea art.8.1. din Contractul de asistență juridică DE 760/_/27.06.2011 de la cabinetul de avocatură sau persoanelor răspunzătoare; analiza împrejurărilor ce au condus la acceptarea la plată a sumei de 58.788 lei inclusiv TVA către S.C. V. și T., societate de avocați, și recuperarea pagubei; recuperarea sumei de 50.497 lei de la societatea de avocați V. și T. sau de la persoanele răspunzătoare de efectuarea plăților, suma fiind achitată necuvenit; analizarea consecințelor angajării resurselor financiare, fără fundamentarea deciziilor și cu efecte negative asupra administrării resurselor proprii ale societății și luarea măsurilor ce se impun; facturarea și înregistrarea în evidența contabilă a penalităților în sumă de 40.292 lei către FeOltCo S.R.L. Sf.G. conform contractului de închiriere DT 1095/7965/2.03.2011; recuperarea prejudiciului de 40.292 lei de la această societate sau de la persoanele responsabile.

Se susține că actele administrative atacate sunt nelegale, deoarece:

1. Cu privire la contractul încheiat de DZ Consulting International și obligativitatea reclamantei de a recupera 45.700 lei, respectiv analiza împrejurărilor ce au condus la acceptarea la plată a facturilor nr.114/27.07.2011 pentru 52.700 lei și nr.118/3.10.2011 în sumă de 53.891 lei, în baza contractului nr.785/_/1.07.2011 și luarea măsurilor legale pentru recuperarea pagubei, facturi considerate a fi acceptate la plată, din contract rezultă obligația consultantului de a oferi consultanță și asistență în găsirea unor parteneri financiari/investitori, asistență la negocieri, respectiv pentru finalizarea efectivă a tranzacțiilor.

Conform contractului consultantul trebuia să găsească noi instituții financiare, dispuse să finanțeze activitatea societății conform prevederilor contractuale, consultantă neavând nicio obligație în a aborda instituții deja contactate de societatea reclamantă în vederea finanțării activității O. S.A.

Datorită situației societății, reclamanta nu a avut posibilitatea de a obține credite și finanțări pentru desfășurarea activității.

La întâlnirile consultantului cu instituțiile financiare acestea au condiționat acordarea finanțării de efectuarea conversiei creanței A. în acțiuni, în cadrul unei operațiuni de majorare a capitalului social astfel încât capitalurile proprii ale societății să devină pozitive.

De asemenea, posibilii finanțatori contactați de consultant au solicitat garanții care să le facă confortabile finanțarea acordată societății, situație imposibil de îndeplinit de către reclamant.

Ca atare, acceptarea la plata facturilor s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și a art.3 din contractul de consultanță.

Se contestă afirmația organelor de control, deoarece plățile au fost efectuate potrivit clauzelor contractuale și facturilor emise de DZ Consulting nefiind condiționată de prezentarea altor documente justificative.

Consultantul și-a îndeplinit obiectivele depunând eforturi care chiar dacă nu s-au finalizat prin încheierea unor contracte de finanțare, trebuiau achitate.

Nu există temei legal pentru a se solicita returnarea plății efectuate, acceptarea la plata facturilor fiind făcută cu respectarea art.142 alin.1 din Legea nr.31/1990, în consiliul de administrație.

2. Referitor la analizarea împrejurărilor și stabilirea cu exactitate a valorii prestațiilor efectuate între 1.10._12 de d-nul M. G., în afara prevederilor contractuale și luarea măsurilor care se impun pentru recuperarea pagubei aduse societății, prin acceptarea la plată a sumei de 24.211 lei, prestații efectuate de M. S., I. Bohălteanu și M. G., se arată că acceptarea la plată de către O. a acestei sume a fost motivată de faptul că orele prestate de avocați anterior datei contractului se refereau la obiectul acestui contract și erau confirmate inclusiv de reprezentantului acționarului majoritar – M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin adresa nr.1033/7.03.2012 emisă de Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie.

Serviciile de asistență juridică în favoarea societății se înscriu în obiectul contractului de asistență juridică încheiat, iar societatea a înregistrat în contabilitate că aceste sume pe baza documentelor justificative primite în vederea acoperirii lacunelor legale existente.

3. În ce privește contractul de asistență juridică încheiat cu societatea juridică de avocați M. și Asociații, precum și recuperarea sumei de 59.100 lei fără TVA, considerată acceptată la plată fără documente justificative pentru deplasări, întâlniri, revizuiri, amendări și redactare memorandum, se susține că organele fiscale au separat în mod arbitrar aceste cheltuieli față de timpul de lucru efectuat de către avocați.

Prin intermediul contractului s-a realizat memorandumul respectiv, justificând astfel munca depusă de avocați.

Statutul profesiei de avocat reglementează în cadrul consultațiilor juridice activitățile desfășurate de avocați în condițiile art.89 și art.108 din statut.

4. În ce privește contractul de asistență încheiat cu L. M. C., recuperarea sumei de 190 lei este o măsură nejustificată, deoarece art.89 din Statutul profesiei de avocat coroborat cu art.108, reglementează activitățile desfășurate de avocat, iar art.3.1 din contract arată că avocatul suportă cheltuielile prilejuite de executarea contractului cu excepția celor prilejuite de deplasări în afara municipiului Pitești.

Pe de altă parte până la momentul formulării contestației, cabinetul de avocat nu a emis către O. nicio factură în care să fie evidențiate cheltuielile de deplasare separat, fiind emise doar facturi aferente prestațiilor efectuate, iar reclamanta nu a achitat nicio altă sumă cu excepția celor facturate pentru prestarea serviciilor de asistență juridică.

5. Cu privire la contractul de asistență juridică încheiat cu Societatea Civilă de Avocați V. și T. și acceptarea la plata a sumei de 58.788 lei, respectiv măsura de recuperare a sumei de 50.497 lei considerată achitată nelegal, se susține că Statutul profesiei de avocat permite consultații juridice verbale, achitarea sumei menționate fiind justificată.

Contractul de asistență juridică cu această societate de avocați nr.DE_ a justificat depunerea în instanță de întâmpinări, note scrise, concluzii, redactare de acțiuni, motive de apel sau recurs, în patru dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, a căror valoare se ridică la suma de 18.000.000 lei.

Dosarele au fost câștigate de S.C.O. S.A. prin reprezentanții convenționali susmenționați, rezultând pe deplin justificarea cheltuielilor efectuate.

6. În ce privește măsura privind analizarea consecințelor angajării resurselor financiare, fără fundamentarea deciziilor, cu efecte negative asupra administrării resurselor proprii ale societății, se susține că organul constatator nu poate emite o asemenea măsură, deoarece încalcă dispozițiile imperative ale Legii nr.31/1990, care stabilesc care sunt organele de conducere și administrare ale societății și care sunt prerogativele acestora.

S.C.O. S.A. este o societate pe acțiuni, tranzacționabile pe B. de Valori București, înființată potrivit Legii nr.31/1990 și Legii nr.27/2004, deciziile privind contractarea serviciilor nefiind luate de conducerea executivă în mod singular, ci fiind supuse Consiliului de administrație ca organ superior al conducerii executive.

