Obligaţia de a face. Decizia nr. 489/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 5013/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 489/R-C.
Ședința publică din 13 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D., judecător
Judecător: G. A.
Judecător: I. M.
Grefier: G. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., jud.Argeș, împotriva sentinței nr.601 din 28 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, intimați fiind reclamantul R. I. C., cu domiciliul în Mioveni, ., ., jud.Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească și având în vedere faptul că s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 24 octombrie 2011 reclamantul R. I. C. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, Administrația F. pentru Mediu solicitând anularea deciziei de calcul a taxei de poluare și restituirea sumei de 1.068 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Opel Astra, fabricat în anul 2001, plus dobânda legală aferentă.
În motivare, a arătat că este proprietarul unui autoturism marca Opel Astra, fabricat în anul 2001 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 1.068 lei, contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.601/28 martie 2012, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, a admis în parte acțiunea și a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr.159.828/2011 emisă de pârâta A.F.P. Pitești.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu a fost obligată să restituie reclamantului suma de 1.068 lei, reprezentând taxă de poluare.
A fost respins capătul de cerere privind dobânda.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor a fost admisă în parte acțiunea, anulată decizia nr.159.828/2011 emisă de pârâta A.F.P. Pitești și obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 1.068 lei, reprezentând taxă de poluare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Capătul de cerere privind dobânda a fost respins, deoarece nu s-a reținut culpa procesuală a pârâtelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Pitești solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare, se arată că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că aceasta revine Administrației F. de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare.
Sunt invocate prevederile art.1 și art.5 din O.U.G. nr.50/2008.
Desființarea deciziei de calcul a taxei pe poluare ar conduce la desființarea operațiunii de înmatriculare a autoturismului achiziționat, întrucât documentul de calcul și plată a taxei a stat la baza înmatriculării autovehiculului.
Principiul „poluatorul plătește” acceptat la nivelul Uniunii Europene nu este încălcat, dimpotrivă taxa pe poluare fiind rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.
De asemenea, și alte state practică o taxă similară (16 state), percepută cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor.
Se critică și obligarea la acordarea dobânzilor legale, deoarece reclamantul a achitat benevol taxa pe poluare, necontestând în termen decizia de calcul.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor comune invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursurile nu pot fi primite, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca Opel Astra, achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în anul 2001, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Pitești decizia nr._/4 august 2011 (fila 2 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la 10 august 2011, potrivit chitanței depusă la dosarul de fond (fila 7).
Ulterior, reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice Pitești restituirea taxei pe poluare achitată, deoarece a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.
În acest context, față de argumentele aduse în recursul formulat de A.F.P. Pitești, relativ la necontestarea deciziei de calcul a taxei Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Totodată, Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că AFP care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
În cauză, A.F.P. are calitate procesuală pasivă, deoarece prin sentința atacată a fost anulată decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/2011, iar A.F.P. este chiar emitentul acestui act administrativ fiscal.
De asemenea, faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a AFP și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Curtea mai reține că, față de considerentele sentinței atacate, se impune complinirea motivelor de fond care au determinat soluția pronunțată. Astfel, se reține că taxa în discuție trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, așa cum a reținut și Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României, din data de 7 aprilie 2011. Curtea a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant la data de 10 august 2011 (fila 7dosar fond), este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2), nu schimbă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Totodată, art.12 alin.3 din acest act normativ, care prevede că taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie, trimite la procedura stabilită în normele metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit art.14, care reprezintă un aspect ulterior stabilirii taxei datorate.
În ce privește critica relativă la acordarea dobânzii legale, Curtea reține că o asemenea cerere este lipsită de interes, de vreme ce dispozitivul sentinței atacate prevede numai obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule în valoare de 1.068 lei, fiind în mod expres respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.601/28 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul R. I. C., cu domiciliul în Mioveni, ., ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, G. C. |
Red.C.D./27.02.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1622/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1001/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
