Obligaţia de a face. Sentința nr. 162/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 162/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 01-08-2013 în dosarul nr. 1401/46/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ SENTINȚA NR. 162/f-cont
Ședința publică din 01 August 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții Z. E., D. C. și M. S., toți cu domiciliul ales la CA C. V. din Pitești, .¤, ..1, județul Argeș în contradictoriu cu pârâtele C. Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor ambele cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus prin departamentul registratură la 9 iulie 2013 răspuns la întâmpinare din partea reclamanților; la data de 17 iulie 2013 întâmpinare formulată de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar la data de 26 iulie 2013 cerere formulată de reclamanți prin care solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei.
Curtea în baza art.130 și 131 din noul Cod de procedură civilă, rap. la art. 34 și 35 alin 2 din Lg.165/2013 toate rap. la art. 10 alin. 1 din Legea Contenciosului administrativ, curtea pune în discuție competența de soluționare în primă instanță și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 29 mai 2013, Z. E., D. C., M. S., toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocat C. V., au chemat în judecată C. Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor București pentru a fi obligată să emită decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubiri, să emită decizia referitoare la titlul de despăgubire în 30 de zile de la încetarea suspendării dispuse prin O.G. nr.4/2012, pentru suma de 110.812 dolari la un curs de 27,635 lei, conform raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Tribunalului Teleorman și obligarea pârâtei la daune cominatorii de 2.000 euro/zi de la data încetării suspendării dispuse prin O.U.G. nr.4/2012.
În motivare se arată că reclamanții sunt titularii drepturilor de despăgubire pentru conacul și anexele acestuia imobil în suprafață de 10.000 mp., teren bunuri situate în . județul Teleorman.
În dosarul nr._, s-a solicitat anularea dispoziției nr.77/2005 a Primăriei N. emis în baza Legii nr.10/2001, solicitând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru valoarea corespunzătoare a conacului și a anexelor acestuia.
Prin decizia civilă nr.54/A/13.03.2008, respectiv încheierea de îndreptare a erorii materiale din 26.06.2009, ambele ale Curții de Apel București s-a recunoscut îndrituirea reclamanților la valoarea solicitată în cerere.
Dosarul pentru emiterea deciziei de despăgubire se află în curs de soluționare la ANRP constituind obiectul dosarului nr._/CC/2010, însă deși au sesizat autoritatea în mai multe rânduri, nu au primit niciun răspuns.
Atitudinea pasivă a autorității pârâte pentru o perioadă îndelungată atrage prejudicierea reclamanților, astfel că admiterea cererii sub toate capetele formulate este justificată.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art.13 și 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar: sesizare CCSD și dovada comunicării acesteia, acte medicale, decizia nr.54/A/13 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, acte doveditoare emise de Primăria Comunei N. județul Teleorman, dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii nr.77/18.04.2005, declarații ale părților inclusiv autentice, raport de evaluare, acte de stare civilă, notificări și documente întocmite în dosarul de restituire, acte atestând dreptul de proprietate al reclamanților, raport de expertiză D. D..
C. Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor au formulat întâmpinare în care au solicitat conceptarea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor având în vedere dispozițiile art.17 alin.2 și art.18 alin.1 și 3 din Legea nr.165/2013 (f.95-99 și f.113-118).
Se invocă și excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți față de prevederile Legii nr.165/2013, potrivit cu care noua comisie înființată validează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile investite de lege, transmise A.N.R.P.
De asemenea, legea arată în art.4 că aceasta se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acestei legi, legiuitorul stabilind un termen prohibitiv și absolut de 60 luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, respectiv un termen imperativ peremptoriu și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Pe fond, se arată că măsurile reparatorii prin echivalent, pentru care urmează să fie aplicată procedura prevăzută la art.21 alin.6 din Legea nr.165/2013, se vor acorda în funcție de noul act normativ ținând seama de dispoziția nr.77/2005 și de actele din dosarul nr._/CC aferent acestei dispoziții. Potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, în timp ce potrivit art.21 alin.6 din Legea nr.165/2013, evaluarea imobilului se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii și se exprimă în puncte.
În ce privește actualizarea cu rata inflației, dobândă bancară și cursul valutar la data plății, se arată că această cerere nu este întemeiată în condițiile în care valoarea despăgubirilor a fost stabilită de instanța de judecată prin decizia civilă nr.54/A/13.03.2008 la suma de 306.230 lei, fără a se acorda actualizarea acesteia.
Penalitățile pe zi de întârziere nu pot fi acordate în condițiile în care daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face, în cauza dedusă judecății neputând fi vorba despre refuzul C.C.S.D. de a emite decizia, deoarece dosarul trebuie să parcurgă procedura administrativă.