Deciziile Consiliului de administrație privind contractarea serviciilor au fost luate pe baza unui material serios fundamentat în ce privește necesitatea încheierii acestor operațiuni, cu respectarea deplină a Legii nr.31/1990 și a actului constitutiv al societății.

Agenții constatatori nu au ținut cont de documentele prezentate de societate cu privire la aceste operațiuni economice.

7. Constatările din cadrul procesului verbal relative la sesizarea organelor de urmărire penală, conform cărora directorul general, directorul economic și consiliul de administrație al societății ar fi încălcat prevederile art.43 din Legea nr.82/1991 sunt nejustificate, deoarece textul menționat se referă la infracțiunea de fals intelectual, care potrivit art.289 Cod penal reprezintă falsificarea realizată de un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Or, operațiunile contabile realizate nu constituie înregistrări inexacte și nici omisiuni privind înregistrarea documentelor evidențiate anterior, deoarece au fost efectuate pe bază de documente (facturi, rapoarte de activitate), care nu pot atesta fapte necorespunzătoare.

Directorul general, directorul economic și consiliul de administrație nu pot fi subiecte ale infracțiunii de fals intelectual, toate documentele justificative care au servit înregistrărilor contabile fiind întocmite de furnizorii de servicii, iar nu de salariații O..

8. În ce privește constatările din procesul verbal cu privire la sesizarea organelor de urmărire penală, deoarece societatea se încadrează în prevederile art.8 alin.1 lit.B din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, se arată că acestea sunt nefondate, deoarece textul se referă la omisiunea evidențierii în actele contabile și în alte documente legale a operațiunilor efectuate sau a veniturilor realizate, situație neincidentă în cauză.

S.C.O. a evidențiat în înregistrările contabile toate documentele emise de aceasta, iar faptul că nu a emis factura de penalități către .. Sf.G. nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale, ci doar o amânare în privința emiterii acestei facturi, dreptul de a emite factura de penalități fiind prescriptibilă în 3 ani de la momentul nașterii dreptului.

Pe de altă parte, la negocierea contractului s-a convenit posibilitatea de a renunța la aplicarea penalităților în anumite situații determinate, mai mult între părți încheindu-se protocol de eșalonare la plată a datoriilor.

Efectul unui act de evaziune fiscală ar fi sustragerea de la plata unor taxe și impozite de stat, or, societatea înregistrând pierderi de peste 188 milioane lei/an nu putea deveni profitabilă dacă înregistra o sumă de 40.000 lei penalități.

Societatea susține că a pus la dispoziția organului constatator toate documentele fiscale enunțate, și-a prezentat motivat punct de vedere, însă agenții constatatori nu au ținut seama de acestea trunchiind realitatea și starea de fapt prezentată de societate.

Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.554/2004, O.U.G. nr.94/2011, H.G. nr.101/2012.

În dovedirea cererii au fost solicitate: proba cu înscrisuri, interogatorii și alte probe utile soluționării cauzei.

Se solicită judecarea în lipsă.

În susținerea cererii au fost atașate la dosar: decizia nr.21/23.11.2012, emisă de M.F.P.-Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului București-Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor cu privire la activitatea de inspecție economico-financiară și inspecția activității proprii a ministerului; dispoziția obligatorie nr.4847/13.07.2012, privind măsurile stabilite de inspecția economico-financiară, emisă de M.F.P-D.G.F.P. Gorj-Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Financiară; raportul de inspecție fiscală nr.4846/13.07.2012 emis de M.F.P.-D.G.F.P. Gorj-Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Financiară; procesul verbal pentru sesizarea organelor de urmărire penală nr.4848/13.07.2012, emis de M.F.P.-D.G.F.P. Gorj-Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Financiară; rapoarte de activitate pentru anii 2011 și 2012, întocmite de Societatea Civilă de Avocați V. și T.; rapoarte de activitate întocmite de DZ Consulting pentru lunile iunie și septembrie 2011; raport de activitate pentru acțiunile cuprinse între lunile iulie și septembrie 2011 întocmite de DZ Consulting.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.

În motivare se arată în principal că în mod greșit s-a efectuat citarea M.F.P. prin D.G.F.P. Gorj la sediul acestei din urmă autorități, având în vedere că se contestă decizia nr.21/23.11.2012, emisă de M.F.P.-Serviciul de soluționare al plângerilor prealabile și a contestațiilor cu privire la activitatea de inspecție economico-financiară și inspecția activității proprii a ministerului.

Se solicită citarea acestei autorități la sediul său din București, ., sector 5, arătându-se că deși D.G.F.P. Gorj poate primi o împuternicire specială de la Ministerul Finanțelor Publice pentru a-i asigura reprezentarea, în prezent nu deține o atare împuternicire.

Pe fond, se solicită respingerea cererii, deoarece prin raportul de inspecție economico-financiară și dispoziția obligatorie, organele de inspecție economico-financiară ale Direcției Generale a Finanțelor Publice au constatat în cadrul inspecției desfășurate în baza prevederilor O.U.G. nr.94/2011 și a H.G. nr.101/2012, că societatea controlată a acceptat la plată facturi emise anterior intrării în vigoare a contractului de asistență juridică din 12.10.2011, respectiv fără a însoți facturile fiscale de documente justificative pentru prestațiile efectuate de Societatea Civilă de Avocați M. și Asociații București.

În ce privește cheltuielile de deplasare întâlniri, revizuiri, amendări și redactare memorandum în sumă de 59.100 lei, se arată că în mod greșit au fost acceptate la plată fără documente justificative.

De asemenea, a fost încălcat contractul de asistență juridică din 27.06.2011, în care s-a stabilit la art.8 că între părți comunicarea se realizează prin intermediul reprezentanților, telefonic, prin video-conferință sau scris.

Suma de 58.788 lei acceptată la plată, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de Societatea Civilă de Avocați V. și T. în baza contractului de asistență juridică din 12.05.2011, nu este justificată de documente care să ateste prestațiile efectuate.

Contractele de achiziție de bunuri încheiate de contestatoare s-au efectuat fără viza controlului financiar preventiv, în special în ce privește: achiziționarea de servicii de consultanță și evaluare imobiliară de la SHM. Smith Hodgkinson S.R.L.București în valoare de 66.000 euro; achiziționarea de servicii de la B. de creanțe S.N.C. S.A. București pentru suma de 27.037 lei cu TVA; achiziția de servicii de consultanță în domeniul identificării de parteneri financiari fonduri de investiții în valoare de 106.681 lei de la DZ Consulting International București; achiziția de servicii de consultanță și asistență în problematica majorării capitalului social prin operațiunea de conversie a creanțelor deținute de A. în valoare de 52.600 lei inclusiv TVA de la S.C. Consultanță și Investigații Financiare S.R.L. București; achiziția de servicii și consultanță în vederea strângerii de capital, achiziționarea și integrarea anumitor active din domeniul energetic în domeniul marketingului prin atragerea de fonduri de la Taylor-DeJongh în valoare de 750.000 USD.

