Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1249/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1249/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 17827/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.1249/R-C.
Ședința publică din 5 Aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. A. T. – judecător
Judecător: I. B.
Judecător: S. U.
Grefier: Drăguța-I. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, cu sediul în municipiul Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1841 din 07.05.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta M. N. D., cu domiciliul în municipiul Pitești, ., .. B, ., județul Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2,oo lei, potrivit chitanței nr. 7669 din 29.03.2013, și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar prin compartimentul registratură, la data de 21 februarie 2013, s-au depus precizări formulate de recurenta-pârâtă, după care:
Curtea, raportat la actele și lucrările de la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, la data de 23.08.2012 și precizată ulterior, reclamanta M. N. D. a chemat în judecată pe pârâta I. P. ARGES - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea lui marca Ford KA nr.de identificare WFOBXXWPRBXP64349, fără plata taxei de poluare, precum și emiterea de numere provizorii de circulație, până la rămânere irevocabilă a prezentei hotărâri.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene și a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar intimata a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare. Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
Prin Sentința nr. 1841/07.05.2012, Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantei marca Ford KA, . WFOBXXWPRBX64349, fără plata taxei de poluare, precum și la emiterea numerelor provizorii de circulație, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat autoturismul marca Ford KA, nr. de identificare WFOBXXWPRBXP64349, înmatriculat prima oară la 02.08.2006 și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă
Prin art.1 din Legea nr.9/2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar articolul 4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, republicată.
Ulterior, prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art.2 lit.i) ale Legii nr.9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art.2141-2143 din Legea nr.571/2003, republicată.
S-a constatat deci că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească (națională), deja înmatriculate menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, instanța a considerat că este o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr.50/2008, republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea de Justiție a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, din cauza T. care au și determinat concluzia acesteia, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
S-a reținut că atâta vreme cât suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aflate la prima transcriere a dreptului de proprietate, aplicarea art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.9/2012 contravine flagrant art.110 TFUE, astfel că în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar european în fața legii naționale tribunalul raportat la art.148 alin.2 din Constituție la art.110 din Tratatul UE și art.8 și 18 din Legea nr.554/2004, republicată, a admis acțiunea așa cum a fost precizată și completată și va obliga pârâta să înmatriculeze autoturismul marca Ford KA, nr.de identificare WFOBXXWPRBXP64349, proprietatea reclamantei, fără plata taxei pe poluare prevăzută de art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012.
Întrucât până la data rămânerii irevocabile a sentinței judecătorești, reclamanta ar fi în imposibilitate de a folosi autoturismul, deși taxa la care a fost obligat să o plătească este nelegală, se impunea ca pârâta să fie obligată să emită numere de circulație provizorii.
Împotriva sentinței a formulat recurs Instituția P. - Județul Argeș, criticându-o în esență pentru următoarele motive:
- în mod greșit a reținut instanța că taxa pe poluare este un „impozit intern” și că încalcă dispozițiile art.90 din TCE. Taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană;
- achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
La data de 18.02.2013, recurenta a depus o precizare, arătând că își întemeiază recursul pe dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, care a abrogat OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare.
Examinând sentința în limita criticilor formulate, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta mai jos:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Ford KA, nr.de identificare WFOBXXWPRBXP64349, din spațiul comunitar, unde fusese înmatriculat la data de 02.08.2006.
Intenționând să îl înmatriculeze în România a adresat pârâtei Instituția P. Județului Argeș – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o cerere prin care a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei pentru emisiile poluante.
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între legea internă care impune plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, anume Legea nr. 9/2012, și cea comunitară – art. 110 TFUE, a cărei aplicare prioritară este în competența instanței interne în conformitate cu dispoz. art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr. 9/2012 a preluat prevederile OUG nr. 50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin OUG nr. 1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării OUG nr. 50/2008 și, ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr. C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, așa cum corect a stabilit prima instanță, nu se poate refuza reclamantei înmatricularea autovehiculului său în măsura în care îndeplinește toate celelalte condiții impuse de lege, cu excluderea taxei pentru emisiile poluante, care, așa cum s-a arătat mai sus, apare ca fiind contrară normei de drept comunitar.
Pentru cele expuse, concluzionând în sensul că refuzul pârâtei nu este unul justificat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, cu sediul în municipiul Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1841 din 07.05.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta M. N. D., cu domiciliul în municipiul Pitești, ., .. B, ., județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, S. U. |
Grefier, Drăguța-I. C. |
Red. TAA
RDH/2 ex/10.04.2012
Jud. fond N. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2715/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2983/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
