Obligaţia de a face. Decizia nr. 56/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 5306/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.56/R-C.
Ședința publică din 11 Ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. - judecător
I. B. - judecător
A. A. T. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamanta . SRL cu sediul în Pitești, G. D., nr.24 A, ., împotriva sentinței nr. 946 din 8 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâții ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, . 6, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ ambele cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă domnul Mezat S. F. în baza împuternicirii de la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura este legal îndeplinită
Recursul este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 694 din 11 ianuarie 2013.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care.
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar 2 extrase de cont conforme cu originalul, certificat de înmatriculare și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la 10.11.2011 reclamanta . SRL Pitești a chemat în judecată pe pârâtele D.G.F.P. Argeș, A.F.P. Pitești și A.F.M. București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 13.908 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autovehicul marca M. tip TGA_ BLS, an fabricație 2007, înmatriculat pentru prima dată în comunitatea europeană.
Pentru a înmatricula autovehiculul în România a fost obligată la plata sumei de 13.908 lei cu titlul de taxă de poluare, pe care a achitat-o cu OP din 04.08.2011.
Reclamanta consideră că perceperea acestei taxe este nelegală și contrazice dispozițiile art.90 din TCE.
Or, potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar cu atât mai mult cu cât prevederile art.2141 și art.2143 din Codul fiscal au fost abrogate și nu mai puteau fi luate în considerare după data aderării României la UE.
Având în vedere că taxa a fost achitată în temeiul unor prevederi inaplicabile și neconstituționale devin aplicabile dispozițiile art.1092 Cod civil, potrivit cărora „ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”.
Reclamanta a susținut că perceperea taxei este și discriminatorie, iar conform hotărârii CJE în cauza Weigel 2004, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne, discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
La data de 04.05.2012, pârâta DGFP Argeș a formulat cerere de conexare a prezentei cauze la dosarul nr._, întrucât acestea au același obiect, aceleași părți și cu aceeași cauză, solicitare asupra căreia instanța a constat că una dintre cauze a fost între timp soluționată, astfel că, sub acest aspect prezenta cauză a rămas fără obiect.
Ulterior, Tribunalul Argeș prin sentința nr.946/8.05.2011 a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a se pronunța în sensul arătat instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat autoturismul marca M., an fabricație 2007, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 13.908 lei cu titlu de taxă de poluare. Așa cum a rezultat din mențiunile deciziei de calcul coroborate cu declarația reclamantei, autoturismul respectiv este unul nou care nu a mai fost înmatriculat anterior în România sau în alt stat membru al U.E.
Or, în cauza T. împotriva României, Curtea Europeană de Justiție, a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 TFUE. Textul acestui articol nu permite statelor membre să instituie taxe aplicate autovehiculelor la prima înmatriculare în acest stat membru, dacă se descurajează punerea în circulație a unor vehicule de ocazie provenite din alte state membre, fără a se descuraja însă cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași uzură de pe piața națională.
Așa cum s-a arătat, tribunalul a reținut că autoturismul pentru care s-a plătit taxa a cărei restituire se solicită este unul nou, astfel că jurisprudența CEJ în cauza T. împotriva României nu este aplicabilă, acțiunea fiind respinsă pentru acest autoturism, în baza art.8, 18 din Legea nr.554/2004 republicată rap.la art.110 din TFUE.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că în mod greșit instanța de fond a reținut că autoturismul a cărui înmatriculare a solicitat-o este nou, fără a observa că acesta a mai fost înmatriculat într-o altă țară membră UE, respectiv în Germania, în data de 09.11.2006.
O altă critică se referă la faptul că, în cauză, prevederile OUG nr.50/2008 sunt nelegale și discriminatorii în raport cu prevederile art.90 paragraful 1 din TCE precum și Directiva 92/12 potrivit cu care între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, ceea ce induce concluzia că trebuie înlăturată aplicabilitatea prevederilor normelor din dreptul intern, acordându-se prioritate art.90 din TCE, dar și în raport de jurisprudența Curții de Justiție Europene.
În concluziile orale din data de 11.01.2013, reprezentantul recurentei a precizat că instanța de fond a comis o eroare în sensul că în cauză este vorba de un alt autoturism, diferit de cel ce a făcut obiectul cauzei nr._ soluționată în 04.05.2011, diferența fiind dată de . care în cauză este WMAH08ZZ07W077528 față de WMAH08ZZ97W077267 șasiu corespunzător unui alt autoturism, aceeași marcă, achiziționat odată cu autovehiculul din prezenta cauză.
De asemenea, a făcut precizarea că a achiziționat un număr de 4 autoturisme aceeași marcă din Germania, diferențierea constând numai în ultimele 3 cifre ale numărului șasiului, sens în care a depus la dosar înscrisuri (filele 21 – 25), în temeiul art.305 C.proc.civ.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor aduse pe temeiurile invocate reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, se constată că reclamanta a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca M., tip TGA . WMAH08ZZ07W077528, achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în anul 2006, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Pitești decizia de calcul a taxei pe poluare (fila 8 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la data de 04.08.2011, potrivit chitanței depusă la dosarul de recurs (fila 20).
Ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei pe poluare achitată, în interiorul termenului de prescripție prevăzut de lege, cu motivarea că a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene, răspunsul primit fiind negativ, pe considerentul că perceperea taxei pe poluare este în acord cu normele comunitare.
Curtea reține, potrivit prevederilor OUG nr.50/2008, că atât A.F.P.Topoloveni, cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă, nu și DGFP Argeș, în raport cu autoritatea emitentă a actului administrativ, respectiv AFP Topoloveni.
Totodată, în speță, se reține că reclamanta a invocat neconcordanța legii interne (OUG 50/2008) cu legislația comunitară având în vedere că România fiind stat membru al UE începând cu 01.01.2007, de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Prin Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prevăzută de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, modificată ulterior, se apreciază ca fiind contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În raport de modul în care instanța națională a formulat întrebarea, de modul în care Curtea a reformulat-o și a analizat-o în concret, s-a desprins concluzia că regimul de impozitare instituit de OUG 50/2008, varianta inițială, aplicabilă în perioada 01.07.2008 – 14.12.2008, nu discriminează în mod direct vehiculele de ocazie de import, ci, față de formula de calcul instituită de această ordonanță, care în privința vehiculelor de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, impun taxe care se pot aprecia de 30 % din valoarea lor de piață, este indirect discriminatorie, prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie, contravin art.110 TFUE.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p. I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Curtea a mai arătat că obiectivul protecției mediului, menționat de Guvernul României, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica prin aplicarea acestei taxe, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor E1 și E2 și care au o capacitate cilindrică mare și pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a autovehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului „poluatorul plătește”.
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12.2008 – 31.12.2010, Curtea stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură pe piața națională.
În sens contrar, art.110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la art.28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
De subliniat că Decizia T. vs. România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
Pe de altă parte trebuie precizat că în cauza T. nu s-a dispus nicio limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În altă ordine de idei, Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâtele AFM și AFP Pitești să restituie reclamantei suma de 13.908 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare și va respinge acțiunea față de DGFP Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta . SRL, cu sediul în Pitești, G. D., nr.24 A, ., împotriva sentinței nr. 946 din 8 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâții ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, ambele cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
Modifică sentința în sensul că admite în parte cererea și obligă pe pârâtele AFM și AFP Pitești să restituie suma de 13.908 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare.
Respinge cererea față de D.G.F.P. Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. T. I. B. A. A. T.
Grefier,
M. M.
Red.I.B.
EM/4 ex./21.01.2013
Jud.fond.M.C. E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3085/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3269/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
