Anulare act administrativ. Decizia nr. 588/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 4508/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 588/R-C.
Ședința publică din 20 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D., judecător
Judecător: G. A.
Judecător: I. M.
Grefier: G. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intervenienții M. P G. și M. A. D., domiciliați în ., ..Argeș, împotriva sentinței nr.522 din 20 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, intimați fiind pârâta PRIMĂRIA C. CORBI și reclamantul M. I., cu domiciliul ales în ., ..10, jud.Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei, achitată cu chitanța nr._/2013 și cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 20 februarie 2013, când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, la data de 21.09.2011, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Corbi, județul Argeș, solicitând anularea în tot a următoarelor acte administrative emise în anul 2007: dispoziția de curator nr.2901/02.01.2007, certificatul pentru atestarea faptului că M. N P. este cunoscut ca proprietar și procesul verbal de identificare a imobilului.
În motivare, reclamantul a arătat că toate cele trei acte administrative au stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare (cu clauză de întreținere), autentificat la BNP Asociați D. sub nr.790/05.10.2007. A mai arătat că, în luna mai 2011, cu ocazia deschiderii succesiunii generată de decesul ambilor ascendenți, M. N P. și M. Gh M., a aflat de contractul de vânzare-cumpărare care, în opinia sa, este o donație deghizată. Pentru acest motiv a formulat o acțiune în declararea simulației, ce face obiectul dosarului civil nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș.
Considerându-se vătămat într-un drept legitim, ce decurge din dreptul subiectiv de proprietar al unei suprafețe de circa 300 mp., dintr-o parcelă de 600 mp, situată în pct.”Acasă” din satul Corbișori, ., reclamantul s-a adresat cu o plângere prealabilă Primăriei comunei Corbi, solicitând să dispună cu privire la legalitatea celor 3 acte administrative, anterior menționate.
Plângerea prealabilă a fost înregistrată la Primăria Corbi sub nr.2549/20.05.2011, iar răspunsul acesteia a fost comunicat reclamantului cu adresa nr.2549/27.07.2011.
Considerând că răspunsul a fost primit peste termenul legal de 30 de zile, prevăzut de Legea 554/2004, fiind nesatisfăcător și evaziv, reclamantul a solicitat instanței să constate nelegalitatea celor trei acte administrative emise de Primăria comunei Corbi, în anul 2007.
Referitor la decizia de curatelă nr.2901/02.01.2007, reclamantul a arătat că data de 02.01.2007, este o zi liberă prin efectul legii, primăria neavând activitate în acea zi, iar urgența emiterii deciziei nu se justifica, deoarece actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat abia după 8 luni, respectiv la 05.10.2007, M. P. fiind perfect sănătos la data respectivă.
Cu privire la celelalte două acte administrative, reclamantul a susținut că însăși pârâta recunoaște, în adresa de răspuns la plângerea prealabilă, că cele două acte au fost eliberate de funcționari ai săi, fără a se fi deplasat la fața locului și fără încheierea unui proces verbal de bună vecinătate, în prealabil. De asemenea, în aceeași adresă de răspuns s-a menționat că suprafața de teren înregistrată inițial în registrul agricol, la poziția de rol a părinților reclamantului, era de 300 mp. în pct.”Acasă”.
La data de 06.02.2012, M. P G. și M. A. D. au formulat cerere de intervenție, în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că acesta nu a respectat dispozițiile art.112 Cod pr.civilă, întrucât nu a solicitat citarea în cauză și a persoanelor fizice implicate și nominalizate în actele administrative atacate, respectiv curatorul și persoana pentru care s-a emis dispoziția de curatelă.
De asemenea, intervenienții au apreciat că cererea reclamantului este inadmisibilă, întrucât nu a îndeplinit procedura prealabilă prev.de art.7 din Legea 554/2004, nici în ceea ce privește autoritatea tutelară, nici în ceea ce privește Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie, emitentele certificatului și procesului verbal atacate la punctele 2 și 3 din cererea introductivă. Totodată, în opinia intervenienților, acțiunea reclamantului are natură civilă, iar pentru aceasta, singura cale de urmat este acțiunea de drept comun în instanța civilă competentă, pentru valorificarea dreptului de proprietate pe care îl invocă, în conflict cu dreptul de proprietate invocat de intervenienți.
