Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 133/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 133/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 1293/46/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ SENTINȚA NR. 133/F-C.
Ședința publică din 24 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T., judecător
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în ., .. 52, județul Argeș, J_, CUI RO7663655, cont IBAN RO 32 RNCB_0001, privind suspendarea executării deciziei de impunere F-AG 641/ din 11.04.2013 și a raportului de inspecție fiscală din aceeași dată, până la pronunțarea instanței de fond, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat P. A. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul reclamantei depune la dosar dovada consemnării cauțiunii.
Curtea, verificând competența potrivit disp. art. 131 NCPC, văzând obiectul cauzei și valoarea cererii, constată că îi revine competența de soluționare a prezentei cauze, potrivit art. 10 din L. nr. 554/2004.
În temeiul art. 238 NCPC, față de obiectul cererii – suspendare executare act administrativ fiscal și de natura litigiului, de contencios administrativ, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen.
Totodată, constată că în cauză nu se poate face aplicarea disp. art. 367 NCPC, având în vedere că pârâta nu este reprezentată în fața instanței.
Reprezentantul reclamantei solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar, precum și cele pe care le depune la acest moment, care apar enumerate în notele de ședințe înaintate la dosar. Totodată, depune dovada contestării deciziei de impunere la organul fiscal.
Curtea, față de disp. art. 255 alin.1, art. 265, art. 292 NCPC încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, precum și cele depuse la acest termen de judecată, constatând, totodată, că acestea din urmă trebuiau atașate cererii. Văzând, însă, natura acestor înscrisuri și faptul că sunt emise de pârâtă, constată că nu se impune amânarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, față de disp. art. 392 NCPC, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare, arătând că sunt îndeplinite toate condițiile formale în acest sens, respectiv a fost achitată cauțiunea stabilită de instanță, iar reclamanta a contestat decizia de impunere anterior sesizării instanței.
Totodată, sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește paguba iminentă, arată că suma stabilită în sarcina reclamantei este împovărătoare și că plata acesteia ar afecta în mod grav situația economico-financiară a societății, în dovedirea căreia a depus la dosar dovezi din care rezultă că beneficiază de credite și finanțări externe și că are 50 de salariați.
Asupra aparenței de nelegalitate a actului contestat, arată că pentru susținerea acesteia se impune analizarea fiecărei relații contractuale, astfel cum acestea au fost expuse în notele de ședință pe care le depune la dosar.
Solicită admiterea cererii de suspendare până la momentul la care instanța se va pronunța asupra legalității deciziei de impunere, cu condiția contestării actului în termenul legal în fața instanței.
După strigarea cauzei, se prezintă consilier juridic M. L., pentru pârâta DGFP Argeș, care depune la dosar delegație de reprezentare.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 30.04.2013, S.C.A. P. Trans S.R.L. a solicitat în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării deciziei de impunere F-Ag 641/11.04.2013 și a raportului de inspecție fiscală din aceeași dată până la pronunțarea instanței de fond, în contradictoriu cu A.N.A.F.-Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.
În motivare, se arată că actul fiscal menționat comunicat reclamantelor a stabilit în sarcina acesteia obligația de achitare la bugetul public a unei sume care a fost contestată în procedura prevăzută de art.205 și urm. Cod procedură fiscală, la 26 aprilie 2013.
Reclamanta arată că în conformitate cu art.14 din Legea contenciosului administrativ după sesizarea autorității emitente actului atacat, în conformitate cu art.7 din Legea nr.554/2004, reclamantul are posibilitatea de a solicita suspendarea executării actului atacat, în fața instanței de contencios administrativ.
Se arată că prin contestația înregistrată la D.G.F.P. Argeș la 26.04.2013, s-a susținut că nelegal au fost stabilite în sarcina reclamantei diferențe de impozit de 6.375.205 lei, dobânzi și majorări în cuantum de 4.499.593 lei, penalități de întârziere în cuantum de 957.984 lei, TVA în cuantum de 5.929.066 lei, dobânzi și majorări de 4.688.596 lei și penalități de 891.933 lei.
Se arată că operațiunile comerciale, achizițiile de materii prime verificate de organul fiscal sunt reale, sunt anterioare declarării ca inactive a unora din societățile comerciale cu care a avut raporturi contractuale, societatea deținând înscrisuri care susțin cele arătate.
Reclamanta a ținut o evidență completă a achizițiilor, iar într-o cauză similară ce a format obiectul dosarului nr._, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea executării actului administrativ contestat, reținând că se invoca o nelegalitate a actului contestat ce determină o îndoială puternică cu privire la legitimitatea actului dedus judecății.
Mai mult, după administrarea probelor în dosarul arătat, s-a stabilit că actul de impunere este nelegal.
Efectul emiterii deciziei contestate, este acela că societatea reclamantă este ținută să răspundă pentru sumele în legătură cu care, la controalele periodice anterioare nu au fost sesizate nereguli.
Paguba iminente este evidentă și considerabilă, societatea având încheiat contractul de finanțare nr.116/M/11.03.2011 cu Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru „Dezvoltarea Societății A. P. Trans S.R.L. prin diversificarea producției în scopul creșterii competitivității pe piață”.
