Pretentii. Decizia nr. 2546/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2546/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 17839/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2546/2013
Ședința publică din 04 septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. G. N. - judecător
S. U. - judecător
D. R. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, reprezentând interesele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.3515/2012 din 04 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta C. GHIORGHIȚA G., cu domiciliul în Pitești, Calea București nr.24, ., ., și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin compartimentul arhivă, la data de 27 august 2013, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească în faza de recurs și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 23.08.2012, reclamanta C. Ghiorghița G. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând restituirea sumei de 2.595 lei, reprezentând taxă pe poluare, și anularea deciziei de calcul nr._/12.07.2012 emisă de AFP Pitești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a achiziționat din Franța, în cursul anului 2012, un autoturism marca Citroen C4, an fabricație 2008, pentru înmatricularea căruia în România i-a fost impusă plata sumei de 2.595 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă ce contravine normelor dreptului comunitar, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E., actual art. 110 TFUE.
Prin întâmpinarea depusă la data de 28.11.2012 D.G.F.P. Argeș reprezentând AFP Pitești, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, precum și excepția inadmisibilității cererii.
Prin sentința nr.3515 din 04.12.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității ca neîntemeiate.
A fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus anularea deciziei de calcul nr._/12.07.2012 emisă de AFP Pitești și obligarea pârâtelor să restituire reclamantei suma de 2.595 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și să îi plătească 43,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepțiile invocate prin întâmpinare nu sunt fondate, deoarece pârâta AFP Pitești a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că taxa de poluare este nelegală, întrucât Legea nr. 9/2012 privind emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamanta s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei, este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
S-au mai reținut incidența interpretărilor normelor comunitare date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, conform cărora art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională. De asemenea, s-a invocat și hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 N./Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Targu Cărbunești, Administrația F. pentru Mediu, CJUE a statuat, raportându-se la variantele taxei pe poluare aplicabile in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și accesași uzură de pe piața națională”.
În consecință, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplica prioritar fată de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța a constatat cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiata.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând dispoz. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și criticând-o pentru următoarele motive:
- sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, în sensul că doar Administrația F. de Mediu are calitate pasivă, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare potrivit art.1 și 5 din O.U.G. nr.50/2008. Instanța de fond nu a avut în vedere că fiecare dintre pârâte are personalitate juridică și poate fi chemată în judecată în nume propriu numai pentru acele acte și fapte de care răspunde. Astfel, faptul că unele sunt instituții descentralizate sau faptul că acestea au atribuții de colectare a veniturilor la bugetul de stat sau a impunerilor fiscale nu înseamnă că și acestea pot fi obligate la restituirea sumelor solicitate.
- în ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de DGFP Argeș, în mod eronat instanța de fond a considerat că aceasta este neîntemeiată, deoarece se solicită restituirea plății nu ca urmare a anulării unui act administrativi fiscal, ci ca o consecință a nelegalității impunerii obligației de plată. Reclamanta a achitat taxa în mod benevol și în baza OUG nr. 50/2008, iar nu a deciziei de calcul.
- în legătură cu fondul cauzei, recurenta a arătat că taxa pe poluare nu contravine art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, pentru că se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine;
- cererea de restituire a taxei nu se înscrie în dispozițiile art. 117 din OG nr.92/2003;
- capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, atâta timp cât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă în sensul că recurenta nu a avut culpă procesuală, iar pe de altă parte procesul nu s-a judecat irevocabil.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
La data de 16.07.2012 și pentru înmatricularea în România a autoturismului său marca Citroen C4, . VF7LA9HXC74828380, achiziționat second hand și înmatriculat pentru prima dată în Franța - stat membru al Uniunii Europene, la data de 02.05.2008, reclamanta a plătit suma de 2.595 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluate provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012 și calculată prin decizia de calcul nr._/12.07.2012 emisă de AFP Pitești.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei AFP Pitești, Curtea constată că aceasta este justificată, având în vedere că în speță a fost analizată legalitatea unui act administrativ fiscal emis de respectiva pârâtă, anume decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante. Din această perspectivă nu are relevanță cine a beneficiat de taxa respectivă, ci are relevanță cine a emis actul care a impus-o și a cărui nelegalitate s-a invocat prin cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte nu are relevanță sub aspectul restituirii că suma s-a făcut venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de AFM, câtă vreme AFP Pitești a fost cea care a calculat taxa și a încasat-o.
Potrivit art. 7 și art. 12 din Legea nr. 9/2012, sub imperiul cărora a fost făcută plata taxei din speță, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară. Ca atare, A.F.P. Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru faptul că organul fiscal nu a făcut decât să aplice art. 5 din OUG nr. 50/2008, care îi impunea să procedeze la calcularea și la încasarea taxei, Curtea constată că sunt incidente aceleași argumente de mai sus, care au motivat calitatea procesuală pasivă a organului fiscal. Astfel, în măsura în care AFP Pitești, aplicând dispozițiile OUG nr. 50/2008, a încasat taxa pe poluare, în aceeași măsură poate fi obligată și la restituire, cererea în justiție îndreptată în acest sens împotriva sa fiind admisibilă.
Pe fond, se constată că reclamanta a plătit taxa pe poluare pentru înmatricularea în România a unui autovehicul Citroen C4, . VF7LA9HXC74828380, achiziționat second hand și înmatriculat pentru prima dată în Franța - stat membru al Uniunii Europene, la data de 02.05.2008.
Specificul situației este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr. 9/2012 a preluat prevederile OUG nr. 50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin OUG nr. 1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării OUG nr. 50/2008 și, ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr. C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C-47/88, R.., p.I-4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C-2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.., p.I-4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, Curtea a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).
Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit, astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Or, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamantă, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Sub aspectul neîncadrării cererii de restituire în cazurile exprese prevăzute de art.117 lit.a-h) Cod procedură fiscală, Curtea constată că cererea se circumscrie dispozițiilor art. 117 lit. d), conform cărora ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. Ca atare, în condițiile în care taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 nu respectă dispozițiile art. 110 TFUE, fost art. 90 alin. 1 TCE, ea a fost percepută nelegal, prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale comunitare.
În fine, în ce privește faptul că taxa a fost achitată benevol, Curtea constată, în raport de considerentele sus expuse, că acesta nu poate reprezenta un argument valabil care să justifice nelegalitatea perceperii taxei.
Cât privește obligarea organului fiscal la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că și sub acest aspect sentința este legală și temeinică. Astfel, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile se acordă în fiecare fază de judecată în care sunt efectuate și cerute, chiar dacă litigiul nu a fost încă soluționat irevocabil.
În speță, organul fiscal, în calitate de pârât, a pierdut procesul în fața reclamantă, ceea ce înseamnă că a „căzut în pretențiile” acestuia din urmă. Afirmația că emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare s-au făcut în temeiul unui act normativ nu atrage exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care se constată în justiție că nu au fost respectate dispozițiile art. 110 TFUE, care, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, având caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, reprezentând interesele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.3515/2012 din 04 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta C. GHIORGHIȚA G., cu domiciliul în Pitești, Calea București nr.24, ., ., și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscală.
Președinte, C. G. N. | Judecător, S. U. | Judecător, D. R. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.C.G.N./11.09.2013
EM/2 ex.
Jud.fond: M.D.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3157/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 697/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
