Obligaţia de a face. Decizia nr. 2602/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2602/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 39/109/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2602/2013
Ședința publică din 11 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: L. I., judecător
Judecător: V. B.
Judecător: N. S. Păștin
Grefier: N. S. M.-B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Instituția P. - Județul Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr.1228 din 19 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât și intimatul-reclamant A. I. D..
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei, conform chitanței nr._/24.05.2013 emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-au depus precizări din partea recurentului-pârât.
Se mai arată că, prin motivele de recurs, pârâtul a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea constată pricina în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cu respectarea dispozițiilor art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, la data de 28.12.2012 și precizată ulterior, reclamantul A. I. D. a chemat în judecată pe pârâta I. P. ARGES - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea sa, marca Volkswagen, . WVWZZZ1HZTW014707, fără plata taxei de poluare, precum și să-i emită numere provizorii de circulație până la rămânere irevocabilă a hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene și a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar pârâta a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare. Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
Prin sentința civilă nr.1228/19 februarie 2013, Tribunalul Argeș a admis acțiunea precizată, cu obligarea pârâtei să înmatriculeze autoturismul marca Volkswagen, . WVWZZZ1HZTW014707, proprietatea reclamantului, fără plata taxei pentru emisiile poluante și emiterea numerelor provizorii de înmatriculare, valabile până la rămânerea irevocabilă a sentinței.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că, reclamantul a achiziționat autoturismul marca Volkswagen, . WVWZZZ1HZTW014707, înmatriculat prima oară la 31.08.1995, în Bulgaria, stat membru al U.E. și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1 și 4 din Legea nr.9/2012, precum și Legea nr.571/2003, republicată.
Ulterior, prin OUG nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art.2 lit.i ale Legii nr. 9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Legea 571/2003 Republicată.
S-a constatat că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească (națională), deja înmatriculate, menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Instanța de fond a considerat că ne aflăm din nou într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG nr.50/2008 Republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Însă, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară, față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Astfel, Curtea de Justiție a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p. I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea de Justiție a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne, față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă, și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Argumentele instanței europene, din cauza T. care au și determinat concluzia acesteia, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Câtă vreme, suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aflate la prima transcriere a dreptului de proprietate, aplicarea art.4 alin.1 lit. a din OUG nr.9/2012 contravine flagrant art.110 TFUE, astfel că în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar european în fața legii naționale, tribunalul, raportat, la art.148 alin.2 din Constituție la art.110 din Tratatul UE și art.8 și 18 din Legea 554/2004 Republicată a admis acțiunea așa cum a fost precizată și completată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Instituția P. – Județul Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă și susținând, în esență, următoarele:
- în mod greșit a reținut instanța că taxa pe poluare este un „impozit intern” și că încalcă dispozițiile art.90 din TCE. Taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană;
- achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta Instituția P. – Județul Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
La data de 27.05.2013, recurenta a depus o precizare, arătând că își întemeiază recursul pe dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa pe poluare.
Curtea analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs reține că reclamantul a achiziționat din spațiul Comunității Europene autoturismul marca Volkswagen, . WVWZZZ1HZTW014707, înmatriculat prima oară la 31.08.1995, în Bulgaria și a adresat o cerere pârâtei Instituția P. Județului Argeș – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, prin care a solicitat înmatricularea acestuia, fără achitarea taxei privind emisiile poluante.
Recurenta i-a comunicat faptul că înmatricularea nu poate fi realizată fără plata taxei respective, singura abilitată a dispune înmatricularea cu sau fără plata taxei de poluare fiind instanța de judecată.
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între legea internă, care impune plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, anume Legea nr.9/2012, și cea comunitară – art.110 TFUE, a cărei aplicare prioritară este în competența instanței interne, în conformitate cu dispozițiile art.148 alin. 2 din Constituția României.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară, față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G. nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin O.U.G. nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată, începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr.C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă, precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră, față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, față de cele sus-menționate, se constată că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, așa cum corect a stabilit prima instanță, nu se poate refuza reclamantului înmatricularea autovehiculului său, în măsura în care îndeplinește toate celelalte condiții impuse de lege, cu excluderea taxei pentru emisiile poluante, care, așa cum s-a arătat mai sus, apare ca fiind contrară normei de drept comunitar.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul promovat de Instituția P. – Județul Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Instituția P. - Județul Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr.1228 din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul A. I. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă.
Președinte, L. I. | Judecător, V. B. | Judecător, N. S. Păștin |
Grefier, N. S. M.-B. |
Red. V.B.
RDH/2 ex./27.06.2013
Jud. fond: M. C. E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3347/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 30/2013.... → |
|---|