S-a constatat totodată lipsa procedurilor specifice de achiziții, servicii valabile în perioada 1.01._12.

Contestatoarea nu a facturat și înregistrat în evidența contabilă penalități de întârziere în sumă de 40.292 lei, conform contractului de locațiune încheiat cu .. Sf.G..

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, în baza mandatului nr.9793/2013 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii și menținerea deciziei nr.21/23.11.2012 (filele 328-339).

În motivarea întâmpinării se arată că decizia este legală, organele de inspecție constatând nerespectarea art.6 alin.1 și 2, respectiv art.43 din Legea contabilității, măsurile dispuse prin actul de control fiind în conformitate cu dispozițiile legale și ținând seama de actele depuse de reclamantă la dispoziția organelor de control.

Sunt învederate prevederile O.U.G. nr.94/2011, H.G. nr.101/2012, O.G. nr.119/1999, O.M.F.P. nr.522/2003, O.M.F.P. nr.3055/2009, Legea nr.241/2005.

Se invocă inadmisibilitatea contestării procesului verbal de sesizare penală față de dispozițiile art.34 alin.3 din H.G. nr.101/2012 și inadmisibilitatea cererii de anulare a raportului de inspecție fiscală față de dispozițiile art.218 alin.2 Cod procedură fiscală.

La termenul din 8 martie 2013, S.C. O. S.A. a depus la dosar: extras M.O. Partea IV-a nr.774/7.02.2013, încheiere din 6.06.2012 și decizia nr.295/13.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă în dosarul nr._/3/2010, sentința nr.14/27.01.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, contract de asistență juridică din 12.10.2011, contractul de asistență juridică nr.745/9349/12.05.2011, contractul de locațiune nr.1095/7965/2.03.2011, protocol din 2.05.2012 încheiat între S.C. O. S.A. și FeOltCo S.R.L., contract de consultanță DE nr.785/_/1.07.2011, contractul de consultanță DE nr.786/_/30.06.2011, act adițional din 22.09.2011, contract de asistență juridică DS nr.760/_/27.06.2011, contractul DE nr.752/9969/15.06.2011, acte adițional din 15.06.2011, 26.06.2011, nota referitoare la contractul de asistență juridică cu avocat T. V., contracte DE nr.855/_/8.10.2011, DE nr.845/_/29.08.2011, DE nr.812/_/3.08.2011, DE 809/_/22.07.2011, DE nr.781/_/28.06.2011, DE nr.749/9933/12.06.2011, DE nr.300/3172/23.04.2010, cu anexe aferente și contract DE nr.210/2010/1.02.2010 (filele 207-327).

La 5.04.2013 S.C. O. S.A. a depus înscrisuri, dintre care o parte se află deja la dosar, precum și înscrisuri noi, la care se referă actele întocmite de organele de control (f.424-465): facturi fiscale din 27.07.2011, 3.10.2011, 23.11.2012, 1.01.2012, 7.02.2012, 11.04.2012, adresa nr.1033/7.09.2012, memorandum, raport de activitate, nota oficiului juridic, cereri de recurs și întâmpinare.

S.C. O. S.A. a depus la dosar concluzii scrise (f.475-482).

Analizându-și propria competență în raport de dispozițiile art.159¹ alin.4 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, raportat la art.2 alin.1 și art.3.3 și 3.4 din O.U.G. nr.94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, Curtea a constatat la primul termen de judecată că este legal investită cu soluționarea prezentei cereri.

Asupra primului aspect invocat în întâmpinarea depusă de DGFP Gorj, Curtea a constatat că în mod corect a fost conceptat și citat Ministerul Finanțelor Publice la sediul din ., sector 5, București, unde a fost citat, comunicându-i-se copie după acțiune (fila 177 și 180).

În privința întâmpinării formulate de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea a reținut la termenul din 8 martie 2013, că aceasta a fost depusă dincolo de termenul reglementat de art.114¹ alin.2 Cod procedură civilă, valorând note scrise, având în vedere faptul că pârâtul M.F.P. a fost legal citat cu mențiunea de a depune întâmpinare și cu copie acțiune, la data de 18.01.2013, pentru termenul din 8.02.2013 (fila 180), primind sub semnătură citația.

Totodată, se constată că întâmpinarea depusă la filele 181-193 de către D.G.F.P. Gorj, este formulată și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, din ansamblul căreia, Curtea constată și reține următoarele:

În perioada 25.06._12, la S.C.O. S.A. s-a desfășurat inspecția economico-financiară în temeiul art.21 din O.U.G. nr.94/2011.

Obiectivele inspecției economico-financiară au fost: oportunitatea, necesitatea și legalitatea contractelor încheiate în ultimele 12 luni sau în ultimii 3 ani, mai mari de 500.000 euro, în care societatea are calitate de beneficiar de bunuri, servicii și lucrări, modul în care au fost efectuate plățile aferente acestor contracte, verificarea derulării acestora din punct de vedere calitativ și cantitativ, verificarea și identificarea situațiilor în care efectuarea de achiziții a condus nejustificat la creșterea stocurilor și a situației în care valoarea bunurilor și serviciilor achiziționate a fost mai mare decât prețul pieții.

Perioada supusă verificării a fost: 1.05._12, pentru controlul modului de atribuire și derulare a contractelor de achiziție de bunuri, lucrări și servicii și perioada 1.01._11, pentru controlului modului de atribuire și derulare a contractelor de achiziții bunuri, lucrări și servicii cu o valoare mai mare de 500.000 euro.

Inspecția economico-financiară s-a finalizat după întocmirea raportului de inspecție economico-financiară nr.4846/13.07.2012, cu întocmirea dispoziției obligatorii nr.4847/13.07.2012, în care au fost dispuse în sarcina societății 11 măsuri, toate contestate prin prezenta cerere.

S-a reținut în raportul de inspecție economico-financiară că în privința achiziției de servicii de consultanță, contractul nr.785/_/1.07.2011, cu DZ Consulting Internațional S.R.L. societatea s-a angajat să plătească un onorariu fix lunar de 10.000 euro fără TVA cu un comision de succes de 1% aplicat valorii tranzacției, lipsind fundamentarea din punct de vedere a economicității și eficienței achiziției, iar după derularea contractului nu au fost identificați parteneri și investitori care să participe la majorarea capitalului social al S.C. O. S.A.

Prin urmare, s-a constatat că acceptarea la plată a facturilor nr.114/27.07.2011 și nr.118/3.10.2011, fără documente justificative, a condus la înregistrarea eronată în evidența financiar-contabilă. De asemenea, achitarea nelegală a sumei de 45.700 lei plată parțială a facturii nr.114/27.07.2011, a atras concluzia încălcării dispozițiilor art.6 din Legea nr.82/1991, respectiv încadrarea în prevederile art.43 din același act normativ.

