Pretentii. Decizia nr. 3936/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3936/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1096/109/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR.3936
Ședința publică din 26 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: N. S. Păștin, judecător
Judecător C. P.-I.
Judecător L. I.
Grefier M. S.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul I. M. și de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ reprezentând intereseleADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI împotriva deciziei nr.1690 din 8 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat Iunker C. pentru recurentul-reclamant I. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul Argeș-Cabinet de avocat, lipsind recurenta-pârâtă și intimatul-pârât M. M. și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul reclamantului este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 22 lei, conform chitanței nr._/26.11.2013 emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Recursul pârâtei este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, recurentul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, pune în discuție administrarea probei cu înscrisuri pentru a se face dovada taxei pe care a fost obligat recurentul-reclamant să o plătească, decizia de calcul și chitanța de plată și privind dobândirea autovehiculului din spațiu comunitar.
Avocat Iunker C. pentru recurentul-reclamant I. M. depune la dosar înscrisurile solicitate de instanță, respectiv decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante, chitanța pentru încasarea taxei, contractul de vânzare-cumpărare tradus din limba germană, certificat de înmatriculare tradus din limba germană, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, un alt certificat de înmatriculare, carte de identitate și un act de identitate al reclamantului-recurent, toate actele fiind depuse în copie.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri și pune în vedere apărătorului recurentului-reclamant să semneze înscrisurile pentru conformitate.
Apărătorul recurentului-reclamant arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat Iunker C. pentru recurentul-reclamant I. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii și a cererii privind dobânda și cheltuielile de judecată.
Susține că au formulat recurs pentru acordarea cheltuielilor de judecată de la instanța de fond, care constau în taxa judiciară de timbru în cuantum de 43 lei și pentru acordarea dobânzii legale la zi, apreciind că în mod eronat instanța de fond nu le-a acordat-o, deși există practică CEDO în acest sens.
În ceea ce privește recursul formulat de intimată, solicită respingerea lui ca nefondat, urmând a se avea în vedere concluzii scrise pe care le-a depus la dosar.
Solicită obligarea intimatelor la cheltuieli de judecată în cuantum total de 1488 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă;
Constată că, prin sentința civilă nr.1690/8 martie 2013, Tribunalul Argeș, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P.Pitești, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I. M., în sensul că a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/2012 emisă de A.F.P.Pitești și a obligat pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2.692 lei reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante, fiind respinse capetele de cerere privind dobânda și cheltuielile de judecată.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
În cursul anului 2010 reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Ford Escort fabricat în anul 1998.
În vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 2692 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice.
Potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art.214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat, întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor, a fost admisă în parte acțiunea, anulată decizia nr._/2012 emisă de pârâta A.F.P. Pitești și a fost obligată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 2.692 lei reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Capătul de cerere privind dobânda a fost respins, deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtelor.
Și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respins, întrucât art.274 Cod procedură civilă prevede că pârâtul trebuie să cadă în culpă procesuală. Or, instituțiile statului (pârâtele) pot doar să aplice, respectiv să execute legea, numai instanța fiind abilitată să o și interpreteze, astfel că nu se poate reține culpa pârâtelor în emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare.
În termen legal, reclamantul I. M. și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, au formulat recurs împotriva sentinței tribunalului.
Reclamantul I. M. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, susținând că sentința este nelegală, întrucât instanța de fond a admis în parte acțiunea și nu a acordat dobânda legală și cheltuielile de judecată.
Astfel, deși s-a constatat că, într-adevăr, există o nerespectare a legii cu prilejul înmatriculării autoturismului proprietatea sa, totuși instanța a refuzat să acorde fructele civile ale sumei de a cărei folosință a fost lipsit, dar și cheltuielile de judecată, în mod greșit considerându-se că pârâtele nu s-ar afla în culpă procesuală, singura abilitată să interpreteze legea fiind instanța, statul putând doar să aplice și să execute legea.
Recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate în sensul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În motivare, arată că în mod eronat a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu pârâtele Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice Pitești, doar A.F.M. putând fi obligată la restituirea sumei.
Astfel, instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității în considerarea faptului că la baza efectuării plății a stat decizia de calcul a taxei emisă de Administrația Finanțelor Publice Pitești.
Hotărârea nu are în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din O.U.G.nr.50/2008, potrivit cărora taxa pe poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, care este singura instituție cu calitate procesuală pasivă în cauză.
În ce privește excepția inadmisibilității, se arată că, în conformitate cu dispozițiile art.5 din O.G.nr.92/2003, A.F.P.Pitești, în calitate de autoritate fiscală competentă, are atribuții numai în ceea ce privește calculul valorii taxei pe poluare, pe baza documentelor din care rezultă elementele de calcul al taxei, prezentate de persoana fizică sau juridică interesată, iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației Fondului pentru Mediu. Reclamantul a achitat această taxă în mod benevol, înțelegând să respecte prevederile legale în vigoare, iar actul în temeiul căruia a plătit această taxă specială nu este decizia de calcul, ci O.U.G.nr.50/2008.
Se precizează faptul că art.148 alin.2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
De asemenea, recurenta apreciază ca inexistentă incidența în cauză a prevederilor art.90 din TCE, întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
În ceea ce privește restituirea taxei de poluare se arată că restituirea de sume de la buget, la cerere, s-a dispus în condițiile stabilite de art.117 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Or, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de acest act normativ.
Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta consideră că se impune respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că, pe de o parte instituția fiscală nu are culpă procesuală, întrucât nu a acționat abuziv sau cu rea-credință, iar pe de altă parte reclamantul nu a câștigat în mod irevocabil litigiul.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor aduse în cele două recursuri, constată următoarele:
Recursul formulat de reclamant este fondat.
