Anulare act administrativ. Decizia nr. 1622/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1622/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 986/46/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1622/R-C.
Ședința publică din 10 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T., judecător
Judecător I. B.
Judecător A. A. T.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea formulată de revizuientul D. M. D., domiciliat în Rm. V., .. 14, ., ., privind revizuirea deciziei nr. 2108/R-C. din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, intimat fiind I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „GENERAL M.” AL JUDEȚULUI V., cu sediul în Rm. V., ., județul V..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic Mir V. pentru intimat, în baza împuternicirii de reprezentare juridică pe care o depune la dosar, lipsă fiind revizuientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, la data de 24.04.2013 – prin fax și la data de 26.04.2013 – prin poștă, întâmpinare formulată de intimat; la data de 08.05.2013, concluzii scrise formulate de revizuient, însoțite de un set de înscrisuri.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției tardivității cererii.
Curtea respinge această excepție, având în vedere că cererea a fost depusă prin poștă la data de 09.11.2012, înăuntrul termenului de revizuire.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii față de obiectul cererii de revizuire.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției.
CURTEA
Asupra revizuirii de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2011, reclamantul D. M. D. a chemat în judecată pe pârâtul I. pentru Situații de Urgență „General M.” al județului V. și a solicitat anularea Ordinului Inspectorului Șef nr.5/_/IS/14 septembrie 2011 și repunerea în situația anterioară, în sensul reintegrării sale în funcția de subofițer operativ principal, plutonier la Garda nr.2 de Intervenție Govora ISU „General M.” a județului V., precum și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri civile reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data trecerii în rezervă, 15 septembrie 2011 și până la reîncadrarea efectivă în funcția deținută, plus 10.000 lei daune morale.
Intimatul prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii, susținând că actul administrativ în discuție a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.
Tribunalul V., Secția a II-a civilă, prin Sentința nr.1658/8 mai 2012, a respins acțiunea reținând următoarele:
Reclamantul a deținut funcția de subofițer operativ principal în cadrul instituției pârâte, Detașamentul de Pompieri Rm.V.-Garda de Intervenție nr.2 Govora.
La data de 15 iunie 2011, conform Ordinului Inspectoratului General al I.G.S.U. nr.7093/2011, a avut loc reorganizarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență a județului V., în sensul că pentru Detașamentul de pompieri Rm.V., compartimentul în care funcționa reclamantul, s-a prevăzut reducerea unui număr de 72 de posturi corespunzătoare funcției de subofițer operativ principal superior.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.7104/21 iunie 2011 privind Metodologia de organizare și desfășurare a selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, în temeiul art.82 din Legea nr.80/1995, reclamantul a fost pus la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 15 iunie 2011.
La data de 17 iunie 2011 s-a desfășurat apoi selecția personalului care corespunde cel mai bine cerințelor postului, criteriile avute în vedere fiind cele prevăzute de art.5 din Metodologie, cu respectarea prevederilor art.4.
Din conținutul procesului verbal întocmit la data de 21 iunie 2011, în care s-au consemnat modul de desfășurare și concluziile ședinței de lucru, rezultă că în urma analizei criteriilor de selecție s-a votat în unanimitate menținerea la dispoziție a reclamantului, arătându-se motivele pentru care a fost luată această decizie, iar la data de 14 septembrie 2011 a fost emis Ordinul nr.S/_/IS prin care în temeiul art.85 alin.1 lit.e) din Legea nr.80/1995, începând cu data de 15 septembrie 2011, a fost trecut în rezervă.
În raport de cele prezentate, instanța nu a reținut vreun motiv de nelegalitate a actului administrativ analizat, emis în concordanță cu normele înscrise în Ordinul nr.7104/2012, iar reclamantul nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a acestuia.
Reclamantul și-a exprimat doar nemulțumirea în legătură cu aprecierea criteriilor prevăzute de art.5 din Ordin, privitor la care instanța a reținut că nu se poate substitui organului abilitat în acest sens, care este comisia constituită potrivit art.6 din Ordin, investită să realizeze activitatea de selecție și în urma unei evaluări proprii să aprecieze că nu este corect rezultatul selecției.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
Instanța de fond nu a analizat niciunul din motivele invocate de el, reținând că nemulțumirile reclamantului vizează modul în care au fost apreciate criteriile prevăzute de art.5 din Ordin, atribuție de competența exclusivă a comisiei, căreia instanța nu i se poate substitui.
Instanța era însă obligată să verifice legalitatea aplicării actelor care au stat la baza emiterii ordinului contestat, implicit a Metodologiei privind organizarea și desfășurarea selecției personalului, ca act premergător, respectiv existența și aplicarea criteriilor din conținutul acesteia, motive de nelegalitate invocate de el față de actul atacat.
