Pretentii. Decizia nr. 4093/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4093/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 22210/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 4093/2013
Ședința publică din 05 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: F. A., judecător
Judecător: J. D.
Judecător: A. M. C.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentând Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.1274 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-pârâtă, intimata-reclamantă V. I. L. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acestuia și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.09.2012 și precizată ulterior, reclamanta V. I. L. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș - prin Administrația Finanțelor Publice a Orașului Mioveni și Administrația F. P. Mediu solicitând anularea deciziei nr._/2012 și restituirea sumei de 2.811 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Citroen C4, fabricat în anul 2008, plus dobânda legală aferentă și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că este proprietarul unui autoturism marca Citroen C4, fabricat în anul 2008 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligată să achite o taxă de 2.811 lei contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.1274 din 20 februarie 2013 a admis în parte acțiunea precizată, în sensul că a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/2012, emisă de pârâta AFP Pitești și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 2.811 lei, reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante.
A respins capetele de cerere privind dobânda și cheltuielile de judecată.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2012 reclamanta a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Citroen C4, fabricat în anul 2008. În vederea înmatriculării în România reclamanta a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 2.811 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice .
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea niciun stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor a fost admisă în parte acțiunea, anulată decizia calcul a taxei de poluare nr._/2012 emisă de pârâta AFP Pitești și obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 2.811 lei reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante.
S-a respinse capătul de cerere privind dobânda, deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtelor.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, a fost respins, întrucât art.274 Cod pr.civilă, prevede că pârâtul trebuie să cadă în culpă procesuală. Or, instituțiile statului (pârâtele) pot doar să aplice, respectiv să execute legea, numai instanța fiind abilitată să o și interpreteze, astfel că nu se poate reține culpa pârâtelor în emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș reprezentând Administrația Finanțelor Publice Pitești, care o critică pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Dezvoltând recursul, pârâta arată, în esență, că numai Administrația F. pentru Mediu are calitatea de a gestiona taxa de poluare, motiv pentru care este singura instituție care are calitate procesuală pasivă, Trezoreria Pitești, în calitate de autoritate fiscală competentă având atribuții numai în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare.
Sunt invocate prevederile art.1 și 5 din OUG nr.50/2008.
Examinând actele de la dosar, în raport cu critica invocată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce preced.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din Legeanr.9/2012, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
În cauză, A.F.P. are calitate procesuală pasivă, deoarece prin sentința atacată a fost anulată decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/25.05.2012, iar A.F.P. este chiar emitentul acestui act administrativ fiscal.
De asemenea, faptul că, în virtutea disponibilității, reclamanta a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a AFP și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile Legii nr.9/2012, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Curtea mai reține că, față de considerentele sentinței atacate, se impune complinirea motivelor de fond care au determinat soluția pronunțată. Astfel, se reține că taxa în discuție trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, așa cum a reținut și Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României, din data de 7 aprilie 2011. Curtea a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamantă la data de 25.05.2012 (fila 4 dosar fond), este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2), nu schimbă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Totodată, art.12 alin.3 din acest act normativ, care prevede că taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie, trimite la procedura stabilită în normele metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit art.14, care reprezintă un aspect ulterior stabilirii taxei datorate.
În consecință, sentința atacată este legală, astfel că, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentând Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.1274 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta V. I. L., domiciliată în Pitești, cartier Banat nr.6, ., . și pârâta ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă.
Președinte, F. A. | Judecător, J. D. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, A. P. |
Red.F.A.
EM/2 ex./11.12.2013
Jud.fond: N.S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2249/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1020/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
