Pretentii. Decizia nr. 3153/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3153/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 24380/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 3153/2013
Ședința publică din 02 Octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: L. T., judecător
Judecător: I. T.
Judecător: Florinița C.
Grefier: T. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești-T. Pitești, împotriva sentinței civile nr.2522 din 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul H. Ș., domiciliat în Pitești, ..2, ..C, . și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, . 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin cererea de recurs, s-a solicitat soluționarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.11.2012, reclamantul H. Ș. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Financiară Pitești, T. M. Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr._/01.02.2012, a chitanței nr._/28.02.2012 și restituirea sumei de 5055 lei reprezentând taxă pe poluare, plus cheltuieli de judecată, precum și acordarea de despăgubiri, rezultate din actualizare, în raport de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că petentul a achiziționat un autoturism marca Audi A4 an fabricație 2007, înmatriculat în Germania, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 5055 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
S-a precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și prin urmare trebuie restituită integral.
Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Prin sentința civilă nr.2522 din data de 17 aprilie 2013, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr._/01.02.2012 și a obligat pe pârâte să restituie reclamantului suma de 5055 lei, cu dobândă conform art.124 Cod procedură fiscală, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală.
Au fost respinse cererile privind anularea chitanței . nr._/28.02.2012, acordarea de despăgubiri, rezultate din actualizare, în raport de indicele de inflație și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Petentul a achiziționat un autoturism marca Audi A4 an fabricație 2007, înmatriculat în Germania, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 5055 lei cu titlu de taxă de poluare .
Prin articolul 1 din Legea 9 /2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,iar articolul 4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 republicată.
Ulterior, prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art. 2 lit. i ale Legii nr. 9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea 571/2003 Republicată.
Se constată deci că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească (națională), deja înmatriculate menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, situația este asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 Republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea de Justiție a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Câtă vreme suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aflate la prima transcriere a dreptului de proprietate, aplicarea art.4 alin.1 lit. a din OUG 9/2012 contravine flagrant art. 110 TFUE, astfel că în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar european în fața legii naționale, tribunalul, raportat la art. 148 alin.2 din Constituție, la art. 110 din Tratatul UE și art. 8 și 18 din Legea 554/2004 Republicată, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia de calcul nr._/01.02.2012 și a obligat pe pârâte să restituie reclamantului suma de 5055 lei, cu dobândă conform art.124 Cod procedură fiscală, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală
Potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 și alin.21 sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Ca atare, atunci când se stabilește dreptul la restituirea unor sume de la bugetul de stat, contribuabilul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 coroborat cu art.70 Cod procedură fiscală, respectiv după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Capătul de cerere privind anularea chitanței a fost respins, deoarece aceasta nu este un act administrativ fiscal, ci doar un instrument cu care se face dovada plății taxei.
Și capătul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată a fost respins, întrucât art.274 Cod pr.civilă prevede că pârâtul trebuie să cadă în culpă procesuală. Or, instituțiile statului (pârâtele) pot doar să aplice, respectiv să execute legea, numai instanța fiind abilitată să o și interpreteze, astfel că nu se poate reține culpa pârâtelor în emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare.
F. de admiterea cererii de acordare a dobânzii legale, instanța a respins cererea privind reactualizarea debitului ca neîntemeiată, întrucât prin acordarea și a sumei reactualizate se realizează o dublă despăgubire pentru același debit, ceea ce nu este legal și temeinic.
Împotriva sentinței civile nr.2522 din data de 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești – T. Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitând a fi avute în vedere și prevederile art.3041 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține în esență că hotărârea este nelegală întrucât în mod eronat instanța a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești și a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare, fără a motiva această soluție, mai ales că reclamantul nu a invocat niciun motiv de nulitate al acestui act administrativ fiscal.
Potrivit dispozițiilor art.1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, numai această instituție având calitatea de a gestiona taxa de poluare, dar și de a o restitui.
Pe fond, se susține că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Referitor la capătul de cerere privind restituirea taxei achitate, cu dobânda aferentă, pârâta a arătat că reclamantul a achitat această taxă în mod benevol, înțelegând astfel să respecte prevederile legale în vigoare, iar actul în temeiul căruia a înțeles să plătească taxa specială nu este actul administrativ fiscal – decizia de calcul, ci O.U.G. nr.50/2008.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere că restituirea de sume de la buget, la cerere, se realizează în condițiile stabilite de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Or, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de acest act normativ.
Dând curs acestei cereri, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege prin soluția pronunțată, întrucât singura în măsură să stabilească astfel de drepturi este puterea legislativă care este abilitată să adopte și să creeze legi, puterea judecătorească fiind cea care le aplică.
În concluzie se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul pronunțării unei soluții de respingere a acțiunii ca nefondată.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul este nefondat.
Astfel, pentru înmatricularea în România a autoturismului său marca Audi A4 an fabricație 2007, înmatriculat în Germania, stat membru U.E., reclamantul a plătit taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr.9/2012, în sumă de 5055 lei, la data de 28.02.2012, potrivit deciziei de calcul al taxei nr._/01.02.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Pitești. Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate conform celor de mai sus, deoarece a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene, respectiv art. 90 TCE.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.F.P. Pitești sub aspectul restituirii, Curtea constată că aceasta este justificată, având în vedere că nu are relevanță faptul că suma s-a făcut venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de Administrația F. pentru Mediu, câtă vreme Administrația Finanțelor Publice Pitești a fost cea care a calculat taxa și a încasat-o.
Potrivit Legii nr.9/2012 (art.5, 10 și 12), cât și Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.9/2012 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamantul a efectuat plata taxei, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, aceasta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară. Ca atare, Administrația Finanțelor Publice Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în anularea unui act administrativ o are autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
În speță, decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante a fost emisă de către pârâta A.F.P. Pitești, astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă sub aspectul acestui capăt de cerere.
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G. nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin O.U.G. nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr.C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Constatând că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Critica privind restituirea taxei de poluare în condițiile art.117 Cod procedură fiscală, cu dobânda aferentă, este nefondată, întrucât, așa cum s-a arătat în considerentele expuse anterior, reclamantul a plătit în mod nedatorat suma de 5055 lei, iar cel care a primit plata este obligat să restituie suma astfel încât să acopere și pierderea suferită de reclamant prin nefolosirea banilor proprii.
Potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 și alin.21 sau la art.70 Cod procedură fiscală, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Ca atare, atunci când se stabilește dreptul la restituirea unor sume de la bugetul de stat, contribuabilul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117, coroborat cu art.70 Cod procedură fiscală, respectiv după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Curtea reține că tribunalul prin sentința recurată nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a adăugat la lege, pronunțându-se în limitele investirii făcute de reclamant și în raport de probele de la dosar ce au fost coroborate, interpretând neconcordanța legii interne cu legislația comunitară. Această interpretare reprezintă atributul judecătorului național, în sensul că legislația internă trebuie să fie în concordanță cu legislația comunitară.
Pe cale de consecință, conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești – T. Pitești, împotriva sentinței civile nr.2522 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul H. Ș. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă.
Președinte, L. T. | Judecător, I. T. | Judecător, Florinița C. |
Grefier, T. G. |
Red.I.T.
Tehnored.V.S.
Ex.2/08.10.2013.
Jud.fond: E.V..
| ← Pretentii. Decizia nr. 1329/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1622/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