Cu privire la acest aspect, în dispoziția obligatorie nr.4847/13.07.2012 s-a dispus luarea măsurilor pentru recuperarea sumei de 45.700 lei achitată necuvenit către DZ Consulting Internațional S.R.L. București.

De asemenea, în aceeași dispoziție s-a stabilit că societatea trebuie să analizeze împrejurările care au condus la acceptarea la plată a celor două facturi, luând măsuri pentru recuperarea pagubei.

În procesul verbal nr.4848/13.07.2012, s-a reținut că situația se încadrează în art.43 din Legea nr. 82/1991 (fila 104).

În procesul verbal nr.4847/13.07.2012 s-a constatat că în privința contractului de asistență juridică nr.DE873/_/12.10.2011 încheiat cu Societatea Civilă de Avocați M. și Asociații, având ca obiect analiza și consultanța juridică privind preluarea Rafinăriei Arpechim, privind chestiunile de ajutor de stat în legătură cu conversia creanței A. în acțiuni ale societății, valabil până la îndeplinirea mandatului, s-a reținut că S.C. O. a acceptat la plată în afara prevederilor contractuale sume reprezentând onorarii ale avocaților anterior datei la care s-a întocmit contractul.

De asemenea, s-a reținut că numai pentru ședințele de echipă în cadrul societății de avocați, reclamanta a acceptat la plată suma de 38.600 lei, iar suma de 33.600 lei a fost acceptată fără documente justificative.

Societatea a depus un singur memorandum din 22.03.2012, care conține 8 pagini și în care se prezintă un punct de vedere privind modalitățile în care se poate realiza conversia creanței deținută de A., fără alte documente justificative.

De asemenea, s-a reținut acceptarea nelegală la plată a sume de 25.500 lei fără documente justificative, în baza aceluiași contract la care reclamanta a răspuns prin prezentarea „Attorneys end Tasks involved”.

Ca atare, s-a dispus că societatea trebuie să analizeze cu exactitate valoarea prestațiilor efectuate între 1 și 11.10.2011, de către societatea de avocați, stabilind suma de 14.745 lei fără TVA, achitată în afara contractului, respectiv suma de 24.211 lei, fără TVA, achitată în aceleași condiții și 59.100 lei, care a fost acceptată la plată fără documente justificative (măsurile 3, 4 și 5).

În procesul verbal nr. 4848/13.07.2012, s-a reținut că situația se încadrează în art.43 din L. nr. 82/1991 (f.107).

În ce privește contractul de asistență juridică nr. DE760/_/27.06.2011, pentru cabinet de avocat L. M. care își produce efecte pe durată nedeterminată, s-a reținut că în temeiul acestuia s-au emis facturi cu o valoare totală de 102.342 lei, din care s-au achitat până la 27.06.2002 – 102.168 lei.

În temeiul contractului s-a efectuat nelegal plata sumei de 190 lei fără TVA, cheltuieli de deplasare în baza art.3.1 din contract, organele fiscale reținând că potrivit pct.8.1 din același contract comunicarea între părți se realizează și telefonic, prin videoconferință sau în scris (măsura nr.6).

În procesul verbal nr. 4848/13.07.2012, s-a reținut că situația se încadrează în art.43 din L. nr. 82/1991 (f.110).

În ce privește contractul de asistență juridică încheiat cu Societatea Civilă de Avocați V. și T. București (nr.DE745/9849/12.05.2011) s-a reținut în procesul verbal că au fost acceptate la plată facturi fiscale fără documente justificative, în valoare de 58.788 lei și de 50.947 lei contravaloare facturi în lipsa documentelor care să dovedească realizarea obiectului contractului: elaborare opinii legale, redactare proiecte, documente de deplasare.

S-a dispus prin urmare analizarea împrejurărilor care au condus la acceptarea la plată a acestor facturi și recuperarea pagubei (măsurile 7 și 8).

În procesul verbal nr. 4848/13.07.2012, s-a reținut că situația se încadrează în art.43 din Legea nr.82/1991 (f.113).

S-a mai constatat lipsa fundamentării din punct de vedere al economicității și eficienței achiziției de servicii și de consultanță, asistență și reprezentare din partea Taylor-DeJongh care a emis facturi în sumă totală de 710.744 USD.

Au reținut organele de inspecție ineficiența achiziției de servicii, de vreme ce după derularea contractului nu s-au realizat restructurări de credite, nu au fost atrase surse pentru investiții și nu au fost realizate proiecte în acest sens.

S-a dispus prin urmare măsura nr. 9 din dispoziția nr.4847/13.07.2012, în sensul analizării consecințelor angajării resurselor financiare fără fundamentarea deciziilor și cu efecte negative asupra resurselor proprii.

Controlul a reținut, în privința verificării derulării contractelor din punct de vedere calitativ și cantitativ, că societatea a contactat permanent servicii de consultanță, asistență și reprezentare în diverse domenii, care nu s-au dovedit întotdeauna eficiente față de resursele proprii ale societății.

De asemenea, cu privire la contractul de locațiune încheiat cu .. s-a reținut că s-au prevăzut penalități pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, societatea emițând factura din 27.10.2011, către locatar, însoțită de un nou grafic de plată a chiriei suplimentare, fiind aprobată reeșalonarea de plată a chiriei suplimentare.

Prin protocolul din 2 mai 2012, încheiat între reclamantă și .. debitorul a recunoscut suma datorată asumându-și angajamentul de a o achita conform graficului de eșalonare, însă autoritatea fiscală a reținut lipsa fundamentării valorii chiriei și nerespectarea art. VI alin.6.2 din contractul de locațiune DT1095/7965/2.03.2011.

S-a dispus ca atare măsura nr.10 și măsura 11, potrivit cu care conducerea societății trebuie să ia măsuri în vederea facturării și înregistrării în evidența financiar contabilă a societății, a penalităților de întârziere în sumă de 40.292 lei, respectiv pentru recuperarea prejudiciului.

În procesul verbal nr.4848/13.07.2012, s-a reținut că situația se încadrează în art.43 din Legea nr.82/1991 (fila 116).

Reclamanta a depus punctul de vedere la dispoziția organelor de control (filele 31-33 proces verbal de inspecție din 13.07.2012).

După întocmirea actelor menționate, societatea reclamantă a formulat plângere prealabilă înregistrată la M.F.P. sub nr._/12.09.2012, soluționată prin decizia nr.21/23.11.2012.

Prin această din urmă decizie, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată de S.C.O. S.A. împotriva măsurilor dispuse prin dispoziția obligatorie nr.4847/13.07.2012, reținându-se în esență că pentru fiecare punct în parte, caracterul nefondat al susținerilor contestatoarei.

Astfel, în privința contractului încheiat cu S.C DZ Consulting Internațional S.R.L. București s-a reținut că obligațiile rezultate din contract erau de diligență, iar nu de rezultat, astfel că au fost solicitate documente justificative pentru activitățile desfășurate de consultant, însă contestatoarea a înaintat doar copii ale facturilor și rapoarte de activitate încheiate de consultant care nu prezentau număr de înregistrare la S.C. O. S.A. și nici dovada aprobării acestora de către A.G.A sau C.A. al beneficiarului.