Pe de altă parte, a susținut că soluția adoptată a fost pronunțată cu încălcarea legii, apreciind că Ordinul atacat este legal, deși s-a aplicat în mod nelegal art.2 și 5 din Metodologie, aspecte confirmate și de probele administrate în cauză, din care rezultă că la nivelul structurii Garda de Intervenție nr.2 Govora nu s-a redus numărul de posturi, ci dimpotrivă s-a impus suplimentarea cu încă un post de subofițer.
În aceeași ordine de idei, Metodologia a urmărit selecția personalului pe baza unor criterii obiective, strâns legate de situația profesională și de aptitudinile la locul de muncă, ignorate însă de intimat, care a efectuat evaluarea într-un mod părtinitor, netransparent și incorect, discriminându-l în raport cu alți colegi.
Prin decizia nr.2108/R-C./10.10.2012, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat recursul formulat de reclamant, reținând că prin Ordinul nr.7093/15 iunie 2011 al Inspectorului General al I.G.S.U. a avut loc reorganizarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență a Județului V., în sensul reducerii unui număr de 72 de posturi, corespunzătoare funcției de subofițer operativ principal superior în cadrul Detașamentului de Pompieri Rm.V., în care funcționa reclamantul.
În consecință, potrivit art.3 din Ordinul nr.7104/21 iunie 2011 privind Metodologia de organizare și desfășurare a selecției personalului, în vederea numirii în funcție, urmarea aplicării măsurilor de reorganizare în baza art.82 din Legea nr.80/1995, reclamantul a fost pus la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 15 iunie 2011.
Ulterior, la data de 17 iunie 2011, contrar susținerilor din recurs, a avut loc așa cum corect a reținut prima instanță, selecția personalului care corespunde cel mai bine cerințelor postului conform art.4 din Metodologie, cu observarea criteriilor menționate la art.5 și respectarea Ordinului M.A.I. nr.665/2008 și Ordinului I.G.S.U. nr.7104/21 iunie 2011.
Astfel, a avut loc o reorganizare efectivă prin reducerea de funcții în condițiile selecției., departajarea având loc conform normelor specifice unităților militare, în procesul selecției fiind avute în vedere o multitudine de criterii, fiind exclusă discriminarea ori părtinirea cuiva, așa cum a arătat reclamantul.
În acest sens s-a ținut cont de următoarele criterii prevăzute în Fișa postului (fila 135): situația medicală a persoanei în cauză raportată la cerințele postului respectiv; rezultatele profesionale obținute de personalul în cauză, aptitudinile deținute și atitudinile de care au dat dovadă în îndeplinirea misiunilor; situația disciplinară a personalului în cauză; capacitatea de efort a personalului unității, confirmată de cei în drept, raportată la cerințele postului respectiv; îndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă; timpul necesar pentru prezentarea la unitate/subunitate în situația aplicării măsurilor de creștere a capacității operaționale a unității, stabilite în ședința de lucru cu cadrele de conducere ale inspectorului șef conform art.5 din O.I.G.S.U.. nr.7104/21 iunie 2011.
Urmarea procesului de selecție, prin Ordinul nr.S/_/IS, în baza art.85 alin.1 lit.e) din Legea nr.80/1995, reclamantul a fost trecut în rezervă, începând cu data de 15 septembrie 2011.
Instanța a motivat că reclamantul nu a invocat motive de nelegalitate a actului administrativ de trecere în rezervă contestat, criticând modul cum a fost realizată selecția pe baza criteriilor expuse și a observat că procedura a respectat prevederile Metodologiei privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul I.G.S.U. și unităților subordonate.
Curtea reține că acest act normativ a fost edictat pentru punerea în aplicarea a Legii nr.286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, prin care au fost diminuate fondurile bănești alocate salariului personalului M.A.I.
Instanța nu era abilitată să aprecieze criteriile de selecție aceasta fiind atributul unei comisii constituită conform art.6 din Ordinul nr.7104/2012 privind Metodologia de organizare și desfășurare a selecției și nici să verifice această procedură, respectiv Ordinul în discuție, pentru că nu a fost investită în acest sens, tribunalul nefiind competent material, deosebit prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul nici nu a solicitat verificarea Metodologiei, aceasta fiind o cerere formulată pentru prima oară în recurs.
Prin urmare, instanța și-a motivat soluția, fiind inexact că subzistă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, iar actul administrativ în discuție a fost emis cu respectarea legii, nefiind incidente nici dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În acțiunea formulată, precum și în recurs, reclamantul a mai susținut greșit că ordinul analizat trebuie să țină cont de O.M.A.I. nr.129/2011, care instituie o altă procedură de selecție, limitată însă la categoriile de personal cărora le sunt incidente dispozițiile art.100 alin.3 din Legea nr.188/1990 și nu personalului încadrat la intimat, pentru care există reglementarea specială aplicată.
