Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3930/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3930/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 950/46/2012*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3930/R-C.
Ședința publică din 11 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A. - judecător
I. M. - judecător
C. D. - judecător
V. I. - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul B. D., în nume propriu și în calitate de cesionar pentru S. E. și S. C., toți cu domiciliul ales în Pitești, ., ., ., împotriva sentinței nr.37/F-C. din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 04.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, 11.12.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.10.2012, reclamantul B. D., în nume propriu, precum și în calitate de mandatar pentru S. E. și S. C., a chemat în judecată pe pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul de despăgubiri nr._/FFCC, cu respectarea dispoz. art. OUG nr. 4/2012 și a Legii nr. 117/2012.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, potrivit Hotărârii Prefectului Județului Argeș nr. 1552/30.09.2012, sunt beneficiari ai dreptului de a primi despăgubiri pentru imobilul teren de 1,62 ha situat în ..
Dosarul de despăgubiri, cu documentele aferente, au fost înaintate către ANRP și pârâtei CCSD, fiind constituit dosarul de despăgubiri nr._/FFCC, însă până în prezent, deși a trecut un timp îndelungat și nu există justificări pertinente, nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 8 și 12 din Legea nr. 554/2004, precum și art. 16 și 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cererea a fost însoțită de înscrisuri.
La data de 17.04.2012, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare (fila 45), susținând că cererea de chemare în judecată a reclamanților este prematură, iar în subsidiar, neîntemeiată.
Cu privire la excepția de prematuritate, pârâta a arătat că prin OUG nr. 4/2012 și prin Legea nr. 117/2012 s-a dispus suspendarea activității de evaluare și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri până la data de 15.05.2013, în vederea adoptării unui nou act normativ cu privire la mecanismul de acordare a despăgubirilor și cu privire la despăgubiri în sine.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că, dosarul a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/FF/02.07.2012.
Totodată, dosarul amintit se află în etapa analizării din punct de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat. Cu această ocazie, s-a constatat că reclamanții nu au depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, motiv pentru care, Secretariatul CCSD a solicitat lămuriri cu privire la suprafața de teren, precum și o copie a actului de adopție a numitei T. E..
Referitor la etapa evaluării, pârâta a arătat că aceasta nu poate fi parcursă mai înainte de încetarea suspendării impusă de actele normative invocate mai sus, în susținerea excepției tardivității.
Prin Sentința nr.37/F-C./30.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost respinsă excepția de prematuritate invocată de pârâta C.C.S.D și de asemenea, acțiunea formulată de reclamant, în nume propriu și ca mandatar pentru reclamanții S. E. și S. C..
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente s-a constatat că, prin Hotărârea Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea drepturilor asupra terenurilor nr. 1552/30.09.2010, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005, s-a validat Anexa 23 întocmită de C. Locală de Fond Funciar Călinești, care cuprinde persoanele fizice pentru care nu există suprafețe de teren agricol disponibile pentru restituirea în natură și pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri (fila 15).
Astfel, în anexa respectivă au fost trecuți numiții Ș. E., în calitate de autor, și T. E., în calitate de moștenitor al acesteia, cu suprafața de 1,62 ha, precum și T. C., în calitate de autor, și T. E. și T. I., în calitate de moștenitori ai acestuia, cu suprafața de 1,16 ha.
Prin contractul de cesiune de drepturi, autentificat sub nr.1594/03.09.2012 la BMP M. V. din Pitești (fila 5), S. Evodchia, născută T., a cesionat numiților S. C. și B. D. cotele procentuale de 25% și 50% din despăgubirile pe care cedenta urmează să le primească în temeiul Hotărârii nr.1552/30.09.2010 sus expusă.
În ce privește excepția prematurității, Curtea constată aceasta nu este întemeiată, în sensul că, suspendarea prin lege, începând cu data de 15.03.2012, a activității pârâtei de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri nu este de natură să ducă la considerarea ca prematur formulată a unei acțiuni în justiție în care se reclamă refuzul nejustificat al pârâtei CCSD de a fi soluționat o cerere referitoare la un drept al reclamanților, formulată anterior respectivei suspendări.