Cu privire la contractul încheiat cu Societatea Civilă de Avocați M. și Asociații din București s-a reținut că în timpul controlului măsura 3 a fost adusă la îndeplinire, societatea stabilind valoarea prestațiilor efectuate în afara prevederilor contractuale în sumă de 14.745 lei fără TVA, iar cu privire la sumele facturate pentru munca depusă de avocați contestația a fost respinsă, reținându-se că la plângerea prealabilă nu au fost anexate alte documente sau argumente decât cele prezentate în timpul inspecției.

În privința cheltuielilor prilejuite de executarea contractului încheiat cu Societatea Civilă de Avocați V. și T. s-au reținut aceleași argumente ca și cele de mai sus, prezentate în soluționarea contestației cu privire la contractul cu S.C.A. M. și Asociații.

S-a mai reținut că actele transmise organelor de inspecție au fost doar copii după rapoarte de activitate fără număr de înregistrare la contestatoare și fără dovada aprobării acestora de către A.G.A. sau C.A.

În ce privește măsura nr.9 impusă prin dispoziția obligatorie, organul de soluționare al plângerii prealabile a reținut că nu se încalcă prevederile Legii nr.31/1990, organul de inspecție constatând că achizițiile de bunuri și servicii încheiate de contestatoare s-au făcut fără viza controlului financiar preventiv și sunt total ineficiente, consultanța și evaluarea imobiliară de la SHM Smith Hodgkinson S.R.L. București nedeterminând finanțări din partea instituțiilor financiare țintă. Achiziționarea de servicii de consultanță, reprezentare și administrare în domeniul creanțelor de la bursa de creanțe SMC S.A. București a fost ineficientă deoarece SMC a încasat 27.037 lei cu TVA, fără a recupera niciun fel de creanță, iar achiziția de consultanță în domeniul identificării de parteneri financiari, fonduri de investiții și creditare în valoare de 106.681 lei de la DZ Consulting International nu s-a materializat sub nicio formă. În ce privește achiziția de consultanță și asistență specifică în problematica majorării capitalului social prin conversia creanței deținută de A., în valoare de 52.600 lei cu TVA, de la . Financiare SRL București, s-a reținut că aceasta nu a determinat concretizarea operațiunii de conversie. Nici achiziția de servicii pentru strângerea de capital, achiziționarea și integrarea anumitor active din domeniul energetic și alte servicii suplimentare în domeniul marketingului privind atragerea de fonduri de la Taylor DeJongh nu a determinat atragerea de investiții sau proiecte de investiții, respectiv restructurări de credite.

Totodată, s-a reținut în decizia atacată că organul de inspecție a constatat lipsa procedurilor specifice de achiziții de servicii în perioada 1.01._12.

Cu privire la sesizarea organului de urmărire penală, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece art.34 alin.3 din H.G. nr.101/2012 nu permit ca pe calea plângerii prealabile să se analizeze alte aspecte afară de sumele și măsurile stabilite și înscrise de organele de inspecție economico-financiară în dispoziția obligatorie.

Împotriva deciziei nr.21/23.11.2012 a fost formulată prezenta contestație.

Față de situația prezentată în decizia atacată, în dispoziția de măsuri și în cererea de chemare în judecată, Curtea reține textele legale incidente.

Art.3.4. din O.U.G. nr.94/2011 prevede că inspecția economico-financiară este activitatea de control prin care se verifică modul de implementare a măsurilor de creștere a veniturilor, de reducere a cheltuielilor și de diminuare a arieratelor, respectarea reglementărilor economico-financiare și contabile, precum și fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități, stabilind erori și deficiențe în activitatea economico-financiară pentru a le remedia și a le evita în viitor, precum și stabilirea obligațiilor către bugetul general consolidat, cu excepția celor fiscale.

Ca atare, autoritatea pârâtă are posibilitatea să verifice măsurile de realizare a veniturilor, de reducere a cheltuielilor și de diminuare a arieratelor, potrivit art. 2 lit. a) din același act normativ.

Totodată, art.22 din O.G. nr.119/1999 prevede că Ministerul Finanțelor Publice efectuează inspecții în toate cazurile în care este sesizat de către un contabil-șef în legătură cu efectuarea de operațiuni pe propria răspundere a ordonatorului de credite fără viză de control financiar preventiv. Ministerul Finanțelor Publice va declanșa inspecția în toate instituțiile publice atunci când este sesizat de șeful structurii de audit public intern al acestora în legătură cu efectuarea de operațiuni nelegale care au viză de control financiar preventiv delegat, situație rezultată în urma efectuării unei misiuni de audit public intern.

Art.4.2 din O.M.F.P. nr.522/2003 reglementând controlul financiar preventiv, arată că acesta se exercită, prin viză, de persoane din cadrul compartimentelor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entității publice.

Art.5.3. din același act normativ arată că în efectuarea controlului financiar preventiv de către persoanele desemnate, parcurgerea listei de verificare specifică operațiunii, primită la viză, este obligatorie, dar nu și limitativă. În conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare – O.G. nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, și prezentele norme metodologice -, persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv poate extinde verificările ori de câte ori este necesar.

Art.18 din H.G. nr.101/2012 prevede că “Decizia de reverificare a unei anumite perioade se poate lua dacă de la data încheierii inspecției economico-financiare și până la data împlinirii termenului de prescripție apar date suplimentare necunoscute la data efectuării inspecției economico-financiare, care influențează rezultatele acesteia. Datele suplimentare pot rezulta din situații cum sunt:

a) obținerea pe parcursul acțiunilor de inspecție economico-financiară efectuate la alți operatori economici a unor documente sau informații suplimentare referitoare la activitatea operatorului economic, într-o perioadă care a fost deja supusă inspecției economico-financiare;

b) solicitări ale organelor de urmărire penală sau ale altor organe ori instituții îndreptățite potrivit legii;

c) informații obținute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele inspecției economico-financiare efectuate anterior.”

Față de criticile aduse în plângerea adresată instanței, Curtea constată și reține următoarele:

În ce privește contractul încheiat cu DZ Consulting International S.R.L. și obligativitatea societății reclamante de a recupera suma de 45.700 lei impusă prin măsura nr.1 din dispoziția obligatorie nr.4847/13.07.2012, Curtea constată că apărarea principală este dată de susținerea faptului că în temeiul contractului de consultanță, societatea susmenționată avea obligația de a oferi consultanță și asistență în găsirea unor parteneri financiari, identificând noi instituții financiare, dispuse să finanțeze activitatea societății, fără ca în contract să se prevadă obligația de a aborda instituții financiare în vederea finanțării efective. De asemenea, se susține că imposibilitatea obținerii finanțărilor a fost determinată de faptul accentuării crizei economice și de condiționarea finanțării de efectuarea conversiei în acțiuni a creanței A., printr-o operațiune de majorare a capitalului social.

