Anulare act administrativ. Decizia nr. 193/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 193/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II -A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 193
Ședința publică din data de 2 februarie 2016
Președinte- S. M.
Judecător - D. R.
Judecător - S. A.-F.
Grefier - E. G.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, subrogată în drepturile și obligațiile DGFP Prahova, în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Slănic (fostă AFPO Slănic), cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 1617 din data de 10 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. C., cu domiciliul în comuna Aluniș, ., J. Prahova și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea recurentei de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
După rămânerea în pronunțare a cauzei se prezintă avocat S. V., pentru reclamantul P. C., care depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1617 din data de 10 septembrie 2015, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Slănic și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare nr. _/12.12.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Slănic, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Slănic să restituie reclamantului suma de 3687 lei reprezentând taxă poluare achitată cu chitanța ., nr._/18.12.2008, precum și dobânda fiscală începând cu data plății, 18.12.2008 și până la data restituirii efective a acesteia, a admis cererea de chemare in garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Slănic suma de 3687 lei, reprezentând taxă pe poluare, precum si dobânda fiscală începând cu data plăți, 18.12.2008 si până la data restituirii efective a acesteia, constatându-se că taxa pe poluare contravine dispozițiilor art. 110 din T.F.U.E., ce se aplică prioritar în ordinea juridică internă, a fost prelevată în mod nelegal și se impune restituirea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta D.G.R.F.P. Ploiești, subrogată în drepturile și obligațiile D.G.F.P. Prahova, în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Slănic (fostă AFPO Slănic), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate fiind încadrate în prevederile art. 488 alin.1 pct. 8 N.C.P.C., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac recurenta a arătat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului pentru realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară, pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar, actul normativ fiind emis în baza principiului „poluatorul plătește”, principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
S-a mai susținut că obligația generică de armonizarea a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție, revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești, textul constituțional prevăzând că au prioritate reglementările comunitare față de dreptul intern cu respectarea prevederilor actului de aderare, obligația de armonizare revenind deci, Parlamentului, dispozițiile art. 90 alin.1 din TCE au în vedere limitarea dreptului statului de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, iar existența unei taxe speciale pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare.
Recurenta a mai învederat că în Infograma nr.5899/26.06.2008 s-a arătat că proiectul de Norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule transmis Comisiei la 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene, iar procedura de infringement a fost închisă după adoptarea de Parlamentul României a OUG 50/2008.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.11.2015 intimatul-reclamant P. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, recurenta nu a arătat ce norme de drept au fost încălcate sau aplicate greșit, a făcut doar un istoric al aplicării OUG 50/2008, cu referire la unele comentarii ce îi sunt favorabile și acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 488 alin.1 pct. 8 N.C.P.C., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed :
În anul 2008 reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Volkswagen Passat din Belgia, pentru care a achitat în România ca taxă pe poluare suma de 3687 lei, potrivit chitanței . nr._ din 18.12.2008, taxă instituită de OUG 50/2008, fiind obligatorie plata acesteia în situațiile reglementate de art.4, respectiv cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri din cele prevăzute de art. 3 și 9 din ordonanță și la reintroducerea autoturismului în parcul național, dacă la momentul scoaterii sale s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală.
Instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule reglementată de OUG 50/2008, ce se percepe în situațiile prevăzute de art. 4 din acest act normativ, are un caracter discriminatoriu întrucât este obligatorie pentru autovehiculele neînmatriculate în România, așa cum este și cel achiziționat de către reclamant, se percepe cu ocazia primei înmatriculări ce intervine după . actului normativ, nefiind prevăzută ca și obligație pentru autoturismele deja înmatriculate în țară, aplicându-se deci diferit pentru situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă pentru acest lucru.
Potrivit Legii nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității dinainte de aderare, astfel că dispozițiile din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru.
În conformitate cu art.110 (90) paragraful 1 din T.C.E. nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României.
Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei pe poluare, numai pentru autoturismele neînmatriculate în România, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute de art. 9 din OUG 50/2008 sau la reintroducerea autoturismului în parcul național, dacă la momentul scoaterii sale s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală, este contrară dispozițiilor art.110( 90) alin.1 din TCE, întrucât are caracter discriminatoriu, taxa nefiind percepută pentru autovehicule deja înmatriculate în România, reclamantul este îndreptățit să i se restituie taxa plătită pentru înmatricularea autoturismului achiziționat în anul 2008, în acest sens pronunțându-se și CJUE în cauza C-402/09 T. din 07.04.2011, statuându-se că art. 110 din TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie, cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În mod corect, instanța de fond a concluzionat că taxa pe poluare achitată de către intimatul-reclamant este contrară dispozițiilor comunitare și se impune restituirea acesteia, cu dobânda legală aferentă, iar actul administrativ fiscal emsi de AFPO Slănic, respectiv decizia de calcul_/12 decembrie 2008 este anulabil.