La data de 08.02.2012, . legal - Primarul, a formulat întâmpinare împotriva cererii reclamantului, solicitând respingerea acesteia. S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Corbi, iar pe fond, s-a arătat că actele au fost eliberate la solicitarea numitei M. Gh M., în urma elaborării planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate.
Reclamantul a depus întâmpinare, la cererea de intervenție, solicitând respingerea acesteia.
Prin sentința civilă nr.522 din 20 martie 2012, Tribunalul Argeș – Secția civilă – Complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat dispoziția de instituire a curatelei nr.2901/02.01.2007, actul nr. 2422/31.05.2007 și procesul verbal nr.2423/31.05.2007; a respins cererea de intervenție.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este fiul defuncților M. Gh M. și M. N P.. La data de 17.10.2002, s-a emis certificatul de moștenitor nr.192, privind succesiunea defunctei A. M., stabilindu-se că moștenitori sunt M. Gh M., cu cota de ½ parte și reclamantul, cu cota de ½ parte. Din masa succesorală, reclamantul a primit suprafața de circa 300 mp., din totalul de 600 mp., teren curți construcții, împreună cu o casă, cu vecinătățile: E-N – ulița satului, V – M. Gh M., S – moștenitori A. S. și Neluț M.. Diferența de până la 600 mp a intrat în proprietatea defunctei M. Gh M. (f.7).,
La cererea acesteia, s-a emis dispoziția nr.2901/02.01.2007, pentru instituirea curatelei pentru M. N P. (f.32). Cu toate acestea, s-a mai emis o dispoziție cu același conținut, dar cu alt număr – 1640 și cu data de 02.10.2007. În registrul de dispoziții, se menționează că s-a emis la 02.10.2012, pentru reprezentare la notar.
De asemenea, s-a reținut că s-a întocmit și proces verbal de identificare a imobilului, nr.2423/31.05.2007, din care reiese că M. M. și M. P. au în proprietate 546 mp. situat în pct.”Acasă”, .: N – uliță ., E – M. I., V – drum județean, precum și certificatul pentru atestarea faptului că M. N P. este cunoscut ca proprietar, respectiv că figurează în registrul agricol cu acest teren, plus o casă cu 3 camere. S-a întocmit și documentația cadastrală, din care reiese că în pct.”Acasă” se află suprafața de 546 mp, cu 4 construcții. Astfel, în baza acestor documente s-a întocmit actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.790/2007, pentru suprafața de 546 mp., plus construcții, menționându-se că terenul a fost dobândit de M. M., prin moștenire de la A. M..
S-a reținut că, la baza întocmirii dispoziției de curatelă contestate, au stat mai multe documente medicale. Acestea, însă, așa cum reiese din dosar, nu au fost redactate de medicul menționat. Mai mult, M. A P. nici nu a fost pacient înscris în listele acestui medic de familie, iar fișa de consultație medicală depusă în xerocopie (f.89), nu cuprinde și datele la care s-au făcut investigațiile.
Prin urmare, s-a reținut că la baza emiterii dispoziției de curatelă nr.2901/02.01.2007, au stat mai multe înscrisuri, care nu sunt conforme cu realitatea, nedovedindu-se astfel realitatea celor consemnate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, chiar pretinsa solicitantă a dispoziției de curatelă suferea de afecțiuni grave (depresie psihotică, melanconiformă pe fond vascular și involutiv).
În ce privește notele cu nr.2422/2007 și 2423/2007, s-a reținut că acestea atestă o situație care nu este conformă cu situația reală a imobilului, respectiv proprietarul terenului este M. Gh M., prin moștenire, iar suprafața din actul - certificatul de moștenitor nr.192/2012, circa 300 mp, nu corespunde cu cea menționată – 546 mp. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, se atestă clar că suprafața totală deținută de defunct în pct.”Acasă” este de circa 600 mp.
În concluzie, s-a reținut că toate aceste neconcordanțe atrag nulitatea celor două înscrisuri, nefiind respectate normele legale în vigoare la întocmirea lor. Mai mult, deși în procesul verbal nr.2423/2007 se arată că s-au deplasat mai multe persoane, este evident, din întâmpinare, că acest lucru nu s-a realizat în fapt.