Din contractul de consultanță nr.785/_/1.07.2011 (filele 242-247), rezultă că părțile au convenit ca DZ Consulting să identifice parteneri financiari/investitori pentru O.-bănci, instituții financiare, fonduri de investiții, care ar participa la capitalul social al O. în cadrul unei măriri de capital.

DZ Consulting și-a asumat obligația de a asigura consultanță și asistență în găsirea acestor investitori, în cadrul negocierilor cu aceștia și pentru finalizarea efectivă a tranzacțiilor cu aceștia.

Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 6 luni începând cu 1 iunie 2011, onorariul stabilit fiind unul fix lunar de 10.000 euro fără TVA pe întreaga durată a contractului, iar la art.3 pct.2 s-a prevăzut un comision de succes de 1% aplicat valorii tranzacției.

Suplimentar cheltuielile de transport și cazare au fost prevăzute în sarcina O. (art.3 pct.3 din contract).

Factura nr.114/27.07.2011 emisă în temeiul contractului și achitată parțial de către societate, nu a fost însoțită de documente justificative. Rapoartele sinteză depuse de DZ Consulting din septembrie 2011, atestă într-adevăr că DZ Consulting a avut o . întâlniri cu instituții financiare internaționale pentru obținerea facilităților de finanțare în valoare de_ euro și_ euro, însă acestea trebuie să fie aprobate de către acționari (fila 159).

La filele 137-144, 145-146 și 163-164 se află raportul privitor la S.C. O. S.A. prin care se arată, față de obiectul contractului de consultanță, întrunirile derulate și suma pentru care a fost mandatat DZ Consulting să caute fonduri.

De asemenea, mesajele transmise de la și către reprezentantul DZ Consulting (filele 167-168), atestă căutările pe care le-a efectuat societatea în identificarea eventualilor parteneri.

Raportul de activitate pentru lunile iulie și septembrie 2011 (filele 145-146) depus și ulterior la termenul din 5 aprilie 2013, nu este semnat de DZ Consulting și nu poartă număr de înregistrare la O..

Niciunul din aceste rapoarte și solicitări de întrevedere transmise către DZ Consulting nu rezultă a fi fost înregistrate la O., pentru a se putea verifica dacă acestea au fost efectuate în perioada de derulare a contractului sau dacă au fost avute în vedere de către acționari.

Or, forma art.6 din Legea contabilității nr.82/1991 la data emiterii facturilor nr.114 și nr.118/2011, prevedea că orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Ca atare, susținerile organelor de control sunt reale, măsurile 1 și 2 dispuse prin dispoziția obligatorie nr.4847/13.07.2012, fiind stabilite în conformitate cu prevederile legale.

Asupra măsurii nr.2 dispusă de organele de inspecție cu privire la acceptarea la plată a facturilor nr.114/27.07.2011 în sumă de 52.700 lei și nr.118/3.10.2011 în sumă de 53.981 lei, în baza contractului de consultanță se rețin aceleași concluzii ca cele de mai sus.

Cu privire la măsurile nr.3 și 4 stabilite de organele fiscale în ce privește valoarea prestațiilor efectuate de Societatea Civilă de Avocați M. și Asociații București, Curtea constată mai întâi că suma de 14.745 lei fără TVA reprezintă prestații efectuate de d-nul M. G. în perioada 1.10._11, anterior încheierii contractului, iar suma de 24.211 lei, reprezintă prestații efectuate de M. S., I. Bohălteanu și M. G. anterior încheierii contractului de asistență juridică.

Contractul de asistență juridică DE nr.873/_/12.10.2011 (filele 226-230) a fost încheiat la 12 octombrie 2011, durata contractului fiind de la data semnării acestuia, până la îndeplinirea mandatului încredințat dacă părțile nu decid altfel (art.5 pct.1).

Prin urmare, achitarea acestor sume pentru prestații efectuate anterior încheierii contractului relevă efectuarea unor operațiuni și înregistrări în contabilitate în lipsa unor documente justificative și fără temei.

Faptul că prin adresa nr.1033/7.03.2012, emisă de șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării Industriei, depusă la termenul din 5.04.2013 (fila 427), ulterioară înscrierii în contabilitate, au fost confirmate orele prestate de avocați anterior încheierii contractului, nu poate susține înregistrarea în contabilitate în anul 2011 și implicit achitarea acestor sume, pentru o perioadă anterioară valabilității contractului, nefiind un document justificativ în sensul art.6 din Legea nr.82/1991.

Mai mult, organele de inspecție au arătat că în timpul controlului, măsura nr.3 dispusă în vederea analizării și stabilirii cu exactitate a valorii prestațiilor efectuate în afara prevederilor contractuale, a fost adusă la îndeplinire de către reclamantă, stabilindu-se suma de 14.745 lei fără TVA.

Măsura 5 dispusă de către organele de control cu privire la suma de 59.100 lei fără TVA reprezentând deplasări, întâlniri, revizuiri, amendări, redactare memorandum în cadrul contractului de asistență DE 873/_/12.10.2011, încheiat cu aceeași societate civilă de avocați este justificată de faptul că toate aceste cheltuieli trebuiau evidențiate în contabilitate pe baza unui document justificativ, în condițiile art.6 din Legea nr.82/1991.

Într-adevăr, avocatul are ca atribuții redactarea și furnizarea către client prin orice mijloace a opiniilor juridice și informațiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată, respectiv elaborarea proiectelor de acte juridice și asistarea clientului la negocieri, însă în cauză autoritățile fiscale nu au imputat neefectuarea acestor prestații, ci acceptarea la plată a facturii, fără documente justificative, așa cum cer prevederile art.6 din Legea nr.82/1991.

Mai mult, din actele de control și din decizia de soluționare a contestației nr.21/23.11.2012, rezultă că la formularea plângerii prealabile, contestatoarea nu a prezentat alte documente sau argumente suplimentare față de cele prezentate în timpul inspecției iar din lista întocmită de cabinetul de avocatură cu privire la sarcinile pe care le presupune contractul între 1.10._11 (filele 432-436, Attorneys and tasks involved) nu reies decât activitățile derulate iar nu documentele justificative care le susțin și care întemeiază înscrierea corectă în contabilitate.

Pe de altă parte, acest tabel cuprinzând activitățile desfășurate nu este semnat de emitent și nu rezultă că ar fi fost înregistrat la reclamantă.

Măsura nr.6 a fost dispusă pentru suma de 190 lei, reținându-se că aceasta a fost achitată nelegal în baza contractului DE nr.760/_/27.06.2011, deși potrivit acestuia comunicarea între părți se realizează prin intermediul reprezentanților telefonic sau în scris.

Potrivit contractului de asistență juridică DE nr.760/_ din 27.06.2011 (filele 254-259), cheltuielile prilejuite cu executarea contractului sunt în sarcina cabinetului, cu excepția cheltuielilor prilejuite de deplasări în afara teritoriului municipiului Pitești (art.3 pct.1).

