Pretentii. Decizia nr. 2388/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2388/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 10058/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 2388/R-C.
Ședința publică din 26 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D. - judecător
G. A. - judecător
I. M. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.2175/25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta P. A. - N., cu domiciliul în Ștefănești, Valea M., ..10, jud. Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294 Corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească în faza de recurs și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 16.05.2012, reclamanta P. A.- N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. pentru Mediu București, restituirea sumei de 2124 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehiculul marca Citroen Tip L, . VF7LC9HVC9Y501977, an fabricație 2009, arătând în motivare că a cumpărat autovehiculul cu date de identificare arătate, din spațiul Uniunii Europene, în vederea înmatriculării în România, însă pentru a finaliza procedura de înmatriculare a fost obligată la plata sumei de 2124 lei, cu titlu de taxă de poluare, astfel cum rezultă din Decizia de calcul nr._/05.04.2012. S-a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești și inadmisibilitatea acțiunii, arătând că în conformitate cu art. 1 alin.2 din Legea nr. 9/06.01.2012, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că numai această parte are calitatea de a gestiona taxa de poluare fiind singura instituție care are calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată s-a arătat, în esență, că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost stabilită conform deciziei, privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, emisă de Administrația Finanțelor Publice Pitești și reprezintă un act administrativ fiscal - titlu de creanță în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Procedura de contestare a actelor administrative fiscale este stabilită de dispozițiile art. 205-218 din OG nr. 92/2003, iar potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, este obligatorie, reclamanta neputând sesiza instanța de judecată mai înainte de finalizarea acesteia.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, arătând în esență că în cauză numai Administrația F. pentru Mediu are calitatea de a gestiona taxa de poluare.
Prin sentința nr. 2175/25.09.2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a respins excepția invocată; a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtele să restituie acesteia suma de 2124 lei, reprezentând taxă de poluare; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, respingând-o ca atare, ținând seama că prin calitate procesuală se înțelege titlul legal care îndreptățește (sau obligă) o persoană să fie parte în proces și constatând că, pe de o parte, pârâta AFP Pitești are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare, iar prin trezorerie, are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a apreciat-o, de asemenea, ca neîntemeiată, respingând-o ca atare, reținând în motivare că pârâta AFP Pitești, astfel cum s-a arătat deja, are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții atât în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare si încasării prin trezorerie a taxei respective, cât și în ceea ce privește virarea sumei în contul Administrației de Mediu; prin urmare, date fiind aceste atribuții, și a întregului mecanism de calculare și virare a sumei prin trezorerie, în cazul dispunerii restituirii sumei pârâta Administrația F. pentru Mediu procedează la restituirea acesteia către solicitant, prin antrenarea aceleiași proceduri în aplicarea principiului simetriei actelor juridice, acțiunea neputând fi apreciată ca inadmisibilă pentru considerentele arătate, contrar susținerilor pârâtei.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta P. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele, restituirea sumei de 2124 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehiculul marca CITROEN TIP L, . VF7LC9HVC9Y501977, an fabricație 2009, arătând în motivare că a cumpărat autovehiculul cu date de identificare arătate din spațiul Uniunii Europene în vederea înmatriculării în România, însă pentru a finaliza procedura de înmatriculare a fost obligată la plata sumei de 2124 lei, cu titlu de taxă de poluare astfel cum rezultă din Decizia de calcul nr._/05.04.2012.
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.OUG 50/2008 a fost abrogata prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamanta s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din acest act normativ „(1) Obligația de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7; (2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin OUG. 1/2012, începând cu 31.01.2012, până la 01.01.2013. Rezulta, așadar, ca, în prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație.
Problema care se ridica în cauză este aceea de a stabili daca Legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit art. 4 lit. a din acest act normativ, obligația de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8, respectiv la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7. Rezulta, așadar, ca taxa pentru emisiile poluante este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate în România si care sunt deja în circulație, de vreme ce alin.2 al art. 4 este in prezent suspendat pana la 01.01.2013. În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța a reținut că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (în continuare TFUE), niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, în cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța a analizat compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar în materie fiscala. Din dispozițiile Legii nr. 9/2012, forma în vigoare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in Romanii. În consecința, instanța a reținut ca Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor. În consecința, instanța a apreciat că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțata la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzura pe piața naționala.
În consecința, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplica prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța a constatat cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiată.
Împotriva sentinței nr.2175/25.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a formulat recurs DGFP Argeș, reprezentând pârâta AFP Pitești, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare, recurenta a arătat că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. de Mediu, conform art. 1 al. 2 din Legea nr.9/2012, singura instituție căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză. AFP Pitești are atribuții numai în ceea ce privește calculul și încasarea taxei, astfel că cererea reclamantei este formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Sentința este nelegală, prin prisma incidenței excepției inadmisibilității, întrucât decizia de calcul a taxei este act administrativ fiscal ce constituie titlu de creanță fiscală potrivit art.41 din O.G. nr.92/2003 și pct. 107.1 din H.G. nr.1050/2004.
Pe fond, se susține că greșit s-a admis acțiunea și s-a dispus restituirea taxei pe poluare, având în vedere că AFP Pitești nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale cu privire la calculul valorii taxei pe poluare, dispoziții care nu sunt contrare celor comunitare.
Cu privire la restituirea taxei pe poluare, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală, recurenta susține că reclamanta a achitat această taxă, respectând prevederile legale în vigoare, astfel că restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art.117 lit. a –h Cod procedură fiscală.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Este nefondat motivul de recurs prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Pitești.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, reluate ulterior în art. 1 și 5 din L. nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din L.nr.9/2012, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamanta a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile Legea nr.9/2012, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamanta nu schimbă cadrul procesual pasiv, iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
În ce privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, Curtea constată că singurul argument adus de organul fiscal în justificarea acestei excepții, atât în fața tribunalului, cât și în recurs, l-a constituit faptul că decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante este un act administrativ fiscal și constituie titlu de creanță pentru suma individualizată.
Acest aspect, însă, nu a fost contestat în speță. Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit restituirea sumei plătită cu titlu de taxă pentru emisiile poluante în temeiul unor norme legale comunitare. Câtă vreme s-a stabilit că respectiva taxă a fost percepută nelegal, din perspectiva dreptului comunitar, a cărui aplicare este prioritară în raport cu dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, nu are relevanță că ea a fost stabilită printr-un titlu de creanță ce constituie act administrativ fiscal.
De asemenea, este nefondat motivul de recurs, care critică pe fond soluția pronunțată.
Compatibilitatea Legii nr.9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr.C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu din România în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, chiar dacă în discuție au fost aduse dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, ale cărei norme însă se găsesc, de principiu, și în actul normativ în prezent în vigoare.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art.110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Aceste statuări sunt valabile, în opinia Curții de Apel, și în cauza de față, raționamentul CJUE din cauza T. fiind valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a O.U.G. nr.50/2008 și se constatată că în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, a fost suspendat de la aplicare, prin O.U.G. nr.1/2012. În consecință, mutatis mutandis, sunt în continuare valabile raționamentele pentru care CJUE a considerat că taxa pe poluare este discriminatoare.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamantă, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.2175/25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta P. A. - N., cu domiciliul în Ștefănești, Valea M., ..10, jud. Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294 Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.IM.
RDH/2 ex./02.07.2013
Jud.fond: A. D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1931/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2669/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
