Anulare act administrativ. Decizia nr. 173/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 173/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 173
Ședința publică din data de 1 februarie 2016
Președinte - F. M.-G.
Judecător - A. L. F.
Judecător - C. I. N. E.
Grefier - N. G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarate de reclamanta ., cu sediul social în Ploiești, . județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._ din 15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-pârâte A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIESTI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, ambele cu sediul social în Ploiești, ..22, județul Prahova.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit chitanței nr._ din 15.10.2015, ce s-a depus la dosar și s-a anulat de instanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, au lipsită părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, legal timbrat, iar intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
După administrarea probatoriului în cauză, prin sentința nr. 1387 din 15 iunie 2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanta ., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantă ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 488 pct. 4 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, se susține că, instanța de fond fără a verifica, a preluat susținerile organelor de control care s-au limitat numai la a stabilii TVA-ul de plata fără a verifica revânzarea de către comisionar la prețuri sub costul de achiziție, deci în pierdere și implicit fără adaos comercial și fără obligativitate colectării TVA-ului de plata.
Astfel, apreciază recurenta că în mod nelegal s-a impus plata TVA -ului pentru mierea declasata, refuzată la export, achiziționată fără TVA de la apicultori, revândută de comisionari (angajați ai societății") tot fără TVA, în suma de 37.474 lei aferenta a 17.552,50 kg miere .
In acest sens învederează instanței de judecata faptul că, societatea recurentă avea calitatea de comisionar, iar în cazul comisionarilor TVA-ul se aplica numai la adaosul comercial al acestuia, iar în cazul în care nu există adaos comercial, revânzarea fiind sub costul de achiziției datorita deprecierii calității produsului apicol, în cazul nostru - mierea, implicit nu exista adaos comercial și nici TVA de plata .
Prin urmare, recurenta apreciază că a fost supusa unei impozitări incorecte prin plata unor obligații privind TVA pe care nu l-a încasat în perioada verificata, fiind obligați de către reprezentanții A. -D. la momentul controlului, la emiterea de facturi fiscale cu TVA, pentru restituiri de miere achiziționată pe baza de borderouri de achiziții către titularii de drept ai titlurilor de proprietate in fapt persoane fizice (apicultori ), din activitatea de achiziții a mierii de albine in custodie.
De asemenea, recurenta învederează faptul că, operațiunile de retur de miere, în numele titularilor drepturilor proprietari - apicultori persoane fizice, pentru perioada octombrie 2009 - iunie 2012 și pentru viitor, nu pot fi considerate operațiuni impozabile în scopul TVA, așa cum se specifica în reglementările din perioada 2010 la zi.
In aceste condiții, dar si comparativ cu alți contribuabili din aceeași categorie, de mici întreprinzători, societății recurentă, i-au fost stabilite diferențe de plata eronate reprezentând TVA si accesorii aferente. Astfel caracterul excesiv, formal al modului de stabilire a realității fiscale, ne-a transformat . realizează venituri tara sa achite TVA, deși UMFP nr. JU55/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile cu directivele europene, - permite operațiuni de achiziții pe baza de borderouri de achiziții fără a percepe TVA colectata sau TVA deductibila, fiind un intermediar al mierii de albine proprietatea apicultorilor persoane fizice din România.
Precizam faptul că, în calitate de comisionar achiziționează mierea de la producători pe baza de borderouri fără TVA .Adică mierea a intrat in gestiune sa fără TVA, și a fost revândută în același fel în numele proprietarilor, tot fără TVA.
Nu a fost dedus TVA-ul aferent intrărilor de miere de la apicultori pe baza de borderouri, și ca urmare societatea revânzătoarea A. nu a prejudiciat bugetul de stat.
La fel la revânzarea mierii la procesatorii de la B. în numele apicultorilor procesatorul comparator nu a dedus TVA-ul și în acest caz bugetul de stat nu a fost prejudiciat astfel ca societatea A. la revânzarea mierii fără adaos comercial si sub costul de achiziție, în lipsa existentei adaosului comercial nu trebuia sa colecteze TVA-ul ceea ce s-a si întâmplat, mierea fiind achitată de procesator la preturi sub costul de achiziție, implicit fără TVA colectat de societatea recurentă si concomitent TVA deductibil la procesator.
F. de lipsa TVA deductibil și implicit TVA colectat bugetul statului nu a fost prejudiciat iar societatea recurentă nu poate fi obligată la plata unui presupus TVA care nici nu a fost facturat, declarat și nici încasat de la procesatorul din B. in balanța TVA controlata de inspectorii A., pentru revânzările de miere pe baza de comision nu este aplicat nici TVA deductibil si nici TVA colectat iar daca se impunea de organele fiscale un eventual TVA colectat numai scriptic evidențiat, din revinzarea de miere depreciata calitativ ( respinsa la export), atunci organele fiscale ar fi fost necesar să evidențieze tot scriptic și TVA deductibil, adică sistemul taxare inverse conform căruia, " TVA deductibil - TVA colectata", și pe cale de consecința TVA-ul de plata la bugetul statului este " 0".
