Anulare act administrativ. Decizia nr. 2601/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2601/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 8011/86/2013
Dosar nr._ - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2601
Ședința publică din26 mai 2015
PreședinteGrapini C.
JudecătorFlorariu G.
JudecătorVințilă N.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta S.C. R. I. SRL Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 9 A, împotriva sentinței nr. 4572 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava – Biroul de Soluționare Contestații, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7 și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic V. V., pentru reclamanta . Suceava, lipsă fiind reprezentantul pârâtelor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța, verificându-și competența, în baza dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic V. V., pentru reclamantă a solicitat admiterea recursului pentru motivele dezvoltate pe larg în petiția de recurs.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava-Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24.07.2013 și înregistrată sub nr._ reclamanta . Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâții ANAF-Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava și Biroul Vamal Halmeu, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea deciziei nr. 29/08.02.2013 a ANAF-Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava – Biroul de Soluționare a Contestații, a procesului verbal de control nr. 5560/24.10.2012, a deciziei de calcul accesorii nr. 2576/10.05.2013 emisă de Biroul Vamal Halmeu și a Deciziei pentru regularizarea situației nr. 26/24.10.2012 emise de către Autoritatea Națională a Vămilor, D. G. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Biroul Vamal Halmeu și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 47.717 lei reprezentând: 28.053 lei taxe vamale; 6739 lei TVA; 9690 lei majorări și penalități de întârziere aferente taxelor vamale; 2330 lei majorări și penalități de întârziere aferente TVA; și 905 lei majorări și penalități de întârziere.
Prin sentința nr. 4572 din 11 septembrie 2014 Tribunalul Suceava-Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile.
Totodată a respins și acțiunea formulată de reclamanta .-prin administrator F. L. și prin administrator V. V. I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava, Biroul de Soluționare Contestații și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta . criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, a considerat că instanța de fond nu a analizat contestația sub toate aspectele si nu a dat eficiență întregului material probator administrat în cauză.
A învederat instanței de fond faptul ca ANAF, prin Biroul Vamal Halmeu a efectuat controlul vamal ulterior, în mod nelegal, depășind atributele și spiritul textului de lege care-i permite aceasta operațiune, fără ca, în hotărârea pronunțată, instanța de fond să argumenteze legalitatea si temeinicia controlului ulterior efectuat de autoritatea vamală.
În conformitate cu prevederile art.36, lit.”b”, din Ordinul 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlul vamal ulterior:-
"Birourile vamale vor desfășura activități de control vamal ulterior în următoarele situații: b) controlul vamal ulterior al declarațiilor vamale pentru care s-a acordat liber de vama, fără efectuarea controlului vamal documentar și fizic."
A subliniat faptul că, a fost efectuat control vamal documentar și fizic în mai multe situații, pentru aceleași importuri de sare industrială, împrejurare cu care nu au fost constatate nereguli.
În aceste condiții, controlul vamal ulterior, în conformitate cu dispozițiile legale in vigoare, nu s-au justificat și nu au avut temei legal.
Toate declarațiile vamale au fost completate identic și însoțite de absolut aceleași documente, iar autoritatea vamală, la nici unul dintre controalele efectuate - documentar si fizic, nu a sesizat și/sau consemnat nereguli.
A apreciat că, în condițiile în care toate documentele menționate în declarația vamală și impuse de legislația în vigoare au fost puse la dispoziția autorității vamale, cu ocazia verificării declarațiilor vamale, a calculării taxelor vamale, anterior acordării liberului de vamă, și în lipsa oricărei solicitări de completare documente, furnizare de informații, obligarea, la acel moment, a reclamantei la plata de taxe suplimentare de penalități a fost absolut netemeinică, fiind vorba de erori ale autorităților vamale.
., prin persoana juridică specializată, la care a apelat, a pus la Biroul Vamal HALMEU declarațiile vamale - completate integral si cu toate documentele anexa, de 50 de ori.
La rubrica 44" Documente atașate", la poziția N990, a fost completat și depus, de fiecare dată, documentul "49/10.01.2011", înscris care a și fost anexat.
În condițiile în care autoritatea vamală a fost cea care a emis și documentul N990-Autorizație de regim vamal economic/tratament tarifar favorabil putea si trebuia să știe încă de la depunerea primei declarații - 01.02.2011 - că agentul economic . nu întrunea toate condițiile pentru a beneficia de regimul tarifar preferențial.
Absolut toate instrumentele, pârghiile de control se aflau în mâna autorității vamale ce putea și trebuia să corecteze o atitudine, o conduita greșită din partea unui agent economic care a interpretat greșit anumite prevederi legislative, în condițiile în care, nu vorbim de un act de comerț, import, izolat, ci de 50 de asemenea operațiuni.
După depunerea declarațiilor vamale, a documentelor însoțitoare, au fost comunicate taxele vamale pe care trebuia să le achite pentru importul respectiv, iar ulterior efectuării plații, a primit "liber de vamă", fără nicio obiecție sau alta obligație.
Pentru ca autoritatea vamală să fi calculat obligațiile de plata era absolut necesar să fi verificat documentația anexată și să încadreze, pe baza documentelor anexate, respectivul import în clasa de impozitare corespunzătoare.
Organul vamal putea să uzeze și de dispozițiile art. 96 din Codul vamal, în situația în care a apreciat că documentele anexate declarației de import nu sunt corespunzătoare sau nu întruneau condițiile pentru ca respectivul import să primească "liber de vamă".
În susținerea acestui motiv de recurs recurenta a invocat jurisprudența Curții Europene de Justiție – Hotărârea Curții Europene de Justiție 250/1991 „Hewlett-Packard”.