În ceea ce privește dispoziția de curatelă nr.2901/2007, s-a reținut că s-a formulat cerere pentru eliberarea ei, la data de 26.09.2007, cerere înregistrată la nr.3919. Deși s-a încercat a se justifica existența a două acte cu același conținut, dar cu număr și dată diferite, tribunalul a apreciat că actul respectiv nu este valabil câtă vreme numărul respectiv, 2901, nu se regăsește în registre, iar data actului cu nr.1640 este vizibil modificată.
Cererea de intervenție, formulată în conformitate cu art.49-50 Cod pr.civilă, a fost respinsă, avându-se în vedere soluția dată în acțiunea principală.
Împotriva sentinței nr.522 din 20 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă – Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, au formulat recurs intervenienții M. P G. și M. A. D., criticând-o pentru următoarele motive:
1. Considerentele sentinței primei instanțe sunt extrem de succinte, hotărârea nefiind motivata, în așa fel încât să justifice legalitatea soluției de admitere a acțiunii reclamantului M. I..
Prima instanța nu s-a pronunțat asupra excepției nulității cererii reclamantului, pentru neîntrunirea condițiilor prev. de art.112 Cod procedură civilă, respectiv prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a stabilit legal cadrul procesual, neintroducând în cauză părțile, așa cum o cer dispozițiile art.12 și 13 din Legea nr.554/2004, modificata prin Legea nr.262/2007; procedura în materia contenciosului administrativ este guvernată de principiul contradictorialității, iar textul art. 13 alin.1 din lege stabilește regula citării părților. Aceasta este consacrata si de jurisprudența instanței de la Strasbourg, în spiritul principiului egalității armelor și „beneficierii de o posibilitate rezonabila de a-și expune cauza în fața instanței, în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă”.(Hotărârea din 27.10.1993 cauza Dombo Behher B.V. contra Olandei).
În dezvoltarea acestei critici, recurenții arată că reclamantul a stabilit cadrul procesual numai în contradictoriu cu Primăria comunei Corbii, nechemând în judecată și beneficiarii actelor atacate sau, după caz, moștenitorii acestora în cazul în care la data promovării cererii erau decedați. Hotărârea primei instanțe este nelegala și sancționată cu nulitatea pentru înfrângerea disp. art.13 alin 1 din lege; se susține că această critică poate fi formulată de recurentul M. G., justificând interesul în formularea acestui motiv de recurs, în calitatea sa de moștenitor legal a defuncților M. Ghe. M. și M. N. P., curator și persoana pusă sub curatelă.
Pentru acest motiv, se solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei primei instanțe, pentru stabilirea cadrului procesual, așa cum o cer disp. art. 13 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
2. În al doilea rând, recurenții-intervenienți critică sentința primei instanțe, susținând că în considerentele sentinței și în dispozitiv instanța nu s-a pronunțat asupra excepției neîntrunirii condițiilor de admisibilitate a unei cereri întemeiata pe legea contenciosului administrativ.
Arată că, în art.1 sunt enumerate subiectele de sesizare a instanței, persoanele sau entitățile care sunt îndreptățite să formuleze acțiuni conturându-se și condițiile generale privind exercitarea dreptului la acțiune și anume, capacitatea, calitatea dreptul subiectiv si justificarea unui interes. Calitatea de subiect de sesizare a instanței de contencios a persoanei vătămate este întemeiata pe încălcarea unui interes legitim, iar în ceea privește acțiunea introdusa de o terță persoană, legea impune existența relației de cauzalitate intre vătămare și actul administrativ atacat, susținându-se în doctrina administrativa actuală că terțului, acțiunea nu îi va aduce nici profit, în sensul de a-i spori drepturile subiective, ci are menirea de a i le apăra pe cele care le are sau le-ar fi putut avea dacă actul administrativ unilateral nu ar fi produs efectele vătămătoare invocate de el. De aici și concluzia care se desprinde și a fost invocată anterior, potrivit cu care, acțiunea terțului va fi îndreptată atât împotriva autorității pârâte, cât și împotriva beneficiarului actului, acesta având posibilitatea ca în contradictoriu cu reclamantul să se apere față atacurile acestora.
