Pretentii. Decizia nr. 3281/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3281/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 24817/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 3281/2013
Ședința publică din 10 Octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: J. D., judecător
Judecător: A. M. C.
Judecător: F. A.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în nume propriu și reprezentând ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.530 din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. C. I. pentru intimatul-reclamant N. A. F., în baza împuternicirii avocațiale nr.AG/_/2012 emisă de Baroul Argeș – Cabinet individual, lipsă fiind recurenta-pârâtă și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat. Precizează că împuternicirea avocațială este depusă în dosarul primei instanțe, la fila 6, și este de reprezentare a reclamantului atât pentru fond cât și pentru recurs. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 7.12.2012 și precizată ulterior, reclamantul N. A. F. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. pentru Mediu solicitând anularea deciziei nr._/2008 și restituirea sumei de 1.381 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen, fabricat în anul 1994, plus dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 1994 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 1381 lei contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.530/25.01.2013 a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Pitești și inadmisibilității, a admis în parte acțiunea precizată, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/2008 emisă de pârâta A.F.P. Pitești, a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 1.381 lei reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante și a respins capetele de cerere privind dobânda și cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În cursul anului 2008 reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 1994.
În vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 1381 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice .
Potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, niciun stat Membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor a fost admisă în parte acțiunea, anulată decizia nr._/2008 emisă de pârâta AFP Pitești și obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 1.381 lei reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Și excepția de inadmisibilitate invocată a fost respinsă, deoarece nu s-a solicitat anularea chitanței, care nu ar reprezenta un act fiscal, ci a deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Capătul de cerere privind dobânda, a fost respins de asemenea, deoarece nu s-a reținut culpa procesuală a pârâtelor.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, acesta a fost respins, întrucât art.274 cod pr.civilă, prevede că pârâtul trebuie să cadă în culpă procesuală. Or, instituțiile statului (pârâtele) pot doar să aplice, respectiv să execute legea, numai instanța fiind abilitată să o și interpreteze, astfel că nu se poate reține culpa pârâtelor în emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare.
Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2013, reclamantul N. A. F., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. Pentru Mediu, să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr.530/25.01.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în sensul de a se lua act, baza art.246 Cod procedură civilă, de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâta A.F.P. Pitești.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.3684/28.06.2013 a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței nr.530/25.01.2013 și a completat acest dispozitiv în sensul că în baza art.246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâta A.F.P. Pitești.
Pentru a se dispune astfel, tribunalul a reținut că din eroare, instanța a omis să se pronunțe cu privire la renunțarea reclamantului asupra judecării cauzei în contradictoriu cu pârâta A.F.P.Pitești.
Conform art.2811 Cod pr.civilă dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel, sau după caz, recurs.
În consecință, în baza textului legal susmenționat a fost admisă cererea și completat dispozitivul sentinței în sensul că în baza art.246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâta A.F.P. Pitești
Împotriva sentinței civile nr.530/25.01.2013 au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș în nume propriu și în numele Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și criticând-o pentru următoarele motive:
În motivare, recurenta a arătat că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. de Mediu, conform art. 1 din Legea nr.9/06.01.2012, singura instituție căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză. AFP are atribuții numai în ceea ce privește calculul și încasarea taxei, astfel că cererea reclamantului este formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției inadmisibilității, întrucât decizia de calcul a taxei este act administrativ fiscal ce constituie titlu de creanță fiscală potrivit art.41 din O.G. nr.92/2003 și pct. 107.1 din H.G. nr.1050/2004.
Pe fond, se susține că greșit s-a admis acțiunea și s-a dispus restituirea taxei pe poluare, și a dobânzilor aferente, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile art.117 și nici cele ale art.120 - 124 din OG nr.92/2003.
Critică acordarea cheltuielilor de judecată, arătând că nu sunt incidente prevederile art. 274 al. 1 C.proc.civ., deoarece nu este în culpă procesuală, iar reclamanta nu a câștigat irevocabil procesul.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamantul a solicitat calcularea taxei pentru emisii poluante pentru autoturismul marca Volkswagen Vento, an fabricație 1994, achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată la 25.05.1994, fiind emisă decizia de calcul a taxei din data de 25.11.2008 (fila 29 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul acesteia.
Taxa a fost achitată la data de 27.12.2008, potrivit chitanței depusă la dosarul de fond (fila 13).
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei achitată, deoarece a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.
Curtea reține totodată că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, reluate ulterior în art. 1 și 5 din L. nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din L.nr.9/2012, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile Legea nr.9/2012, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
În ce privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, Curtea constată că singurul argument adus de organul fiscal în justificarea acestei excepții atât în fața tribunalului, cât și în recurs l-a constituit faptul că decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante este un act administrativ fiscal și constituie titlu de creanță pentru suma individualizată.
Aceste aspect, însă, nu a fost contestat în speță. Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit restituirea sumei plătită cu titlu de taxă pentru emisiile poluante în temeiul unor norme legale comunitare. Câtă vreme s-a stabilit că respectiva taxă a fost percepută nelegal din perspectiva dreptului comunitar, a cărui aplicare este prioritară în raport cu dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, nu are relevanță că ea a fost stabilită printr-un titlu de creanță ce constituie act administrativ fiscal.
Pe de altă parte, asupra fondului, Curtea reține că prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2), nu schimbă faptul că taxa percepută în cazul de față este discriminatorie, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nefiind îndeplinite.
Astfel, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, potrivit jurisprudenței CEJ împotriva României, a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012, iar art.2 din acest act normativ a prevăzut posibilitatea contribuabililor care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, de a solicita restituirea acesteia.
În ceea ce privește critica referitoare la dobânzi, constată că dreptul la restituire fiind născut în temeiul art. 117 din OG 92/2003, atrage, la expirarea termenului prevăzut de aceste dispoziții legale, obligația de plată a dobânzilor, conform art. 124 din același act normativ.
Referitor la cheltuielile de judecată, nu are relevanță că hotărârea instanței de fond nu este încă irevocabilă la momentul la care impune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât cererea privind plata respectivelor cheltuieli este o cerere accesorie care trebuie soluționată în fiecare etapă a fazei judecății procesului civil. Ca atare, cheltuielile efectuate în etapa judecății în primă instanță și dovedite, trebuie acordate de instanță, dacă partea care le-a efectuat a câștigat procesul și le-a solicitat.
În ceea ce privește culpa procesuală, Curtea reține că o atare culpă este rezultatul neaplicării dreptului european de către autoritatea administrativă. O atare problemă a făcut obiectul analizei CJCE și a fost elucidată în cauza 103/88 Fratelli Costanzo SpA c. Comune di Milano, în care s-a decis că obligația aplicării prioritare a dreptului comunitar revine nu numai instanțelor naționale, ci și autorităților administrative. Pentru a se supune acestei obligații, autoritățile administrative trebuie să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autorități centrale, dacă încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins recursul ca nefondat și, în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în nume propriu și reprezentând ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.530/25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul N. A. F., domiciliat în Pitești, ., ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția I-a civilă.
Președinte, J. D. | Judecător, A. M. C. | Judecător, F. A. |
Grefier, A. P. |
Red.J.D./14.10.2013
GM/EM/2 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 550/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 421/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
