Alte cereri. Decizia nr. 180/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 180/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr.180
Ședința publică din data de 1 februarie 2016
Președinte - F. M.-G.
Judecător - A. L. F.
Judecător - C. I. N. E.
Grefier - N. G. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI în numele SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VĂLENII DE M. (fostă Administrația Finanțelor Publice Vălenii de M.), cu sediul în Ploiești .. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței nr. 1616 din 10 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamanta I. I. M., cu domiciliul în Vălenii de M., ., ..
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ultima strigare, au lipsit părțile.
Procedură de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu mai sunt formulate și alte cereri, că recurenta, prin cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele :
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr. 1616 din 10 septembrie 2015, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamanta I. I. M., obligând pârâta sa restituie reclamantei suma de 5725 lei reprezentând taxă poluare achitată cu chitanța . 3A, nr._/09.01.2008, precum și dobânda fiscală începând cu data plății, 09.01.2008 și până la data restituirii efective a acesteia și cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei, către reclamantă.
Împotriva hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI în numele SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VĂLENII DE M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art. 488 pct.8 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului recurenta a reiterat excepția prescripție dreptului material la acțiune, precizând că potrivit dispozițiilor art. 135 din OUG nr. 92/2003 și Codului de procedură civilă, cererea de restituire trebuie formulată în interiorul termenului de prescripție de 5 ani de zile. Astfel, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de compensare sau restituire.
Recurenta învederează instanței că reclamanta a achitat la data de 07.01.2008 suma de 5.725 lei și, ca urmare, prescripția a început să curgă la 01 ianuarie 2008 și s-a împlinit la data de 01 ianuarie 2014 .
Astfel, având în vedere că, cererea de restituire și de chemare în judecată au fost formulate după data de 01.01.2014, ulterior împlinirii termenului de prescripție, solicită admiterea excepției, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei recurenta a arătat că nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, respectiv prevederile OUG 50/2008, care a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită stabilite de legislația comunitară în acest domeniu, precum și că OUG 50/2008 respectă normele de drept comunitar aplicabile și jurisprudența C.J.U.E.
Recurenta a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1-33 din Legea nr.157/2005, statele membre au competența de a alege forma și mijloacele necesare obținerii rezultatului prevăzut de legea cadru europeană, lăsând, în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor necesare atingerii acestui rezultat. Dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României reglementează supremația tratatelor constitutive ale U.E. față de dispozițiile legale interne contrare, iar în cauză nu sunt incidente prevederile art.90 (devenit art.110) din Tratatul privind instituirea CE, întrucât taxa urmează a fi plătită de către toți proprietarii de autovehicule, indiferent de proveniența autovehiculelor, la momentul primei înmatriculări în România; dispozițiile comunitare precizate au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a aplica impozite mai mari pentru produsele comunitare decât pentru cele indigene.
Recurenta a învederat că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei astfel de taxe, cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor, ci doar a modului de determinare a taxei, iar principiul „poluatorul plătește” – care se află la baza acestei reglementări – este acceptat la nivelul Uniunii Europene. Astfel, în 16 state ale U.E. se aplică o taxă similară (printre care Bulgaria, G., Spania), iar obligația generică de armonizare a legislației interne cu aceea comunitară, reglementată de dispozițiile art.148 al. 2 din Constituție, revine Parlamentului României, nu instanțelor judecătorești.
Expertul D.G. Taxud a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25.06.2008, sunt conforme cu criteriile europene, astfel că procedura de infringement a fost închisă după adoptarea de către Parlamentul României a OUG 50/2008.
S-a mai arătat că, prin răspunsul nr.1717/2008, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European a comunicat faptul că prin adoptarea OUG 50/2008 normele României în materie de taxă pe poluare sunt conforme dreptului comunitar, astfel că a fost clasată petiția d-lui I. G., precum și că în prezenta cauză nu se aplică hotărârea pronunțată în cauza T., întrucât aceasta are în vedere forma OUG 50/2008 în versiunea sa inițială, mai ales că CJUE nu s-a pronunțat asupra legalității OUG 50/2008, ci a dat o interpretare prevederilor art.110 din Tratatul de funcționare al U.E., în sensul că un stat membru nu trebuie să introducă o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, dacă acea taxă descurajează punerea în circulație în statul membru a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurenta-pârâtă, conform art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, la data de 23.02.2015, recurenta-pârâtă a invocat excepția prescripției dreptului material al acțiune, invocând faptul că cererea de restituire trebuia formulată în interiorul termenului de prescripție de 5 ani.
Raportat la situația din speță, recurenta a invocat faptul că deși reclamantul a achitat la data de 07.01.2008 suma de 5.725 lei, prescripția împlinindu-se la data de 01.01.2014 pentru suma respectivă, instanța de fond a fost sesizată ulterior acestei date, deci după împlinirea termenului de prescripției.
Din analiza considerentelor actelor de la dosar, inclusiv mențiunile sentinței recurate, Curtea reține că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, devenind incidente disp.art. 496 alin. 1 C.p.c. raportat la 488.5 C.p.c., apreciind, prin urmare, faptul că prima instanță, deși îi fusese invocată această excepție de fond prin întâmpinarea depusă la dosar nu s-a pronunțat asupra ei și, prin urmare, nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Față de aceste considerente, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și a prev.art. 6 din CEDO, Curtea va admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI în numele SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VĂLENII DE M. (fostă Administrația Finanțelor Publice Vălenii de M.) împotriva sentinței nr. 1616 din 10 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa în tot și, în baza art. 498 alin. 2 C.p.c., va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI în numele SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VĂLENII DE M. (fostă Administrația Finanțelor Publice Vălenii de M.), cu sediul în Ploiești .. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței nr. 1616 din 10 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata- reclamanta I. I. M., cu domiciliul în Vălenii de M., ., .. 4, ..
Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2016.
PREȘEDINTE
G. M. F.
JUDECĂTORI
L. F. A. I. N. E. C.
GREFIER
N. G. C.
Operator date cu caracter personal;
Număr notificare 3120/2006;
Red.INEC
Tehnoredactor INEC/GCN/4 ex./09 .02.2016
Dosar fond_ al Tribunalului Prahova
Judecător fond N. G.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 75/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