. Ordinului nr.129 la data de 27 iunie 2011 nu putea afecta însă oricum procedura legală de selecție a personalului în curs de finalizare în acel moment, în conformitate cu O.I.G.S.U. nr.7093/16 iunie 2011 și Ordinul nr.7104/2011.
În acest sens, prin adresa nr._/15 iunie 2011, Direcția Generală Juridică din cadrul M.A.I. a precizat că „. Ordinului nr.129/2011 nu afectează desfășurarea procedurilor de încadrare în noile structuri organizatorice potrivit dispozițiilor legale statutare a categoriilor de personal existente în cadrul I.G.S.U.”.
În consecință, corect instanța de fond nu a analizat legalitatea Ordinului de trecere în rezervă a reclamantului în raport de acest act normativ, neindicat în preambulul actului administrativ.
Reclamantul a mai susținut că Ordinul nr.600/2005 și celelalte ordine invocate prin adresa comunicată la data de 15 septembrie 2011, nu produc efecte juridice, pentru că nu au fost publicate în Monitorul Oficial, iar instanța a motivat corect că Ordinul nr.600/2005 a fost invocat pentru că prevede competența de emitere a ordinelor de punere la dispoziție pentru comandanții unităților militare, iar publicarea celorlalte ordine menționate nu este obligatorie, constituind documente clasificate.
La data de 12.11.2012, D. M. – D. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr.2108/R-C./10.10.2012, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: încuviințarea cererii de revizuire așa cum a fost formulată; schimbarea în tot a deciziei din 10.10.2012, în sensul admiterii în totalitate a recursului împotriva sentinței civile nr.1658/08.10.2012, pronunțată de Tribunalul V., cu modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a capetelor de cerere formulate sau casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, raportat la motivele de recurs; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C.proc.civ., invocând faptul că, prin Decizia atacată, instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute prin cererea de recurs, și anume: asupra desfășurării activității de selecție a personalului, dacă documentele asupra dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, în privința excepției de nelegalitate invocată, precum și alte aspecte care ar fi fost invocate de către recurent și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
Mai susține revizuentul că decizia atacată este una prin care se evocă fondul.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea cererii ca tardivă, în subsidiar ca neîntemeiată.
Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea constată că este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai în cazurile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Potrivit părții introductive a acestui articol, pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
În temeiul acestor dispoziții legale, hotărârile instanțelor de recurs sunt susceptibile de a fi revizuite numai în situațiile în care recursul a fost admis, casându-se ori modificându-se hotărârea de fond, cu consecința pronunțării asupra raporturilor juridice deduse judecății.
Dacă recursul a fost respins, cum este cazul în speță, ceea ce trece în puterea lucrului judecat este hotărârea de fond, menținută de instanța de recurs, astfel că aceasta din urmă nu evocă fondul, cum în mod greșit susține revizuentul. Aceasta este și jurisprudența instanței supreme (ICCJ, Secția comercială, decizia nr.2922 din 3 octombrie 2007).
În consecință, întrucât celea de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri care nu se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute în partea introductivă a art. 322, Curtea va respinge cererea ca inadmisibilă.
De altfel, calea de atac este inadmisibilă și pentru că este exercitată pentru motive care nu se încadrează în prevederile invocate, ale art. 322 pct. 2 C.proc.civ.
Curtea are în vedere că art. 322 pct. 2 din C.proc.civ. vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat, deși nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronunțat, deși s-a cerut (minus petita), și s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). Textul articolului este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecății, și nu de examinarea legalității hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.
În sensul dispozițiilor art. 322 pct. 2 din C.proc.civ., prin "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății. Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de toate celelalte, ce pot fi formulate de părți în proces, constă în aceea că, prin pronunțarea asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare - dispozitivul. [în același sens: I.C.C.J., s.civ. și de prop.int., dec.nr.458/2007].
Or, se constată că argumentele invocate de revizuent în susținerea acestui motiv de revizuire nu vizează nepronunțarea asupra unor capete de cerere, ci pretinsa nepronunțare asupra susținerilor acesteia, referitoare la aplicarea și interpretarea legii, ceea ce nu se subsumează motivului de revizuire invocat.
Or, prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii nu se poate critica modul de interpretare a probelor și aplicarea dispozițiilor legale de către instanța de recurs, ci se poate pune problema unei noi judecăți pe temeiul unor noi elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Având în vedere și faptul că argumentele de care se prevalează revizuentul în promovarea prezentei cereri deduse judecății nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, Curtea, în baza art. 326 c.p.c, o va respinge ca inadmisibilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul D. M. D., domiciliat în Rm. V., .. 14, ., ., privind revizuirea deciziei nr. 2108/R-C. din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, intimat fiind I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „GENERAL M.” AL JUDEȚULUI V., cu sediul în Rm. V., ., județul V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, I. P. |
Red. TAA
RDH/2 ex/28.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3153/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 489/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
