Pretentii. Decizia nr. 3269/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3269/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 17355/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3269/R-C.
Ședința publică din 30 Octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C., președinte secție
Judecător D. R.
Judecător C. G. N.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș – în numele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI (în prezent, organizată în cadrul AJFP Argeș), împotriva sentinței nr. 3297 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul N. G. M., cu domiciliul în Pitești, ., ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele dosarului și observând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 26.07.2012, reclamantul N. G. M., a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice P. și Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei de calcul emisă de AFP Pitești și restituirea sumei de 4.839 lei, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța . nr._ din 10.03.2008.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Astra C., cu număr de identificare WOLOTGF_, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4.839 lei, cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și prin urmare trebuie restituită integral.
Prin întâmpinarea depusă la 14.11.2012 de D. Argeș în numele Ministerului Finanțelor Publice și în numele AFP Pitești, s-a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP prin D., respectiv prin AFP Pitești.
Prin sentința civilă nr.3297 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respinsă excepția invocată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele AFM și AFP Pitești – Trezoreria Municipiului Pitești și au fost obligate pârâtele să restituire acestuia suma de 4.839 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare.
A fost respins capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism marca Opel Astra C., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4.839, cu titlu de taxă de poluare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești, nu este întemeiată, deoarece aceasta a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
În ce privește posibilitatea pârâtei AFP să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
În speță, s-a invocat neconcordanța legii interne (OUG 50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Tribunalul a mai invocat și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, inclusiv hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în cauza C 402-09, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă dispoz. art. 110 TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș) – în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent, organizată în cadrul AJFP Argeș), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, în sensul că doar Administrația F. de Mediu are calitate pasivă în cererea de restituire a taxei pe poluare, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa respectivă potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008. Potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit nu poate fi restituit. A.F.P. Pitești nu a avut niciodată calitatea de accipiens în raport cu reclamantul, taxa fiind datorată legal Administrației F. pentru Mediu.
AFP Pitești nu are calitate procesuală pasivă în privința restituirii taxei, întrucât taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului, ci la bugetul F. de Mediu, gestionat de AFM, organul fiscal având competențe stricte numai pentru calculul taxa și virarea sumei în contul AFM. Ca atare, nu există temei legal pentru obligarea organului fiscal să restituie suma în solidar cu AFM, urmând să se observe și că în cauză reclamantul nu a criticat emiterea deciziei de calcul.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
O primă observație care se impune este aceea că ceea ce se discută în cauză este taxa de primă înmatriculare și nu taxa de poluare, deși reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a unei astfel de taxe.
Decizia, însă, a fost emisă în condițiile art.2141 din Codul fiscal, text introdus prin Legea nr.343/2006 și care a reglementat regimul taxei de primă înmatriculare până la adoptarea OUG nr.50/2008.
O astfel de taxă a fost percepută și s-a vărsat în conturile organelor fiscale, așa încât acestea au fost singurele care au administrat-o și au gestionat-o.
Cum însă în cauză s-a formulat recurs numai de către AFP Pitești, sentința va fi cenzurată în limita acestor critici.
Sub aspectul fondului, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143 Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
Intimatul-reclamant a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania, la data de 12.09.2003, iar taxa de primă înmatriculare achitată cu chitanța . nr._/10.03.2008. În această situație, dacă un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE este impus la plata unei astfel de taxe pentru prima înscriere în circulație în România, măsura este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în țară și revândute care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
De asemenea, nu poate fi reținut argumentul ce vizează noua reglementare a taxei și faptul că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, acesta nefiind de natură să confere taxei – îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de dispozițiile art. 25 și 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș – în numele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI (în prezent, organizată în cadrul AJFP Argeș), împotriva sentinței nr. 3297 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul N. G. M., cu domiciliul în Pitești, ., ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. C. | Judecător, D. R. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, I. P. |
Red.G.C.
EM/2 ex./12.11.2013
Jud.fond M.P.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 56/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 10/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