De asemenea, potrivit art.8 din contract, comunicarea dintre părți se realizează prin intermediul reprezentanților acestora, telefonic, prin videoconferință sau în scris.

Deplasarea la sediul societății nu a fost interzisă prin contractul de asistență juridică, dimpotrivă art.8 pct.1 din contract vorbind despre comunicarea între părți prin intermediul reprezentanților, astfel că aceasta poate presupune și deplasarea efectivă cu atât mai mult ținând seama de specificul relației client-avocat.

Însă, organele de control au reținut nu numai că S.C. O. S.A. a acceptat la plată suma de 190 lei în afara prevederilor contractuale, aspect care nu corespunde realității ci și că, în acest sens nu a fost emisă către O. S.A. nicio factură în care să fie evidențiate aceste cheltuieli de deplasare separat, lipsind astfel un document justificativ în sensul art.6 din Legea nr.82/1991.

De altfel, în nota înaintată la dosar (filele 449-451), reclamanta susține activitățile derulate în temeiul contractului de asistență juridică nr. DE nr.760/_/27.06.2011, necontestate de către organele de control, așa cum se relevă și din înscrisurile depuse (filele 452-465), fără a arăta însă care este documentul justificativ în sensul art.6 din Legea nr.82/1991, pe care l-a avut în vedere la efectuarea înregistrării sumei în discuție.

Curtea reține și că în punctul de vedere exprimat de reclamantă cu ocazia controlului, referitor la contractul de asistență juridică în discuție, s-au susținut argumente legale de oportunitatea încheierii contractului de asistență juridică, care însă nu au făcut obiectul controlului, ce s-a raportat exclusiv la suma susmenționată, reprezentând cheltuieli de deplasare achitate, fără un document justificativ.

Cu privire la măsurile 7 și 8, în privința contractelor de asistență juridică încheiate cu Societatea Civilă de Avocați V. și T., respectiv acceptarea la plată a sumei de 58.788 lei, inclusiv TVA, și recuperarea sumei de 50.497 lei, considerată a fi achitată nelegal, se constată că, în temeiul contractului de asistență juridică DE nr.745/9849/12.05.2011 (filele 231-233), coroborat cu dispozițiile Statului profesiei de avocat, societatea civilă de avocați, prin reprezentați, a prestat activitatea de consultanță juridică, obiectul fiind reprezentat de: elaborarea de opinii legale, consultații la sediul avocatului sau al clientului, cu studierea prealabilă a actelor prezentate sau după caz, a dosarelor de la instanța judecătorească, consultații cu ocazia participării la negocieri, întruniri, discuții la sediul clientului, redactarea de proiecte de contracte, acțiuni, întâmpinări, concluzii scrise, motive de apel sau de recurs ori a altor documente referitoare la susținerea O. în cauze contencioase sau necontencioase aflate pe rolul instanțelor, reprezentarea judiciară a clientului [art.2 pct.a) - fila 231].

Contractul a fost încheiat pentru un onorariu lunar de 1.100 euro, echivalent în lei la data plății, plus TVA [art.3 pct.a) din contract], iar pentru activitățile de la art.2A lit.f)-g), se remunerează cu un onorariu fix negociat și în situația obținerii unui rezultat favorabil cu un onorariu de succes.

Potrivit contractului de asistență juridică, onorariul fix se stabilește prin acordul părților ținând seama: de complexitatea problemelor de drept, șanselor de câștig, valoarea pretențiilor etc., iar onorariul de succes este cuprins între 5% și 10% din valoare litigiului și se stabilește de comun acord de către părți.

Cu privire la pct.f)-g) din contract (redactare de acțiuni ..., reprezentare judiciară) la pct. B din contract s-a prevăzut că se vor încheia anexe în care se vor stabili condiții de lucru și onorariului avocatului (fila 231), însă contractul nr.745/9849/12.05.2011 nu este însoțit de asemenea anexe, pentru a se putea constata care a fost onorariul stabilit pentru aceste servicii.

Societatea civilă de avocați a fost angajată în mai multe cauze ale S.C. O. S.A., la dosar fiind depuse dovezi cu privire la trei dosare (nr._/3/2010 pe rolul Curții de Apel București, nr._/3/2010 pe rolul Tribunalului București și nr._ pe rolul Tribunalului M.-filele 211-225), în care parte pârâtă a fost .>

În rapoartele de activitate întocmite de societatea civilă de avocați menționată pentru perioada iunie 2011-ianuarie 2012, se face vorbire și despre alte cauze în care aceasta a prestat activitate specifică (nr._/300/2010-filele 127, 129; nr._ -filele 128 și 134), fără ca la dosar să fie depuse dovezi cu privire la susținerea intereselor reclamantei în aceste cauze.

Suma de 50.947 lei achitată în temeiul contractului de asistență DE nr.745/9849/12.05.2011 are la bază facturi emise de societatea civilă de avocați și rapoartele de activitate întocmite și semnate de către această societate civilă de avocați în perioada iunie 2011-martie 2012, însă, la dosar au fost depuse rapoarte de activitate întocmite de Societatea Civilă de Avocați V. și T. pentru lunile ianuarie-martie 2012 (filele 127-129), iunie-decembrie 2011 (filele 130-134), ulterior și la termenul din 5 aprilie 2013 (filele 466-474), niciunul dintre acestea nepurtând mențiunea de înregistrare la S.C. O. S.A. - Departamentul Juridic căruia îi sunt adresate.

Atribuțiile avocatului, printre care se regăsesc potrivit legii, redactarea și furnizarea către client prin orice mijloace a opiniilor juridice și informațiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată, respectiv elaborarea proiectelor de acte juridice și asistarea clientului la negocieri, nu au format obiectul controlului fiscal, organele fiscale nereținând lipsa prestațiilor susmenționate din partea casei de avocatură, care sunt susținute cel puțin parțial cu mențiunile din practicalele hotărârilor depuse la dosar (filele 211, 220 și 222), ci acceptarea la plată a facturilor, fără documente justificative, așa cum cer prevederile art.6 din Legea nr.82/1991.

De altfel, în punctul de vedere exprimat cu ocazia controlului (fila 90), reclamanta a arătat că a avut calitate de pârât în patru dosare care au fost câștigate prin acești reprezentanți convenționali, fără a depune dovezi în acest sens, hotărârile judecătorești depuse la dosar atestând o altă situație (filele 218-219, 221 și 224-225).

Ca atare, măsurile 7 și 8 dispuse prin decizie sunt întemeiate.

În ce privește analizarea consecințelor angajării resurselor financiare fără fundamentarea deciziilor și cu efecte negative asupra administrării resurselor proprii ale societății, dispusă prin măsura nr.9 din dispoziția de mai sus, se constată că aceasta este contestată de reclamantă, deoarece ar încălca prevederile Legii nr.31/1990, prin aceea că stabilesc obligații pentru consiliul de administrație al societății, care a contractat serviciile în discuție pe baza unor materiale fundamentate în ceea ce privește necesitatea încheierii operațiunilor.