De asemenea, societatea are încheiate două contracte de credit bancar din care s-au achitat până în prezent sume considerabile pentru implementarea proiectului, cu scopul creșterii cifrei de afaceri cu 85% și menținerii/creării de locuri de muncă.
Este învederată și Recomandarea R89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, reținută și de instanța supremă în practica sa.
De asemenea, se solicită să se țină seama de faptul că actul contestat vizează fapte imputabile unor terțe persoane care produce consecințe extrem de serioase asupra cocontractanților.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar: încheierile din 14.03.2012 și 25.04.2012, sentința nr.194/27.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.287/9.04.2013, decizia de nemodificare a bazei de impunere din 11.04.2013, raport de inspecție fiscală din 11.04.2013, decizia de impunere F-Ag 641/11.04.2013, anexele aferente deciziei de impunere, contractul de finanțare nr.116/M/11.03.2011, contracte de credit din 30.04.2012 și garanțiile aferente, avize de însoțire a mărfii, facturi din anii 2010, 2011, notă de recepție și constatare diferențe.
La termenul din 10 mai 2013, instanța a stabilit, în temeiul art.1056 alin.2 și art.1061 NCPC, raportat la art.215 Cod procedură fiscală, o cauțiune de 1% din valoarea contestată, care trebuie achitată pentru termenul de judecată stabilit la 24 mai 2013.
Curtea reține că potrivit dovezii depusă la dosar la 8 mai 2013 (filele 218-219), reclamanta a achitat deja o cauțiune de 10.000 lei, potrivit chitanței nr._/1/8.05.2013, astfel că urmează să achite numai diferența cu acest titlu.
La același termen, pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare a deciziei de impunere nr.641/2013 ca inadmisibilă în ipoteza în care reclamanta nu face dovada depunerii cauțiunii, iar în subsidiar ca nefondată, deoarece nu sunt întrunite cerințele cazului bine justificat și pagubei iminente.
Se arată că actul atacat se bucură de prezumția de legalitate, reclamanta neindicând motive care să atragă ipoteza cazului bine justificat.
De asemenea, cu privire la pagube iminentă se arată că aceasta nu este îndeplinită, deoarece nu se poate aprecia ca aplicarea actului administrativ atacat ar afecta-o iremediabil pe reclamantă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, din ansamblul căreia Curtea constată următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.F-Ag 482/11.04.2013 (filele 15-83), în urma efectuării controlului Direcției de Taxe și Impozite cuprinzând o perioadă între 1.03._11, organele fiscale au reținut că S.C. A. P. Trans S.R.L. a exercitat în perioada 1.01._11 dreptul de deducere la TVA pentru achiziții de materii prime, mijloace fixe, obiecte de inventar, combustibili, materiale auxiliare, prestări servicii și cumpărări pentru nevoile firmei pentru o sumă totală de 4.031.959 lei, fiind încălcate prevederile art.140, 145 alin.1, 146 alin.1 lit.a) Cod fiscal, art.6 din Legea nr.82/1991, fiind reținut și jurisprudența Halifax și alții a Curții de la Luxemburg.
De asemenea, s-a reținut că în urma controlului a rezultat un impozit pe profit suplimentar de plată de 4.679.759 lei, pentru care s-au calculat accesorii până la 31.03.2011.
A fost întocmită decizia de impunere nr.641/11.04.2013 (filele 84-94), în care s-a stabilit că societatea datorează impozit pe profit stabilit suplimentar în valoare de 6.375.205 lei și accesorii aferente, deoarece tranzacțiile încheiate cu diverși operatori economici au fost fictive, cocontractanții emițând facturi care nu cuprindeau operațiuni reale, unele din firmele cu care s-a contractat fiind de tip fantomă. Astfel, s-a reținut că nu au fost încheiate operațiuni reale cu S.C.International Oil Invest S.R.L., S.C. Silver Gama Eurowood S.R.L. Pitești, S.C.Zenit Star Capital S.R.L., S.C. Clasic Favorit Business S.R.L. Pitești, S.C. Inescom Invest S.R.L., S.C. DD Construct S.R.L., S.C. Casvex .. Ploiești, unele dintre aceste societăți având comportamentul unei societăți de tip fantomă, nu funcționează la sediul declarat și s-au sustras nejustificat efectuării inspecției fiscale.
De asemenea, în decizia de impunere s-a reținut că societatea datorează TVA suplimentar de 5.929.068 lei cu accesorii aferente, deoarece operațiunile efectuate cu societățile menționate nu s-au derulat în realitate și pentru acestea s-a dedus TVA.
A fost emisă dispoziția de măsuri nr.287/9.04.2013 (fila 12), prin care s-a dispus corectarea erorilor din declarația nr.394 aferentă perioadei verificată și decizia nr.642/11.04.2013, privind nemodificarea bazei de impunere (filele 13-14).
Împotriva deciziei de impunere s-a formulat contestație la organul emitent, potrivit art.205 și urm. Cod procedură fiscală, context în care s-a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale (filele 263-266).
