Obligaţia de a face. Decizia nr. 2384/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2384/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1132/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 2384/R-C.
Ședința publică din 26 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D. - judecător
G. A. - judecător
I. M. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.2039 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul I. C., cu domiciliul în Pitești, . nr.3, ., . (și domiciliul ales în Calea Rrahovei nr.266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5, București) și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294 Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin compartimentul arhivă, la data de 04 iunie 2013, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare (fila 10).
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească în faza de recurs și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Constată că prin acțiunea formulată la data de 30 ianuarie 2012, reclamantul I. C. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr._/2011, a chitanței nr._/2011 și restituirea sumei de 11.469 lei reprezentând taxă pe poluare, plus dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Audi A6 an fabricație 2008, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 11.469 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
La data de 21 iunie 2012, pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.2039/18 septembrie 2012, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia de calcul nr._/2011 și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 11.469 lei, cu dobânda conform art.124 Cod procedură fiscală, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală.
Cererea pentru anularea chitanței a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că Administrația Finanțelor Publice Pitești nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu s-a solicitat anularea vreunui act emis de aceasta și nu are atribuții date de lege în ce privește restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili, câtă vreme taxa intră în bugetul fondului pentru mediu.
Pe fond, tribunalul a reținut că O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Decizia T. vs.România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
În cauza T. nu s-a dispus nicio limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
În ce privește faptul că la 12 ianuarie 2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Capătul de cerere privind anularea chitanței a fost respins, deoarece aceasta nu este un act administrativ fiscal, ci doar un instrument cu care se face dovada plății taxei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș reprezentând Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare și restituirea acesteia, însă, conform art.1 și 5 din O.U.G. nr.50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel încât recurenta nu are atribuția de a gestiona taxa de poluare.
Desființarea deciziei de calcul a taxei pe poluare ar conduce la desființarea operațiunii de înmatriculare a autoturismului achiziționat, întrucât documentul de calcul și plată a taxei a stat la baza înmatriculării autovehiculului.
Se critică și obligarea la acordarea dobânzilor legale, deoarece reclamantul a achitat benevol taxa pe poluare, necontestând în termen decizia de calcul.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamantul a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca Audi A6, achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în anul 2008, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Pitești decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/30 septembrie 2011 (fila 12 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la data de 14 octombrie 2011, potrivit chitanței depusă la dosarul de fond (fila 14).
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare achitată, deoarece a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.
Față de jurisprudența CEJ și de decizia pronunțată în recurs în interesul Legii nr.24/2011, Curtea reține că nici nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G.nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Curtea reține că atât Administrația Finanțelor Publice Pitești cât și Administrația F. pentru Mediu au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că Administrația Finanțelor Publice Pitești care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamanta a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a Administrației Finanțelor Publice Pitești și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
Desființarea deciziei de calcul a taxei pe poluare nu are relevanță în raport de operațiunea înmatriculării, de vreme ce la înmatriculare se verifică doar existența chitanței de plată a taxei, care, în speță, este înlocuită de sentința pronunțată de instanță, în care se constată caracterul nelegal al perceperii acesteia.
Critica vizând dobânda legală nu poate fi primită, deoarece potrivit art.1075 și art.1088 din vechiul cod civil se impune și acordarea dobânzii legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, reprezentând ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.2039/18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul I. C., cu domiciliul în Pitești, . nr.3, ., apt.11, jud. Argeș (și domiciliul ales în Calea Rrahovei nr.266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5, București) și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294 Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.C.D./4.07.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: M.C.-E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2920/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2389/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