Curtea constată în primul rând că la dosar au fost depuse contractele de consultanță DE nr.786/_/30.06.2011 (filele 248-253), contractul de consultanță DE nr.752/9966/15.06.2011 (filele 260-268) cu acte adiționale (filele 269-276) și contractele DEnr.855/_/8.10.2011, DE 812/_/3.08.2011, DE nr.809/_/22.07.2011, DEnr.781/_/28.06.2011, DE 749/9933/12.06.2011, DE nr.300/3172/23.04.2010, respectiv DE nr.210/2010/1.02.2010 (filele 280-287, 288-291, 292-295, 296-299, 300-309, 310-319, 320-327), niciunul dintre acestea nefiind încheiat cu Taylor DeJong-TDJ, așa cum s-a reținut în legătură cu măsura nr.9 în actul de control (filele 75-76).

Astfel, în actul de control s-a invocat scrisoarea de angajament DE nr.278/2697/26.03.2010 și amendamentul nr.1/14.09.2010 (Taylor DeJong-TDJ), care s-au referit la consultanță în vederea strângerii de capital, achiziționarea și integrarea anumitor active din domeniul energetic.

Toate contractele depuse la dosar au fost încheiate fie cu B. de Creanțe SMC S.A., fie cu SHM Smith Hodgkinson (România) S.R.L., sau cu S.C. Consultanță și Investigații Financiare, iar nu cu persoana juridică la care se referă măsura nr.9 (filele 75-76).

Organele de control au reținut că angajamentele în raport cu TDJ nu s-au finalizat cu succes, dar contractul prevede pentru faza 1 o sumă de 750.000 USD, doar faza a 2-a fiind legată de achitarea unei prime de succes calculată proporțional cu angajamentul total al potențialilor creditori.

În punctul de vedere exprimat de societate cu ocazia controlului, se face vorbire despre contractele încheiate cu SHM Smith Hodgkinson (România) S.R.L. (filele 81-82), la contractul încheiat cu B. de Creanțe SMC S.A. București (fila 84) și la contractul încheiat cu DZ Consulting International S.R.L. (filele 85-86).

Asupra contractului încheiat cu TDJ, societatea precizează un punct de vedere în actul de control (filele 91-93), susținând că față de necesitatea stringentă de obținere de finanțări pentru O. S.A. s-a impus încheierea contractului cu această societate, evoluția ulterioară a evenimentelor neputând fi folosită pentru a imputa inoportunitatea încheierii acestui contract.

Or, Curtea constată, așa cum s-a arătat mai sus, că acest contract nr.278/2697/26.03.2010 nu a fost depus la dosar pentru a se analiza eventualele clauze ale acestuia.

Pe de altă parte, măsura nr.9 dispusă de către organele de control nu încalcă prevederile Legii nr.31/1990, neimputând o anumită decizie consiliului de administrație, ci dispunând numai analizarea consecințelor angajării resurselor financiare, fără fundamentarea deciziilor și cu efecte negative, ulterior în funcție de acesta urmând luarea măsurilor care se impun.

Cu privire la apărările formulate și în concluziile scrise, asupra lipsei calității de autoritate contractantă a reclamantei, cu consecința neaplicării prevederilor legale din materia achizițiilor publice O.U.G. nr. 34/2006, curtea reține că măsura dispusă de organele de control nu s-a referit la procedura urmată ci la eficiența achiziției acestor servicii (filele 75, 91-93).

În ce privește constatările din procesul verbal de inspecție privitor la sesizarea organelor de urmărire penală (filele 96 și urm.), Curtea constată că această posibilitate este lăsată la latitudinea autorității de control, instanța nefiind chemată să o cenzureze.

În primul rând, potrivit art.34 alin.3 din H.G. nr.101/2012, obiectul plângerii prealabile formulate împotriva dispozițiilor obligatorii, îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul de inspecție economico-financiară în dispoziția obligatorie atacată.

Totodată, art.28 alin.1 din același act normativ, arată că dispoziția obligatorie reprezintă actul administrativ financiar emis de organele de inspecție economico-financiară, în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea operatorului economic de a îndeplini măsurile stabilite, care potrivit alin.2 lit.d) cuprinde și măsurile dispuse pentru fiecare deficiență constatată, persoanele responsabile și termenele de îndeplinire a acestora.

Ca atare, dispoziția obligatorie cuprinde măsuri impuse de către organele de control operatorului economic în vederea remedierii situației constatate cu ocazia controlului.

Prin urmare, sub aspect procedural, sesizarea organelor de urmărire penală nu poate fi încadrată în categoria măsurilor dispuse prin dispoziția obligatorie care să poată fi cenzurată în temeiul art.34 alin.3 din H.G. nr.101/2012.

În al doilea rând, Curtea constată că nu se poate substitui organului de urmărire penală în aprecierea incidenței art.43 din Legea nr.82/1991 a calității de funcționar a celui care a efectuat înregistrările în contabilitate și a consecințelor unei asemenea situații.

De asemenea, aspectele reținute cu privire la aplicabilitatea art.9 alin.1 lit.d) din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, nu pot fi cenzurate în această procedură, urmând ca organele sesizate pe această cale să analizeze elementele constitutive ale infracțiunilor.

Practic, prin contestația formulată, reclamanta tinde la determinarea instanței civile să aprecieze asupra incidenței textelor legale reglementând infracțiunile invocate de către organele de control, aspect care nu este în căderea instanței de contencios administrativ.

Totodată, apărările formulate de S.C. O. S.A. sunt în sensul că aceasta nu se încadrează în prevederile legale invocate de organele de control, iar omisiunea emiterii facturii de penalități către .. Sf. G. nu se circumscrie condițiilor faptelor penale alegate.

Curtea reține că în temeiul contractului de locațiune încheiat cu societatea menționată, organele de control au impus conducerii reclamantei luarea măsurilor pentru facturarea și înregistrarea în evidența contabilă a penalităților de întârziere, fără ca prin măsura nr.10 dispusă să se facă vorbire despre aplicarea prevederilor art.43 din Legea nr.82/1991.

Totodată, se reține că obligația impusă de organele de control în ce privește emiterea de facturi pentru penalitățile rezultate din contractul încheiat cu .. Sf. G., respectiv faptul că reclamanta nu a încetat contractul DT 1095/7965/2.03.2011, în termen de 15 zile de la notificarea în scris a locatarului către locator, nu este criticată din punctul de vedere al încadrării sale fiscale sau civile, ci în ce privește încadrarea în prevederile art.9 alin.1 lit. b) din Legea nr.241/2005, aspect care nu intră în competența instanței civile.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.23 din O.U.G. nr.94/2011 și art.8 și 18 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge cererea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta S.C. O. S.A., cu sediul în Râmnicu V., ., județul V., în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI GORJ, cu sediul în Târgu J., ., județul Gorj și M. FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA GENERALĂ DE LEGISLAȚIE ȘI REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, ., sector 5.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red.A.T./11.04.2013

GM/6 ex.