Pretentii. Decizia nr. 3158/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3158/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 24774/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 3158/2013
Ședința publică din 02 Octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: L. T., judecător
Judecător: I. T.
Judecător: Florinița C.
Grefier: T. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2717 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul S. I., domiciliat în Mioveni, ..T.3, ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, . 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant S. I., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin cererea de recurs, s-a solicitat soluționarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant S. I., având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul-reclamant S. I., având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 01.08.2012, reclamantul S. I. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr._/31.10.2012 și restituirea sumei de 954 lei reprezentând taxă pe poluare, plus dobânda legală.
În motivarea acțiunii s-a arătat că petentul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Golf an fabricație 2001, înmatriculat în Germania, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 954 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
S-a precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și prin urmare trebuie restituită integral.
Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Prin întâmpinarea depusă la 22.02.2013, DGFP Argeș, pentru AFP Pitești, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.2717/29.04.2013, a admis în parte excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești – doar în privința obligației de restituire a taxei de poluare, respingând această excepție referitor la anularea deciziei de calcul, a admis în parte acțiunea și în consecință a anulat decizia nr._/31.10.2012, obligând pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 954 lei, cu dobânda datorată conform art.117 și 124 Cod procedură fiscală.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Petentul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Golf an fabricație 2001, înmatriculat în Germania, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 954 lei cu titlu de taxă de poluare .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. prin DGFP Argeș, a fost admisă în parte, deoarece prin art.1 alin.1 din OUG 50/2008 este stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă de poluare, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și care se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, taxa pe poluare se constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, de la care se poate solicita restituirea taxei pe poluare și care singură, legitimează calitate procesuală pasivă cu privire la restituire.
Însă, A.F.P. prin D.G.F.P.Argeș are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei, deoarece această instituție este emitentul deciziei, iar anularea nu se poate realiza decât în contradictoriu cu această parte.
Prin articolul 1 din Legea 9 /2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,iar articolul 4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 republicată.
Ulterior, prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art. 2 lit. i ale Legii nr. 9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea 571/2003 Republicată.
Se constată deci că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească ( națională), deja înmatriculate menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate ,care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, situația este asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 Republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea de Justiție a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Câtă vreme suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aflate la prima transcriere a dreptului de proprietate, aplicarea art.4 alin.1 lit. a din OUG 9/2012 contravine flagrant art.110 TFUE, astfel că în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar european în fața legii naționale, tribunalul, raportat la art. 148 alin.2 din Constituție la art. 110 din Tratatul UE și art. 8 și 18 din Legea 554/2004 Republicată, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr._/31.10.2012 și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 954 lei, cu dobânda datorată conform art. 117 și 124 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În motivare recurenta a arătat că A.F.P. Pitești nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece potrivit art.5 alin.(3) din Legea nr.9/2012, taxa de taxa de poluare constituie venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu și se gestionează de către această instituție. În conformitate cu dispozițiile legale, Administrația Finanțelor Publice Pitești, în calitate de autoritate fiscală competentă, are atribuții de a calcula valoarea taxei pe poluare, pe baza documentelor din care rezultă elementele de calcul al taxei, prezentate de persoana fizică sau juridică interesată, iar Trezoreria Pitești are atribuția de a încasa taxa și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu.
Totodată, potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit nu poate fi restituit. A.F.P. Pitești nu a avut niciodată calitatea de accipiens în raport cu reclamantul, taxa fiind datorată legal Administrației F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei recurenta susține că greșit a fost admisă acțiunea, întrucât existența taxei de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, iar principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, nefiind motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Mai mult, restituirea de sume de la buget se realizează în condițiile art.117 din O.G. nr.92/2003. Or, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de acest articol.
În ceea ce privește admiterea capătului de cerere referitor la anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, recurenta susține că aceasta conduce automat la desființarea operațiunii de înmatriculare a autoturismului achiziționat, întrucât documentul de calcul și de plată a stat la baza înmatriculării autovehiculului.
În concluzie se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de recurentă.
Recursul este nefondat.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în anularea unui act administrativ o are autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
În speță, decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante a fost emisă de către pârâta A.F.P. Pitești, astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă sub aspectul acestui capăt de cerere.
În ceea ce privește restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, Curtea constată că prin dispozitivul sentinței atacate numai pârâta Administrația F. pentru Mediu a fost obligată să restituie reclamantului suma de 954 lei, față de Administrația Finanțelor Publice Pitești fiind admisă în parte excepția lipsei calității procesuale pasive, doar în privința obligației de restituire.
Critica privind fondul cauzei este nefondată întrucât, așa cum corect a reținut și tribunalul, specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G. nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin O.U.G. nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr.C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Constatând că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Referitor la neîncadrarea cererii reclamantului pentru restituirea taxei în dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, Curtea constată că, potrivit art.117 lit.d), „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”. Or plata taxei s-a efectuat ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale comunitare, care, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de dispozițiile legale naționale contrare.
Față de cele prezentate anterior, se apreciază ca irelevantă susținerea vizând aplicabilitatea dispozițiilor din Codul civil ce reglementează raportul juridic dintre solvens și accipiens, reținându-se că plata s-a realizat prin încălcarea art.110 din TCE.
Cât privește eventuala desființare a operațiunii de înmatriculare a autovehiculului, drept consecință a desființării deciziei de calcul al taxei de poluare, Curtea constată că argumentul este străin de obiectul litigiului, fiind o chestiune care îi vizează strict pe reclamant și pe autoritatea care a realizat operațiunea respectivă, fără efecte asupra obligației altei autorități publice de a restitui suma de bani care a fost percepută nelegal.
În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, reprezentând Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2717/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul S. I. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă.
Președinte, L. T. | Judecător, I. T. | Judecător, Florinița C. |
Grefier, T. G. |
Red.L.T.
Tehnored.V.S.
Ex.2/09.10.2013.
Jud.fond: C.D..
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 101/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 228/2013. Curtea de... → |
|---|