Susțin că, în speță, reclamantul nu a introdus în cauză moștenitorii - beneficiarii actelor atacate în contencios administrativ, hotărârea fiind nulă pentru argumentul adus anterior. Reclamantul nu a dovedit relația de cauzalitate între pretinsa vătămare și actele administrative atacate, deci nu a dovedit calitatea procesuală și nici interesul condiții fundamentale ale promovări acțiunii în justiție prevăzute și de codul de procedură civila pentru introducerea acțiunii.
Nu a făcut dovada calității de persoana vătămată, cu atât mai mult cu cât s-a poziționat ca și „terț vătămat”, nu ca si moștenitor legal al beneficiarului actului atacat.
Așa cum s-a arătat prin cererea de intervenție și prin concluziile scrise, reclamantul, în calitatea sa de terț, nu poate fi cu nimic vătămat prin emiterea unei dispoziții de curatelă, singura posibilitate și cale legală a reclamantului fiind aceea a discutării dreptului de proprietate numai pe calea dreptului comun, printr-o acțiune petitorie, așa cum este acțiunea în revendicare și grănițuire, acțiune pe care de altfel reclamantul a și înregistrat-o pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, sub nr._ . Numai în cadrul acestei acțiuni reclamantul își poate dovedi, în contradictoriu cu dobânditorii din contractul de vânzare-cumpărare, dreptul său de proprietate ca și întindere și, totodată, delimitarea acestuia prin stabilirea liniei de hotar între proprietățile învecinate.
În concluzie, recurenții-intervenienți susțin că reclamantul nu-și poate dovedi calitatea de terț vătămat și relația de cauzalitate între vătămare și actul administrativ atacat, împrejurare față de care acțiunea sa ar fi trebuit a fi respinsă, soluția primei instanțe fiind nelegala.
Și pentru acest motiv, se solicită casarea cu trimitere a cauzei.
3. O altă critică este aceea că instanța nu a răspuns excepției inadmisibilității cererii reclamantului, excepție întemeiata pe art.7 din Legea 554/2004, prin aceasta susținându-se că persoana ce se considera vătămată într-un drept sau interes legitim al său, trebuia să inițieze procedura prealabilă, în raport cu autoritatea emitentă sau în ceea ce privește dispoziția de curatelă, prin raportare la art.160 Codul familiei, în vigoare la data introducerii acțiunii, potrivit cu care deciziile autorității tutelare pot fi atacate la autoritatea ierarhic superioară care, potrivit legii, exercită atribuții de îndrumare și control. Reclamantul nu a uzat de această procedură prealabilă, aspect ce conferă caracter inadmisibil cererii sale.
Prima instanța nu a analizat nici această excepție, motiv pentru care se solicită tot casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
4. Un alt motiv de recurs este acela prin care se critică modul în care prima instanță a interpretat și aplicat disp. art.11 alin.2 din Legea 554/2004, completată și modificată prin Legea 262/2007, reclamantul-intimat poziționându-se ca terț vătămat printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, nu a formulat în termen legal cererea, în temeiul legii contenciosului administrativ.
Se are în vedere natura termenului prev. de art. 11 din Legea nr.554/2004, observându-se că actele atacate sunt datate și emise la nivelul anului 2007, iar reclamantul promovează cererea la nivelul datei de 21 septembrie 2011.
Chiar dacă reclamantul se poate prevala de un mod diferit de interpretare al momentului de la care începe sa curgă termenul prev. de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, poziționându-se ca terț față de actul atacat și susținând că ar fi luat cunoștință de aceste acte „în luna mai 2011, cu ocazia deschiderii succesiunii ambilor ascendenți M. N P. și M. Gh.M.”, această susținere a reclamantului este contrazisă de efectul de opozabilitate erga omnes pe care îl are înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al intervenienților, cumpărători de buna credință, chiar pe data facerii actului respectiv începând cu 05.10.2007, sens în care intervenienții au dovedit susținerea lor prin actele de intabulare care atestă acest lucru.