Răspunsul de la fila 10, alin 3 " Returul de marfa către furnizori - persoane fizice producători apicoli justificat prin documente, nu intra în sfera de aplicare a TVA, instanța de fond a trecut cu vederea acest lucru nereținând cont de concluziile expertizei contabile dispusa in prezenta cauza.
De asemenea, susține că în același supliment de expertiză la fila 9 alin .3, experta precizează ca -" Emiterea ulterioara de facturi fiscale de către ., către procesatori (de fapt salariați), nu reprezintă o operațiune reala deoarece mierea nu mai era în gestiunea societății."
Ca urmare societatea nu datorează suma de 105.365 lei TVA care a fost rezultata ca urmare a reclasificării, recalificării, retratării operațiunilor de achiziție a mierii pe baza de borderouri in scopul livrării la export, deci cu scutire de la plata TVA -ului, și care fiind refuzată ca urmare a deprecierii s-a valorificat la intern, în numele unor persoane fizice, apicultori, prin retururi, tot în baza de borderouri de achiziție.
Ca urmare mierea achiziționată cu borderouri de achiziție se returnează prin anularea borderourilor de achiziție și nu prin emiterea de facturi fiscale aceasta este teza de drept fiscal. Cantitatea de miere achiziționată de la apicultori persoane fizice care se returnează astfel cum menționează inclusiv experta contabila la fila 10 alin .3 - "Returul de marfa către furnizori - persoane fizice producători apicoli, justificat prin documente, nu intra în sfera de aplicare a TVA-ului lucru de care instanța de fond nu a ținut seama, deși este inserat în expertiza contabila dispusa în cauză.
Precizează încă o data faptul ca societatea recurentă, a avut calitatea de comisionar, și că în cazul contractului de comision, aspect stabilit de Codul Civil la revânzarea mărfurilor se datorează TVA numai pentru adaosul comercial și numai daca prețul de vânzare ar fi mai mare decât prețul de achiziție (daca ar fi evidențiat un astfel de câștig de către revânzătoarea plătitoare de TVA).
Astfel vânzarea mierii în țară la procesatorul de la B. s-a realizat ca urmare a refuzului la export a calității depreciate, ceea ce a condus implicit la revânzarea sub costul de achiziție, deci fără adaos comercial și implicit fără a se colecta TVA si fără a se genera obligații de plata către bugetul statului.
Pe aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în întregime a sentinței recurate și pe cale de consecința, rejudecând cauza în fond admiterea acțiunea sale prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr.436 din 19 iulie 2013, comunicată la data de 23 iulie 2013, privind soluționarea contestației pe care a formulat-o la Decizia nr. F-PH 117/11.03.2013, pentru obligațiile fiscale suplimentare de plata privind TVA și accesorii stabilite de reprezentanți ai A N F Prahova, și pe cale de consecința să se constate că societatea nu datorează suma de 137.593 lei reprezentând 105.365 lei TVA și 32.228 lei accesorii aferente.
Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin întâmpinarea formulată la data de 29.10.2015 a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurenta-reclamantă, conform art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 11.03.2013 de D. Prahova – Activitatea de Inspecție Fiscală au fost verificate modul de constituire, declarare și virare a obligațiilor de plată la bugetul general consolidate, printre care și TVA din perioada octombrie 2009 – iunie 2012.
Prin decizia de impunere nr. F-PH 117/11.03.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată a fost stabilită în sarcina societății obligația de plată a TVA suplimentar, în sumă de_ lei, din care societatea reclamantă a contestat suma de_ lei, respective_ lei, TVA pentru anul 2010;_ lei, TVA pentru anul 2011 (5761 lei + 7200 lei);_ lei, TVA pentru anul 2012 (_ lei + 3741 lei +_ lei), precum și accesoriile aferente, în sumă de_ lei.
În ceea ce privește suma de_ lei, TVA aferentă anului 2010, aceasta a fost stabilită pentru vânzările pe bază de borderouri de achiziție, în sumă de_ lei.
Conform procesului-verbal din data de 15.03.2012, încheiat de reprezentanții Gărzii Financiare – Comisariatul General, . a vândut_,54 kg.miere la intern pe baza proceselor-verbale de custodie (_ kg.), încheiate ulterior vânzării mierii, precum și pe baza borderourilor de achiziție 1536,5 kg.) puse la dispoziția Gărzii Financiare de către beneficiari, pentru care societatea nu a întocmit procese-verbale de custodie. S-a reținut că pentru marfa vândută nu au fost întocmite facturi fiscale, astfel încât nu au fost înregistrate în evidența contabilă veniturile și TVA colectată aferentă.