Prin urmare, în speță va fi examinată justețea refuzului CCSD de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților, în perioada anterioară datei de 15.03.2012.
Se constată că dosarul de despăgubiri a fost înaintat de către Primăria Comunei Călinești către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la data de 14.07.2011 (fila 7 dosar).
Potrivit art.16 alin.4 și 5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură și, dacă constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarele sunt transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Ulterior, pe baza raportului de evaluare, C. Centrală procedează fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, potrivit art.16 alin.7 din Legea nr.247/2005.
Procedura legală sus expusă este una de durată relativ îndelungată și, prin urmare, nu se poate realiza într-un timp stabilit decisiv la momentul înregistrării dosarului de despăgubiri la Secretariatul CCSD.
Emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri nu este suspusă termenul de 30 de zile prev. de art. art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Chiar dacă legea contenciosului prevede că termenul respectiv este aplicabil ori de câte ori nu este prevăzut un alt termen pentru soluționarea de către o autoritate publică a unei cereri referitoare la un drept ori interes legitim, acesta nu poate fi aplicat pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri. Concluzia este atrasă de faptul că Legea nr. 247/2005 – Titlul VII stabilește o procedură specifică și distinctă de o procedură administrativă obișnuită, nedescrisă în amănunt de lege și existentă în mod obișnuit în raporturile ce implică o autoritate publică. Procedura prev. de Legea nr. 247/2005 implică mai multe autorități publice și parcurgerea mai multor etape, de la recunoașterea sau reconstituirea dreptului de proprietate și, ulterior, a celui de a primi despăgubiri, până la primirea efectiva a acestora în modalitățile prevăzute de lege.
Emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri este una dintre etapele procesului de mai sus, iar emiterea deciziei în termen de 30 de zile nu este imperativă prin raportare la Legea contenciosului administrativ. În primul rând, termenul prevăzut de Legea contenciosului se calculează de la data înregistrării cererii la autoritate publică. În speță, înregistrarea se face la Secretariatul CCSD pentru verificări prealabile, iar CCSD – chiar dacă este o autoritate publică în înțelesul legii contenciosului administrativ – este o structură al cărei mod de activitate diferă de cel al unei autorități publice comune. Astfel, emiterea unei decizii de către CCSD depinde nu doar de întrunirea periodică a respectivei comisii, ci și de parcurgerea pașilor premergători acesteia, descriși de lege, precum și de o ordine de soluționare a cererilor de despăgubiri.
De altfel, în domeniul reconstituirii/recunoașterii dreptului de proprietate și al acordării de măsuri reparatorii, procedurile prevăzute în legile speciale nu s-au raportat la termenul prevăzut de legea contenciosului administrativ, chiar dacă respectivele proceduri erau administrative.
Însă, chiar dacă Legea nr. 247/2005 nu impune un termen determinat pentru emiterea deciziei administrative reprezentând titlul de despăgubiri, aceasta trebuie emisă într-un termen ce trebuie să fie rezonabil, adică să permită autorității publice să parcurgă procedura prevăzută de lege, dar să nu întârzie acordarea despăgubirilor, astfel încât, titularul dreptului să suporte un prejudiciu suplimentar prin trecerea unui timp îndelungat și lipsirea sa de despăgubirile cuvenite.
Este obligatoriu ca soluționarea dosarelor să se realizeze potrivit legii, cu parcurgerea tuturor etapelor, și este corect să se respecte o ordine obiectivă de soluționare, aceea a datei de înregistrare a dosarului. Dar acesta nu înseamnă că soluționarea dosarelor poate să treneze un timp îndelungat și total nedeterminabil.