În ceea ce privește dispoziția de obligare la plata dobânzii legale, relevantă este hotărârea dată în Cauza Metallgesellshaft și Hoechst, în care s-a conchis în sensul că “este contrar dreptului european ca o instanță națională să respingă sau să admită doar în parte o cerere (...) pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecință a plății impozitului pe profit (...) pentru simplul motiv că acestea nu au solicitat autorității fiscale beneficiul regimului fiscal (...) și că nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispoziția lor pentru a contesta refuzurile autorităților fiscale, prin invocarea priorității și efectului direct al dreptului comunitar, în condițiile în care legislația națională refuza (...) beneficiul regimului”.
Plata dobânzii legale, respectiv a dobânzii prevăzute de Codul de procedură fiscală este datorată, câtă vreme tribunalul a reținut judicios că taxa pentru emisiile poluante a fost percepută cu nerespectarea dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, aceasta însemnând că reclamantul a plătit o sumă nedatorată, fiind astfel nelegal lipsit de o sumă de bani. O reparare integrală a prejudiciului suferit presupune și acordarea dobânzii prevăzute de lege.
În cauza C‑565/11, M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu, la data de 18 aprilie 2013 a Camerei a III-a a Curții de Justiție, potrivit căreia Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia, fiind una de interpretare, efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
Așadar, prejudiciul încercat de reclamant este cel creat prin lipsirea sa de fructele sumei plătite nelegal, de aceea, obligația plății dobânzilor, calculate potrivit normelor fiscale la același nivel la care însuși statutul percepe de la debitorul său asemenea daune, încă din data încasării nelegale a taxei și până la momentul restituirii efective a acesteia.
În ceea ce privește existența unei culpe procesuale care să atragă obligarea la plata cheltuielilor de judecată:
Așa cum rezultă din cele de mai sus, reclamantul, proprietar în baza unui transfer frontalier al unui bun anterior înmatriculat pe teritoriul unui stat european, a fost supus de către Statul Român la plata unei taxe pe care acesta nu o percepe pentru un transfer de marfă realizat pe teritoriul său.
Din punctul de vedere al aplicării principiului cooperării loiale prevăzut de art. 4 TFUE, statul este privit ca un tot unitar, fără a prezenta relevanță care este instituția ori autoritatea față de care cetățeanul invocă aplicabilitatea directă a normei comunitare.
De aceea, greșită este reținerea de către instanța de fond a lipsei posibilității organelor fiscale de a înlătura aplicarea unei dispoziții dintr-un act normativ în vigoare.
Acest efect al normei comunitare a făcut obiect al interpretării și clarificării obligatorii pentru toate Statele membre în judecata făcută de către CJCE în cauza 103/88 Fratelli Costanzo SpA c.Comune di Milano, în care s-a decis că obligația aplicării prioritare a dreptului comunitar revine nu numai instanțelor naționale, ci și autorităților administrative. Pentru a se supune acestei obligații, autoritățile administrative trebuie să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autorități centrale, dacă încalcă dreptul comunitar.
Ca atare, este evidentă culpa procesuală în care autoritatea statală administrativ-fiscală și de mediu s-a aflat în declanșarea litigiului de față, culpă ce a provocat reclamantului-recurent nevoia formulării cererii de chemare în judecată și deci antrenarea cheltuielilor în acest scop.
De aceea, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, instanța greșit interpretând poziția părților în funcție de obiectul cauzei, motiv pentru care în temeiul art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă, urmează ca recursul să fie admis, iar sentința modificată în parte, în sensul obligării pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu să plătească și dobândă de la data încasării și până la plata efectivă a sumei și obligării ambelor pârâte, A.F.P.Pitești și A.F.Mediu, la 43 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și 744 lei onorariu de avocat, către reclamant, menținându-se în rest sentința.
Recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, este nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în anularea unui act administrativ o are autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
În speță, decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante a fost emisă de către pârâta A.F.P.Pitești, astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă sub aspectul acestui capăt de cerere.
Cât privește aspectul restituirii, Curtea constată că prin dispozitivul hotărârii recurate aceasta nu a fost obligată în acest sens.
Critica referitoare la fondul cauzei este neîntemeiată întrucât, așa cum corect a reținut și tribunalul, specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G.nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G.nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin O.U.G.nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G.nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr.C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în Statul Membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte S. Membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că,pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze, mai întâi, dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G.nr.50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p.I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p.I‑9643, punctul 40).
Constatând că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât, sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Faptul că taxa a fost achitată benevol de către reclamant nu poate reprezenta un argument valabil care să justifice nelegalitatea perceperii taxei pentru emisiile poluante.
Referitor la neîncadrarea cererii reclamantului pentru restituirea taxei în dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, Curtea constată că, potrivit lit.d), se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, plata taxei s-a efectuat ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale comunitare care, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de dispozițiile legale naționale contrare.
Critica privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu va fi analizată de Curte, întrucât prin sentința atacată recurenta nu a fost obligată în acest sens.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul I. M., împotriva deciziei nr.1690 din 8 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimate-pârâte fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești și pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să plătească reclamantului și dobândă de la data încasării și până la plata efectivă a sumei și le obligă pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația Fondului pentru Mediu la 43 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și 744 lei onorariu de avocat.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva deciziei nr.1690 din 8 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
Obligă pe intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești și Administrația Fondului pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 744 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția I Civilă.
Președinte, N. S. Păștin | Judecător, C. P.-I. | Judecător, L. I. |
Grefier, M. S. |
Red.C.P.-I.
Tehnored.V.S.
Ex.4/18.12.2013
Jud. fond: N.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 831/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 588/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