Potrivit art. 488 pct.4 C.p.c, invocat drept motiv de recurs, “casarea unor hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate, printre care și când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”.
Prin sintagma “depășirea atribuțiilor puterii judecătorești” se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituție sau de legile organice, instanța săvârșind acte care intră în atribuțiile unor alte organe aparținând unei alte autorități constituite în stat.
Spre exemplu, în practică, s-a constatat acest motiv de nelegalitate în situațiile în care instanța de judecată a încălcat atribuția exclusivă a Curții Constituționale de verificare a concordanței unei dispoziții legale în vigoare cu Constituția României, substituindu-se instanței constituționale.
În speță, acest motiv de recurs invocat este nefondat, instanța de fond nedepășindu-și atribuțiile prin pronunțarea sentinței recurate.
Din interpretarea dispozițiilor art. 489 alin. 1 și 2 C.p.c., Curtea apreciază că motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct.8 C.p.c., care reglementează posibilitatea casării unei hotărâri atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Or, din analiza considerentelor sentinței recurate, Curtea apreciază că nici acest motiv de recurs nu este fondat, întrucât judecătorul fondului a pronunțat o soluție legală și temeinică, în urma interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material incidente în speță.
Deși recurenta-reclamantă a invocat atât în fața instanței de fond, cât și în recurs faptul că avea calitatea de comisionar, iar în acest caz, ar fi trebuit aplicat TVA doar la adaosul comercial al comisionarului, în cazul existenței unui adaos commercial, Curtea reține că . nu a prezentat contracte de comision pentru a se încadra în prevederile privind persoana impozabilă care acționează în calitate de comisionar.
Potrivit art. 128 alin. 2 și art. 155 alin. 5 și 6 din legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și pct.6 alin.3 din HG nr. 44/2004, recurenta ar fi trebuit să prezinte documente care să-i dovedească calitatea de comisionar susținută, să emită facturi conform acestor prevederi aplicabile, să respecte prev.OMF nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, precum și Normele specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar contabile referitoare la utilizarea formularului “borderou de achiziție”, obligații legale pe care recurenta-reclamantă nu și le-a îndeplinit.
Astfel, în mod corect, prima instanță a constatat că, în evidența contabilă a societății reclamante nu au fost înregistrate nici achizițiile, nici vânzările de miere, iar conform prevederilor legale, societatea avea obligația de a înregistra în contabilitate pe bază de facturi atât achiziționarea de miere, cât și vânzarea acesteia. Faptul că recurenta-reclamantă ar fi achiziționat mierea de la persoane fizice pe baza borderourilor de achiziție și nu a dedus TVA, nu echivalează cu scutirea de TVA a operațiunii, întrucât reclamanta este înregistrată ca plătitoare de TVA, fiind obligată să emită facturi conform art. 155 alin. 5 Cod fiscal și să colecteze TVA pentru operațiunea impozabilă de livrare de mărfuri conform art. 126 alin. 1, art. 137 alin. 1 lit.a și art. 140 alin. 1 Cod fiscal.
În ceea ce privește marfa vândută cu factura nr. 30/15.12.2011 care privește o livrare de bunuri, la un preț al vânzării inferior prețului de achiziție, în mod corect, prima instanță a apreciat că sunt aplicabile disp.art. 17 din OG nr. 99/2000, care interzic vânzarea în pierdere, precum și ale art. 11 alin. 1 Cod fiscal, care dau dreptul organului fiscal de a reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.
Astfel, în mod corect, organul fiscal a considerat diferența dintre prețul de achiziție și prețul indicat în factura fiscală drept venit suplimentar, urmare a livrării de bunuri, diferență pentru care a fost calculat TVA suplimentar în sumă de 1383 lei.
Față de toate aceste considerente, apreciind drept legală și temeinică sentința pronunțată de prima instanță, în baza art. 496 alin. 1 C.p.c., Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr._ din 15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta ., cu sediul social în Ploiești, . județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._ din 15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-pârâte A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIESTI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, ambele cu sediul social în Ploiești, ..22, județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2016.
PREȘEDINTE
G. M. F.
JUDECĂTORI
L. F. A. I. N. E. C.
GREFIER
N. G. C.
Operator date cu caracter personal;
Număr notificare 3120/2006;
Red.INEC
Tehnoredactor INEC/GCN/5 ex./16 .02.2016
Dosar fond_ al Tribunalului Prahova
Judecător fond G. M.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 193/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