Este esențial pentru respectarea legii – inclusiv a art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în sensul atingerii scopului ei nu doar ca dosarul să fie soluționat, ci și ca soluționarea să fie realizată într-un timp care să-i permită atât autorității publice să se asigure de respectarea prescripțiilor legii în activitatea ei, cât și destinatarului legii și despăgubirilor să se bucure efectiv și cât mai curând de repararea prejudiciului suferit prin deposedarea abuzivă de proprietatea sa.
Din această perspectivă, Curtea constată că, în speță, nu se poate susține la acest moment că neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri s-a prelungit pe o perioadă ce nu este rezonabilă în ceea ce îi privește pe reclamanți.
Astfel, se constată că de la data înaintării dosarului de despăgubiri și până la data 15.03.2012, când prin OUG nr.4/2012 s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005 (suspendare care dăinuie și în prezent), a trecut o perioadă mai mică de 1 an în care pârâta trebuia să parcurgă mai multe etape legale până la emiterea respectivului titlu.
Această perioadă nu poate fi apreciată ca nerezonabilă pentru rezolvarea unui dosar de despăgubiri în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, astfel încât să justifice o acțiune ca cea din speță.
Având în vedere parcursul procedurii legale până la emiterea deciziei și faptul – constatat de chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea – pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României în paragraful 223 - că procedura simplificată prev. de Legea nr. 247/2005 ar fi eficientă dacă autoritățile competente, și mai ales C. centrală, ar dispune de resursele umane și materiale la înălțimea sarcinilor ce trebuie îndeplinite, Curtea constată că pârâta CCSD nu a refuzat emiterea actului pretins de reclamant prin aceea că nu a emis decizia – titlu de despăgubiri în termen de 30 de zile ori într-un termen rezonabil.
Pe de altă parte, se constată, atât prin întâmpinare și din înscrisurile anexate acesteia, cât și din răspunsul formulat de Primăria Călinești și adresat ANRP (fila 7 dosar fond), că dosarul de despăgubiri al reclamanților nu a fost complet în privința unor date referitoare la amplasamentul terenului, la situația juridică a terenului la momentul preluării și în prezent, la identificarea amplasamentului cu actele depuse în documentație, la dovada preluării la stat a terenurilor, la categoria de folosință a terenului la data preluării și în prezent și cu privire la dovedirea adopției numitei T. E..
A reținut că, neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire a fost justificată și de faptul că dosarul de despăgubiri nu era complet, în sensul că nu conținea toate documentele necesare care să permită pârâtei CCSD să ajungă la concluzia că propunerea de acordare a despăgubirilor a fost legal formulată.
Pentru cele expuse, concluzionând în sensul că refuzul pârâtei de a emite decizia solicitată de reclamanți nu este unul nejustificat, în baza art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 – care se aplică, pentru identitate de rațiune juridică, și în cazul în care se pretinde că CCSD refuză nejustificat să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire - raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a respins cererea reclamanților ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, reclamanții au formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelagalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ, în sensul că instanța de fond a reținut în mod incorect că pârâta nu a avut timp să soluționeze dosarul nr._/2011, cu motivarea că s-a depus după apariția O.G. nr.4/2012 de către C. Județeană de Fond Funciar Argeș, deși a fost trimis complet în primăvara anului 2011, fără a se trece la vreo fază de lucru și fără a comunica cu Prefectura și cu părțile.
Relevă că pârâta a solicitat Primăriei Comunei Călinești să completeze dosarul în primăvara anului 2011, fiindu-i înaintate informațiile la data de 14.07.2011 și 17.10.2011 și deși dosarul s-a aflat în permanență la aceasta, nu s-a luat nicio măsură.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, argumentând că dispozițiile Legii nr.165/2013 impune o noua procedură care se aplică și prezentei cauze.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041C.pr.civ., instanța apreciază recursul ca fiind fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr.1552/2012, Anexa nr.23, poz.1, stabilește suprafața cu care au fost validați recurenții și imposibilitatea restituirii acesteia în natură. Cum acesta nu a fost supusă anulării în termenul prevăzut de lege, nu a mai putut face obiectul cercetării de către intimată, iar eventualele neclarități trebuiau să se facă într-un termen rezonabil, atât de la părți, cât si de la instituțiile abilitate.