Înscrierea în cartea funciara a oricărui act juridic conferă caracter de opozabilitate și față de cel de-al treilea și în consecință, pe data înscrierii menționării acestuia în cartea funciară, operează o prezumție absolută ca și cel de-al treilea, respectiv reclamantul care se pretinde terț, a luat cunoștința de conținutul contractului încheiat în mod autentic sub nr.790/5.10.2007 la Biroul Notarilor Publici. Într-o atare situație, reclamantul nu mai poate susține că a inițiat procedura contenciosului administrativ în termenul legal de decădere prev. art.11 din Legea nr.554/2004. Astfel, acțiunea reclamantului se impunea a fi respinsă ca tardiv formulată, susținându-se această excepție și în recursul de față.
Această soluție este impusă și pentru asigurarea principiului stabilității și securității raporturilor juridice create prin actele administrative atacate. Actele administrative au produs efecte juridice prin perfectarea actul juridic, contract de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.790/5.10.2007 a notarului public, care a intrat în circuitul juridic civil, cu atât mai mult cu cât a fost înscris și intabulat în cartea funciară. În acest contract autentic se face mențiunea clară a actelor pe care reclamantul le-a atacat prin cererea sa, iar încheierea de intabulare are nr.6727/8.10. 2007.
5. De asemene, se critică soluția primei instanțe prin prisma modului în care a calificat cererea de intervenție formulată de recurenții M. G. si M. A. D..
Astfel, recursul de față este îndreptat și împotriva încheierii de recalificare de către prima instanța a cererii de intervenție, din cerere de intervenție în interes propriu, în cerere de intervenție formulată în favoarea Primăriei C. Corbi.
Se susține că soluția primei instanțe este nelegala, întrucât intervenienții au făcut dovada întrunirii condițiilor prev. de art.49 Cod procedură civilă. Interesul acestora este justificat, pe de o parte, de calitatea lor de coproprietari asupra imobilelor teren și construcții dobândite prin contractul autentic nr.790/5.10.2007; apărându-și acest drept de proprietate, intervenienții justifică interesul în formularea cererii de intervenție, iar, deosebit de aceasta, intervenientul M. P. G. cumulează și calitatea de moștenitor legal al beneficiarilor actelor atacate, respectiv al defuncților M. N. P. și M. Ghe. M.. Prin aceasta este clar că el își apară drepturi proprii, întrunindu-se cerințele art.49 alin. 2 Cod procedură civilă.
Și pentru acest motiv, se solicită casarea cu trimiterea cauzei în vederea soluționării în fond a cererii de intervenție, așa cum a fost formulată de intervenienți, în interes propriu.
6. Printr-o altă critică se susține că sentința primei instanțe este nelegală și dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, argumentele succinte ale primei instanțe, potrivit cu care „înscrisurile nu sunt conforme cu realitatea”, neputând sta la baza unei hotărâri legale.
În ceea ce privește actul nr.2422/31.05.2007 și procesul-verbal nr.2423/31.05.2007, recurenții-intervenienți susțin că acestea se înscriu în categoria actelor ce compun întocmirea documentațiilor cadastrale, în vederea înscrierii în cartea funciară, adică înscrisurile la care se referă Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliara nr.634/2006. În această privință, cererea reclamantului întemeiata pe contenciosul administrativ este inadmisibila, cadrul legal fiind Ordinul nr.634/2006 și în această materie răspunderea pentru corectitudinea întocmirii „documentației” și corespondența acesteia cu realitatea din teren precum și pentru identificarea și materializarea limitelor imobilului în concordanță cu actele doveditoare a dreptului de proprietate puse la dispoziție de proprietar, revine persoanei juridice. În această materie, reclamantul nu a înfăptuit nici procedura prealabilă cu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliara și evident că răspunderea revine persoanei autorizate, adică expertului de cadastru care a înfăptuit lucrarea și a întocmit toata documentația, inclusiv aceste acte la care se refera reclamantul și pe care le atacă.
