Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1267/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1267/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 10792/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1267/R-C.
Ședința publică din 10 Aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. M., judecător
Judecător: C. D.
Judecător: G. A.
Grefier: V. I.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P.-JUDEȚUL ARGEȘ-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1694 din 21 august 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș–Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul C. M., domiciliat în Curtea de Argeș, ..58, județul Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei, potrivit chitanței nr.3180 din 07.02.2013 (fila 15) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin compartimentul registratură, la data de 02.11.2012, recurenta-pârâtă a depus la dosar adresa nr.P/_ din 29.10.2012, din care rezultă faptul că autoturismul reclamantului figurează ca fiind furat din Italia, conform Rezoluției Parchetului nr.857/P/2010, iar la data de 21.02.2013, recurenta a depus dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar și precizări, prin care înțelege să-și întemeieze recursul pe dispozițiile Legii 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege prin care OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare, a fost abrogată.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, la data de 19.06.2012 și precizată ulterior, reclamantul C. M. a chemat în judecată pe pârâta I. P. ARGES - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea lui, marca BMW 530 xd, număr de identificare WBANY7104OCT68294, fără plata taxei de poluare, precum și să-i emită numere provizorii de circulație, până la rămânere irevocabilă a prezentei hotărâri.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul din spațiul Comunității Europene și a solicitat înmatricularea acestuia, depunând dosarul complet, dar pârâta a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata acestei taxe. Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
Prin sentința nr. 1694/21.08.2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâta I. P. ARGES - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR; a obligat pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca BMW 530 xd, nr. de identificare WBANY7104OCT68294, fără plata taxei de poluare; a obligat pe pârâtă să elibereze numere provizorii de circulație, până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca BMW 530 xd, nr. de identificare WBANY7104OCT68294, înmatriculat prima oară la data de 24.10.2007 și a solicitat înmatricularea acestuia, fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă
Prin art.1 din Legea nr.9/2012, s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar articolul 4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, republicată.
Ulterior, prin O.U.G. nr.1/2012, s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art.2 lit.i) ale Legii nr.9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art.2141-2143 din Legea nr.571/2003, republicată.
S-a constatat, deci, că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească (națională), deja înmatriculate, menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, instanța a considerat că este o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr.50/2008, republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea de Justiție a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, din cauza T. care au și determinat concluzia acesteia, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
S-a reținut că atâta vreme cât suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aflate la prima transcriere a dreptului de proprietate, aplicarea art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.9/2012, contravine flagrant art.110 TFUE, astfel că în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar european în fața legii naționale, tribunalul, raportat la art.148 alin.2 din Constituție la art.110 din Tratatul UE și art.8 și 18 din Legea nr.554/2004, republicată, a admis acțiunea, așa cum a fost precizată și completată și a obligat pârâta să înmatriculeze autoturismul marca BMW 530 xd, nr. de identificare WBANY7104OCT68294, proprietatea reclamantului, fără plata taxei pe poluare prevăzută de art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012.
Apreciind că, până la data rămânerii irevocabile a sentinței judecătorești, reclamantul ar fi în imposibilitate de a folosi autoturismul, deși taxa pe care a fost obligată să o plătească este nelegală, instanța a reținut că se impune ca pârâta să fie obligată să emită numere de circulație provizorii.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a formulat recurs pârâta Instituția P. – Județul Argeș, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și susținând, în esență, următoarele:
- în mod greșit, instanța a reținut nesocotirea dispozițiilor art.90 din TCE de către OUG nr.50/2008, câtă vreme taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană;
- achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie, câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
La data de 21.02.2013, recurenta - pârâta a precizat că înțelege să-și întemeieze recursul pe dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege prin care OUG nr.50/2008 a fost abrogată.
Analizând criticile formulate și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit celor ce urmează:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW 530 xd, nr. de identificare WBANY7104OCT68294, de la numitul P. M., autoturism pe care acesta îl cumpărase de la un cetățean italian și a adresat o cerere pârâtei, Instituția P. - Județul Argeș – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, prin care a solicitat înmatricularea fără achitarea taxei de poluare, cerere ce i-a fost respinsă.
Din procesul – verbal încheiat la 16 februarie 2010 de către Serviciul de Investigații Criminale al IPJ V., precum și din Rezoluția din 12 august 2010, dată în dosarul nr.857/P/2010 (f.13 - 16, dosar fond), rezultă că autoturismul de mai sus figurează ca furat din Italia, la data de 11.02.2010. Prin rezoluția menționată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. M. și reclamantul C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.215 alin.1, 3 Cod penal, art.221 Cod penal, art.290 Cod penal și art.291 Cod penal, iar autoturismul a fost lăsat în custodia reclamantului, cu obligația de a-l păstra până la lămurirea situației sale juridice.
Prin urmare, în discuție fiind un autoturism furat din Italia, temeiul de drept reținut de instanța de fond, precum și interpretarea dată de Curte în cauza T. împotriva României, nu sunt aplicabile autoturismului din speță.
În prezent, intimatul – reclamant are autoturismul doar în custodie, până la clarificarea situației sale juridice, astfel că nu poate fi înmatriculat.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul și să se modifice sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta INSTITUȚIA P.-JUDEȚUL ARGEȘ-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1694 din 21 august 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș–Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul C. M., domiciliat în Curtea de Argeș, ..58, județul Argeș.
Modifică sentința de mai sus, în sensul că pe fond, respinge acțiunea reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. M. | Judecător, C. D. | Judecător, G. A. |
Grefier, V. I. |
Red.I.M.
RDH/4 ex./11.04.2013
Jud.fond N. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2205/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2422/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
