Obligaţia de a face. Decizia nr. 2422/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2422/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 24886/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2422/2013
Ședința publică din 28 mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: L. I., judecător
Judecător: N. S. Păștin
Judecător: C. P.-I.
Grefier: N. S. M.-B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul INSTITUȚIA P. - JUDETUL ARGES - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARE A VEHICULELOR, împotriva sentinței civile nr.367 din 21 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei, conform chitanței nr._/21.05.2013 emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-au depus precizări din partea recurentului-pârât și concluzii scrise din partea intimatului-reclamant.
Se mai arată că pârâtul a solicitat judecata cauzei în lipsă, prin motivele de recurs.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea constată pricina în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cu respectarea dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Argeș, precizată ulterior, reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând să fie obligată să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului, marca Suzuki Vitara, . JSAETD31V00110999, fără plata taxei de poluare, și să emită numere provizorii de circulație până la rămânere irevocabilă a prezentei hotărâri.
Reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene și a solicitat înmatricularea acestuia, depunând dosarul complet, dar intimata a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare. Or, această taxă, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
Prin sentința civilă nr.367/21 ianuarie 2013 a fost admisă acțiunea precizată și a fost obligată pârâta să înmatriculeze autoturismul marca marca Suzuki Vitara, . JSAETD31V00110999, proprietatea reclamantului, fără plata taxei pentru emisiile poluante și să emită numere provizorii de înmatriculare, valabile până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul marca Suzuki Vitara, . JSAETD31V00110999, înmatriculat prima oară la 23.08.1996 în Marea Britanie, stat membru al U.E. și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă
Prin art.1 din Legea nr.9/2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar art.4 prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003.
Ulterior, prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art.2 lit.i ale Legii nr.9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art.2141-2143 din Legea nr.571/2003.
S-a constatat că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească (națională), deja înmatriculate, menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, există din nou o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr.50/2008, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța dintre prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în competența instanței interne, ce poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), C.J.U.E. a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea de Justiție a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența sa anterioară, Curtea de Justiție a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Argumentele instanței europene din cauza T., care au și determinat concluzia acesteia, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la art.28, art.30 și art.34 TFUE.
Câtă vreme suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aflate la prima transcriere a dreptului de proprietate, aplicarea art.4 alin.1 lit. a din O.U.G. nr.9/2012 contravine flagrant art.110 TFUE, astfel că în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar european în fața legii naționale, instituit de art.148 alin.2 din Constituție, tribunalul a admis acțiunea, conform celor arătate mai sus.
În termen legal pârâta Instituția P. - Județul Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
A arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că taxa pe poluare este un „impozit intern” și că încalcă dispozițiile art.90 din TCE. Taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană.
Nu se poate susține că achitarea acestei taxe este discriminatorie, câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
Prin precizarea formulată la data de 23.05.2013 recurenta a arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa pe poluare.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat la data de 26.07.2010 din spațiul Comunității Europene autoturismul marca Suzuki Vitara, . JSAETD31V00110999, înmatriculat prima oară la 23.08.1996 în Marea Britanie și a adresat o cerere pârâtei Instituția P. Județului Argeș – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, prin care a solicitat înmatricularea autoturismului respectiv fără achitarea taxei privind emisiile poluante.
Recurenta i-a comunicat faptul că înmatricularea nu poate fi realizată fără plata taxei respective, singura abilitată a dispune înmatricularea cu sau fără plata taxei de poluare fiind instanța de judecată.
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între legea internă, care impune plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, și cea comunitară (art.110 TFUE), a cărei aplicare prioritară este în competența instanței interne, conform art.148 alin.2 din Constituția României.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraf 47), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, C.J.U.E. a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten).
Față de toate aceste considerente, curtea concluzionează că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, situație față de care apreciază că autoturismul reclamantului trebuie înmatriculat, cu excluderea taxei pentru emisiile poluante.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR împotriva sentinței civile nr.367 din 21 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul G. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă.
Președinte, L. I. | Judecător, N. S. Păștin | Judecător, C. P.-I. |
Grefier, N. S. M.-B. |
Red. L.I.
Tehnored. C.B.
2 ex./30.05.2013
Jud. fond: M. C.-E.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1267/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 203/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