Nici în aceasta situație reclamantul nu poate justifica interesul pentru că folosul practic pe care acesta îl poate valorifica este numai în cadrul acțiunii în grănițuire și revendicare imobiliara, ce o are înregistrata pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș. Vânzătorii M. P. si M. M. au înstrăinat numai imobilul împrejmuit pe care aceștia îl dețineau de peste 50 de ani, de la data căsătoriei lor, de când au construit și întreaga gospodărie, pentru că terenul era bunul propriu al vânzătoarei M. M., iar construcțiile erau dobândite de cei doi soți în timpul căsătoriei. Între gospodăria reclamantului și gospodăria vânzătorilor erau semne clare și vizibile de hotar, împrejmuiri clare și vechi pe care instanța le-a valorificat și din măsurători cu aparate de specialitate au rezultat cei 546 mp. Reclamantul nu a fost cu nimic prejudiciat și nici nu a făcut dovada vreunei pretinse vătămări acesta având înscris în rolul său agricol cei 300 mp, dar în același timp este culpa sa în neperfectarea lucrărilor de intabulare și nimeni nu poate invoca propria lui certitudine, cumpărătorii-recurenți M. G. și M. A. D. fiind cei care și-au intabulat dreptul lor de proprietate dobândit cu bună credință, prin actul autentificat sub nr.790/5.10.2007. Numai în acțiunea în revendicare se vor compara titlurile pârtilor și se va stabili în procedura legala a dreptului comun, întinderea fiecăruia dintre părți, știut fiind că numai într-o astfel de acțiune se poate pronunța instanța de drept comun asupra dreptului de proprietate.
Pentru toate acestea, se solicită, în principal, admiterea recursului și casarea cu trimitere, iar în subsidiar, casarea cu reținere, desființarea soluției primei instanțe și respingerea acțiunii reclamantului.
Recursul intervenienților a fost întemeiat în drept pe disp.art.20 raportat la art.28 din Legea nr.554/2004 și art.304 Cod procedură civilă, dar după modul cum a fost formulat poate fi încadrat în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La data de 21.01.2012, intimatul-reclamant M. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de intervenienții M. G. și M. A. D. (f.13-15 dosar).
Analizând cu prioritate, potrivit disp.art.137 Cod procedură civilă, cel de-al patrulea motiv de recurs, prin care se invocă excepția tardivității formulării acțiunii, Curtea constată că această excepție este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.2 din Legea nr. 554/2004, completată și modificată prin Legea nr.262/2007, „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.”
În speță, actele atacate au fost încheiate în anul 2007, iar intimatul-reclamant a promovat acțiunea la data de 21 septembrie 2011, cu depășirea ambelor termene legale menționate mai sus.
Este adevărat că intimatul-reclamant a susținut că a luat cunoștință de aceste acte în luna mai 2011, cu ocazia deschiderii succesiunii descendenților M. N P. și M. Gh.M., dar această susținere nu poate fi primită, deoarece termenul pentru formularea acțiunii a început să curgă la data înscrierii dreptului de proprietate al recurenților-intervenienți în cartea funciară, prin încheierea de intabulare nr.6727/08.10. 2007 (f.99), dată la care înscrierea a devenit opozabilă erga omnes.
Astfel, acțiunea reclamantului se impunea a fi respinsă ca tardiv formulată, față de data înscrierii dreptului de proprietate al recurenților-intervenienți în cartea funciară.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat de intervenienți și se va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca tardiv formulată.
Având în vedere soluția de mai sus, nu se mai impune analizarea celorlalte critici din recurs.
Potrivit disp.art.274 Cod procedură civilă, intimatul-reclamant va fi obligat să plătească recurenților-intervenienți suma de 1.460 lei cheltuieli de judecată, conform chitanțelor de la filele 17, 18, 19, 21, 22, 24, 25, 26 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenienții M. P. G. și M. A. D., domiciliați în ., ..Argeș, împotriva sentinței nr.522 din 20 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, intimați fiind pârâta PRIMĂRIA C. CORBI și reclamantul M. I., cu domiciliul ales în ., ..10, jud.Argeș.
Modifică sentința de mai sus, iar pe fond, respinge acțiunea reclamantului.
Obligă intimatul-reclamant să plătească recurenților-intervenienți suma de 1.460 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pt. Președinte complet, Judecător, Judecător,
C. D., G. A. I. M.
aflat în C.O, semnează
Președinte instanță,
Grefier,
G. C.
Red.I.M./19.03.2013
EM/4 ex.
Jud.fond M.C.-E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3936/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1324/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