Relațiile privitoare la amplasamentele terenurilor și valoarea acestora puteau fi obținute de către intimată cu ocazia efectuării raportului de evaluare, însă s-a utilizat în mod nejustificat de solicitarea unor relații, cu întârziere și care deja se aflau la dosarul cauzei.
În adeverința nr.1857/22.02.2008 (fila 21), sunt evidențiate suprafețele și amplasamentele terenurilor numitei S. E., iar în adeverința nr.4781/05.04.2011 (fila 20) sunt furnizate relații privitoare la suprafața de 1,62ha teren, validată moștenitoarei T. E., de la autoarea Ș. E., validată prin Hotărârea nr.1552/2010, cu precizarea ocupării terenului, natura acestuia și punctele în care se află fiecare parcelă, determinate pe baza unui raport de expertiză, care este și atașat cauzei.
Calitățile de moștenitori ale părților sunt dovedite prin certificatele de moștenitori nr.20/11.04.2011, 21/07.04.2005 și actul de partaj voluntar din data de 06.10.2005, neavând niciun fel de relevanță actul de adopție al autoarei acestora, care de altfel a și fot suplinit, prin acte de stare civilă și declarația pe propria răspundere (filele 26-38).
De remarcat este faptul că, aceste înscrisuri au fost emise anterior perioadei în care intimata pretinde că lipsesc informațiile și dacă la momentul pronunțării soluției, instanța de fond a apreciat că nu a fost timp suficient pentru a se emite decizia, de atunci și până în prezent, s-a menținut aceeași pasivitate, lipsind astfel părțile de drepturile recunoscute de lege.
Datorită pasivității intimatei, recurenților le sunt aplicabile în prezent dispozițiile Legii nr.165/2013.
Art.34 din Legea nr.165/2013 prevede un termen de 36 de luni de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D., în materia fondului funciar, în care s-au emis hotărâri pentru recunoașterea dreptului la măsuri reparatorii în condițiile legilor speciale.
Însă art.110 alin.3 Cod procedură civilă, aplicabil în prezenta cauză, față de data sesizării instanței, permite ca, înainte de împlinirea termenului, să se formuleze cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori instanța apreciază că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Prematuritatea invocată de către C.N.C.I. în notele scrise se raportează la un act normativ intervenit pe parcursul procedurii judiciare, care prorogă din nou termenul de soluționare al dosarelor, care se interpune pe fondul unei proceduri în curs și care permite chiar reanalizarea îndreptățirii persoanei solicitante la măsuri reparatorii.
În acest context, cum recunoașterea calității de persoană îndreptățită s-a realizat în anul 2010, respingerea cererii la acest moment, fără observarea art.110 Cod procedură civilă, ar echivala cu lipsirea persoanelor îndreptățite de dreptul lor, o perioadă de timp îndelungată.
Față de dispozițiile art.4 raportat la art.34 alin.1 și la art.21 alin.5 și următoarele din Legea nr.165/2013, se constată că într-adevăr obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire aferent hotărârii C.L.F.F. Argeș nu mai este posibilă, dosarul urmând a fi soluționat în conformitate cu dispozițiile noii legi, respectiv prin emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile Legii nr.165/2013, Curtea va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va obliga pârâta la soluționarea dosarului reclamanților în condițiile Legii nr.165/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B. D., în nume propriu și în calitate de cesionar pentru S. E. și S. C., toți cu domiciliul ales în Pitești, ., ., ., județul Argeș, împotriva Sentinței nr.37/F-C. din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta să emită reclamantului decizia în cond.Legii nr.165/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. A. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, V. I. |
Red. G.A.
M.D/2ex/19.12.2013
J.fond C.G.N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1210/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2920/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