Motivul de recurs ce vizează faptul că OUG 50/2008 a fost emisă pentru respectarea normelor de drept comunitar în baza principiului poluatorul plătește, nu este fondat, întrucât prevederile acestei ordonanțe sunt contrare dispozițiilor art. 110 din TFUE, având caracter discriminatoriu, în condițiile în care nu se percepe pentru autoturisme deja înmatriculate în România, iar finalitatea principiului invocat nu ar putea fi realizată decât prin plata unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în situații identice, respectiv atât cele înmatriculate în România, cât și cele neînmatriculate.
De asemenea, Curtea constată că nu este relevant nici argumentul conform căruia obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine Parlamentului și nu instanțelor judecătorești, întrucât în art. 148 alin.2 din Constituția României, s-a prevăzut în mod expres efectul prioritar, direct și imediat al dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, reglementarea din OUG 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene, deoarece se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, instanțele fiind obligate să aplice în mod direct normele comunitare și nu pe cele interne, ce contravin acestora, nefiind necesară abrogarea normelor interne sau declararea lor ca neconstituționale, sens în care a statuat și CJCE în Cauza Simmenthal (1976).
Nici critica potrivit căreia taxa pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare nu este întemeiată, întrucât legislația comunitară prevede ca nivelul taxelor aplicate produselor comunitare să nu fie mai mare de cât cele ce se aplică direct sau indirect produselor interne similare, ori taxa pe poluare reglementată de OUG 50/2008, se percepe numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare, neînmatriculate în România, o astfel de taxă nu este prevăzută pentru autoturismele autohtone produse și înmatriculate în statul român, încălcându-se deci, principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, reglementarea română fiind contrară art. 90 alin.1 din TCE.
Susținerea recurentei conform căreia în Infograma nr. 5899/2008, s-a evidențiat faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu criteriile europene, iar procedura de infringement a fost închisă după adoptarea OUG 50/2008, nu are nicio relevanță, întrucât prevederile acestui act normativ sunt discriminatorii în condițiile în care nu se percepe pentru autoturisme deja înmatriculate în România, ci doar pentru cele înmatriculate în alte state comunitare, neînmatriculate pe teritoriul statului român, prin această modalitate de reglementare încălcându-se principiului liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, în acest sens, statuându-se și de CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza 402/09 din 7.04.2011.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahova a concluzionat că prin plata taxei pe poluare și prin refuzul restituirii acesteia, reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, are interesul legitim de a cere repararea prejudiciului cauzat, egal cu suma plătită cu titlu de taxă, la care se adaugă dobânda legală, fiind îndreptățit de a beneficia și de folosul nerealizat, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, nu este incident cazul de casare reglementat de art.488 alin.1 pct. 8 N.C.P.C., prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor OUG 50/2008, raportat la dispozițiile art. 110 din TFUE ce se aplică prioritar, direct și imediat în ordinea juridică internă, norma națională contravenind celei comunitare, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 496 alin.1 N.C.P.C., să fie respins.
Întrucât va fi respinsă calea de atac, în sarcina recurentei-pârâte reținându-se culpa procesuală, fiind îndeplinite condițiile art. 453 N.C.P.C, Curtea o va obliga pe aceasta să plătească cheltuieli de judecată intimatului-reclamant în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu apărător ales .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, subrogată în drepturile și obligațiile DGFP Prahova, în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Slănic (fostă AFPO Slănic), cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 1617 din data de 10 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. C., cu domiciliul în comuna Aluniș, ., J. Prahova și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6, ca nefondat.
Obligă recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, subrogată în drepturile și obligațiile DGFP Prahova, în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Slănic (fostă AFPO Slănic), la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant P. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2016.
Președinte, Judecători,
S. M. D. R. S. A.-F.
Grefier,
E. G.
Red. SM /Tehnored EG.
5 ex./11.02.2016
d.f. _ –Trib.Prahova
j.f. N. G.
Operator de date cu caracter personal,Nr. notificare 3120
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 173/2016. Curtea de Apel... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