De asemenea, reclamanții nu invocă prevederile art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004, text pentru care este necesară îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, iar în speță lipsește orice dovadă în acest sens.
La termenul de judecată din 1 august 2013, instanța a pus în discuție competența materială de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art.131 și 132, raportat la art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu prevederile art.35 din Legea nr. 165/2013.
Dincolo de constatarea faptului că principalele prevederi reglementând procedura de emitere a deciziilor reprezentând titlu de despăgubire, din Titlul VII al Legii nr.247/2005 au fost abrogate prin Legea nr.165/2013, Curtea constată că primul aspect pe care trebuie să-l lămurească în aplicarea art.131 este competența instanțelor, în raport de dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, potrivit art.131 NCPC la primul termen de judecată cu părțile legal citate, judecătorul este obligat din oficiu să verifice dacă instanța sesizată este competentă general material și teritorial să judece pricina.
Curtea constată că este investită cu o cerere de obligare a pârâtei C.C.S.D. să emită decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubiri într-un termen de 30 de zile și sub sancțiunea daunelor cominatorii, ținând seama de prevederile O.U.G.nr.4/2012, aspect care se încadrează în dispozițiile art.8 alin.1 teza a doua din Legea nr.554/2004, în sensul obligării unei autorități administrative de a îndeplini un act pe care legea îl dă în competența acesteia.
Pe de o parte, Curtea constată că locul C.C.S.D. a fost luat, prin adoptarea Legii nr.165/2013, de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, întreaga procedură în fața acesteia, urmând a se derula în temeiul noii reglementări.
Dispozițiile normative anterioare din Titlul VII al Legii nr.247/2005, care nu au fost abrogate prin adoptarea Legii nr.165/2013, rămân să producă efecte pentru procedurile în curs la data intrării în vigoare a noului act normativ.
În ce privește însă cererile depuse la instanță după . legii noi, acestea vor fi supuse regulilor de competență prevăzute de legea în vigoare la data sesizării instanței, potrivit art.24 din Noul Cod de procedură civilă.
În acest context, în raport de obiectul cererii, se constată că sub aspectul competenței, refuzul autorității pârâte de a emite un act în procedura specială beneficiază de prevederi legale exprese, speciale, derogatorii de la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 care consacră competența curții de apel în primă instanță în vederea cenzurării actelor sau refuzului nejustificat al unor autorități centrale pentru emiterea unor acte administrative.
Potrivit art.20 alin.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.
Textul are însă în vedere cererile formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, publicată în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013, intrată în vigoare la 20.05.2013.
Cererea de față a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 29 mai 2013, după . Legii nr.165/2013.
Or, legea nouă prevede în art.35 alin.1 că, deciziile emise cu respectarea prevederilor art.33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
De asemenea, art.35 alin.2 din Legea nr.165/2013, prevede că dacă entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.(1) (secția civilă a tribunalului) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Art.34 alin.1 din lege, se referă la dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, impunând soluționarea în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Ca atare, în cauză sunt incidente dispozițiile art.34 alin.1, raportat la art.35 alin.2 din Legea nr.165/2013, față de faptul că reclamanții invocă nesoluționarea cererii lor de către entitatea pârâtă, toate acestea pe fondul intrării în vigoare a noului act normativ, care prevede competența secției civile a tribunalului în soluționarea cererilor privind refuzul de emitere a deciziei, în termenele prevăzute de lege.
Față de dispozițiile menționate, apare cu certitudine faptul că cererea se soluționează de către tribunal în primă instanță, iar nu de către curtea de apel, numai calea de atac împotriva soluției pronunțată de tribunal, aflându-se în competența curții.
În acest context, Curtea constată și că reclamanții au sesizat instanțele din raza județul Argeș iar în temeiul art.131 raportat la art.130 alin.3 NCPC instanța nu are posibilitatea invocării din oficiu a regulilor de competență teritorială de drept comun, întâmpinarea depusă în termen de către pârâtă nefăcând vorbire despre atare aspect (filele 95-99, filele 113-118), ceea ce atrage competența teritorială a Tribunalului Argeș.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.131, art.132 alin.3 NCPC raportat la art.35 alin.2 raportat la art.34 din Legea nr.165/2013, Curtea va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină, în favoarea Tribunalului Argeș, Secția civilă, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții Z. E., domiciliat în Pitești, ., județul Argeș, CNP_, D. C., domiciliată în București, ., sector 1, CNP_ și M. S., domiciliată în București, ..77, sector 1, CNP_, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. V. din Pitești, ., ..1, județul Argeș, C._, în contradictoriu cu pârâtele C. CENTRALĂ PENTRU ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR ambele cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 august 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | ||
Grefier, M. M. |
Red.A.T./2.08.2013
GM/7 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 595/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3359/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