Pentru a se solicita suspendarea legea prevede o . condiții. Astfel, prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ arată că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Ca atare, este necesar să se dovedească faptul că este întrunită ipoteza cazului bine justificat, care potrivit art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004 reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Totodată, reclamantul trebuie să dovedească necesitatea prevenirii unei pagube iminente, definită în art.2 alin.1 lit.ș) din Legea nr.554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Textul art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ coroborat cu dispozițiile Codului de procedură fiscală prevăd totodată necesitatea sesizării autorității administrativ fiscale cu contestație în temeiul art.205 Cod procedură fiscală.
O altă condiție de admisibilitate a cererii este cea relativă la depunerea cauțiunii prevăzută de art. 215 Cod procedură fiscală, raportat la art.1056 și urm. NCPC.
În acest context, văzând argumentele aduse în cererea de suspendare, relative la faptul că societățile cu care a intrat în relații contractuale reclamanta, au fost declarate inactive ulterior încheierii tranzacțiilor analizate, precum și argumentele reținute în decizia de impunere a cărei suspendare a executării se solicită, Curtea constată că autoritățile fiscale nu au motivat impunerea sumelor stabilite în sarcina societății, justificat de contractarea cu persoane juridice declarate inactive, ci contractarea cu firme de tip fantomă (filele 85-93 dosar), respectiv nerealitatea operațiunilor efectuate.
De asemenea, jurisprudența invocată față de dosarul nr._, în care instanța a dispus suspendarea executării unei decizii de angajare a răspunderii solidare a societății reclamante (încheierea din 14.03.2012-filele 9-10), respectiv anularea unei decizii de angajare a răspunderii solidare, prin sentința nr.194/27.04.2012 (filele 6-8), are în vedere numai raporturile contractuale ale reclamantei cu S.C.Silver Gama Eurowood S.R.L., menționată într-adevăr și în decizia de impunere nr.641/2013. Însă, din sentința nr.194/24.04.2012, rezultă că decizia atacată în cererea respectivă a fost adoptată ca urmare a faptului că .. nu respectase dispozițiile impuse prin adresa de înființare a popririi, iar pe de altă parte, în cauza respectivă era vorba despre impozite stabilite în sarcina celeilalte societăți, iar nu a reclamantei din prezenta cauză (fila 6 verso).
În ce privește argumentele aduse în concluziile scrise (fila 240), referitor la operațiunile încheiate în raport cu S.C. International Oil Invest S.R.L., în care se contestă natura tranzacțiilor și bunurile achiziționate, Curtea constată că Garda Financiară a reținut într-adevăr realitatea tranzacțiilor privind mijloacele fixe achiziționate de la S.C. International Oil Invest S.R.L. (filele 258-259), însă în actele fiscale atacate, cu privire la această societate, se reține că a emis un număr de 93 facturi cu privire la agregate sortate, piatră, spărtură, balast, piatră calcar etc., conform Anexei 1, iar nu doar 4, reprezentând utilaje (filele 85 și 95-96).
Cu privire la relația comercială cu S.C. Inescom Invest S.R.L. Slatina, pentru care se contestă obiectul achiziționat prin facturile de livrare, respectiv combustibil, iar nu agregate minerale, Curtea constată că în raportul de inspecție fiscală (filele 57-58), se face vorbire despre 3 facturi fiscale pentru agregate minerale, iar susținerea reclamantei potrivit cu care acestea au în vedere trei cisterne de combustibil, nu este susținută cu înscrisuri depuse la dosar.
În raporturile contractuale cu S.C. Clasic Favorit Bussines S.R.L, S.C.Silver Gamma Eurowood S.R.L. și .. se afirmă că plata s-a făcut prin virament bancar, ceea ce ar dovedi realitatea livrărilor, fără însă a se face dovadă în acest sens.
Asupra raporturilor contractuale cu .., pentru verificarea cărora se invocă depășirea termenului de prescripție la efectuarea reverificării la 27 martie 2013, Curtea reține prevederile art.92 alin.2 Cod procedură fiscală, care arată că termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale se suspendă pe perioada cuprinsă între momentul începerii inspecției fiscale și momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale, respectiv art.104 alin.3 din același act normativ, potrivit cu care perioadele în care derularea inspecției fiscale este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia.
Din raportul de inspecție fiscală, rezultă că aceasta s-a desfășurat între 11.05.2011 până la 16.04.2013, fiind suspendată între 1.06.2011 până la 25.02.2013 (fila 16).
Pentru aceste considerente, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge cererea de suspendare a executării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală aferent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. A. P. TRANS S.R.L., cu sediul în ., .. 52, județul Argeș, J_, CUI RO7663655, cont IBAN RO 32 RNCB_0001, privind suspendarea executării deciziei de impunere F-AG 641/11.04.2013 și a raportului de inspecție fiscală din aceeași dată, până la pronunțarea instanței de fond, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Curtea de Apel Pitești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | ||
Grefier, I. P. |
Red.A.T./28.05.2013
GM/5 ex.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2842/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