A mai arătat reclamanta că instanța de fond nu a analizat conduita . sub toate aspectele, respectiv nu a stabilit daca este dată sau nu culpa societății în săvârșirea faptei care a generat sancțiunea.
Pentru a se putea antrena răspunderea pentru o faptă ilicită, trebuie dată și dovedită culpa făptuitorului, respectiv a ..
. a fost reprezentata la autoritățile vamale de către o societate specializata, un comisionar vamal - ..
Prin cele două acte administrative a stabilit în sarcina societății o formă de răspundere materială ca urmare a încadrării tarifare greșite a mărfurilor, deci o răspundere pentru o faptă ilicită.
Pentru antrenarea răspunderii pentru fapta ilicită, una dintre condițiile ce ar fi trebuit îndeplinite cumulativ a fost culpa făptuitorului. A considerat că nu este îndeplinită această condiție deoarece:
- declarația vamală a fost completată de comisionarul vamal, persoană cu pregătire specială profesională, autorizată de organele vamale, care dacă ar fi întocmit eronat declarația vamală ar fi riscat să-si piardă autorizația;
- chiar și organele vamale au considerat că încadrarea tarifară era corectă deoarece au efectuat un control al declarației si al mărfurilor și au dat liber de vamă;
Din aspectele expuse mai sus a rezultat că nu a existat intenția de a săvârși faptele pretinse, astfel că nu a existat vreo formă de vinovăție, deci în mod eronat s-a stabilit în sarcina societății obligații fiscale suplimentare.
A mai arătat recurenta că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere, respectiv nu a soluționat cererea de chemare în garanție a comisionarului vamal . care a efectuat toate operațiunile vamale.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași a depus la dosar întâmpinare prin care a înțeles să invoce pe cale de excepție nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) Cod de procedura civila cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) si c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
În condițiile în care motivele de casare sunt expres enumerate la art. 488 Cod de procedura civila, iar cererea de recurs nu conține mențiuni cu privire la motivele de nelegalitate, a solicitat anularea recursului.
În măsura în care recursul nu va fi anulat, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În fapt, prin cererea de chemare in judecata reclamanta a contestat Decizia D.G.F.P. Suceava nr. 29/2013, Procesul verbal de control nr. 5560/2012 și Decizia nr. 2576/10.05.2013 referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul curent/precedent emisă de Biroul Vamal Halmeu si Decizia pentru regularizarea situației nr. 26/2012 emisa de A.N.V. - Direcția Generala pentru Accize si Operațiuni Vamale Cluj - Biroul Vamal Halmeu.
După cum a precizat prin întâmpinarea depusă la fond, organele vamale a constatat că, în perioada februarie - octombrie 2011, . Suceava, prin comisionarul vamal ., a importat din Ucraina sare, pentru care a depus declarații vamale și a încadrat produsul la poziția tarifară_.
În urma controlului ulterior efectuat de organele vamale din cadrul Biroului Vamal Halmeu a constatat ca pentru încadrarea mărfii ce face obiectul declarațiilor vamale de import, respectiv "sare industrială" la poziția tarifara_, este necesara prezentarea unui Certificat/licentă/document - Autorizație de regim vamal economic, pentru a beneficia de tratament tarifar favorabil.
A precizat că încadrarea mărfurilor în Tariful vamal de import al României s-a făcut conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire si codificare a mărfurilor, prezentate in anexa la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internaționala pentru Sistemul armonizat de denumire si codificare a mărfurilor si în concordanță cu Notele explicative ale sistemului armonizat.
Din analiza documentației ce a stat la baza emiterii actelor contestate a rezultat că la toate declarațiile vamale depuse de comisionarul vamal . rubrica 44 a fost atașat ca tip de document N990 documentul nr. 49/10.01.2011, ce reprezintă in fapt contractul încheiat între . Suceava si I.S. Arteomasoli, iar nu Autorizația de regim vamal economic. De altfel, însăși contestatoarea – recurentă a confirmat că declarațiilor vamale le-a fost anexat contractul sus menționat.
Ca atare, în raport de dispozițiile legale incidente și actele depuse, încadrarea legala a fost ca stabilita de organele vamale, respectiv poziția tarifara_ - Altele, subpozitie la care se clasifica sarea denaturata ca agent de degivraj pe timpul iernii, precum si sarea utilizata in alimentația animalelor.
În urma încadrării bunurilor importate ce fac obiectul declarațiilor vamale verificate la poziția tarifara_, ca urmare a lipsei Autorizației de regim vamal favorabil, s-au născut obligații fiscale rezultate din aplicarea tarifului vamal corespunzător codului stabilit de organele vamale.
Contrar susținerilor recurentei, în motivarea sentinței nr. 4572/11.09.2014 instanța de fond a reținut legalitatea controlului ulterior efectuat, concluzionând ca autoritățile vamale, după acordarea liberului de vama și pentru a se convinge de acuratețea datelor cuprinse în declarație, au putut controla documentele comerciale si datele referitoare la operațiunea de import cu privire la mărfurile in cauza sau la operațiunile comerciale ulterioare in legătura cu acestea.
Atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indică faptul că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale, in conformitate cu dispozițiile prevăzute, trebuie sa ia masurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informație noua de care dispun.
În ceea ce privește pretinsul motiv de nelegalitate invocat din perspectiva nepronunțării instanței de fond asupra cererii de chemare in garanție a ., a învederat instanței de control judiciar faptul că remediul prevăzut de lege pentru cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale a fost completarea hotărârii potrivit art. 444 Cod de procedura civila (Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date in căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare), iar nu calea de atac.
A solicitat în principal admiterea excepția și anularea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică sentința Tribunalului Suceava.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin argumentele grupate la punctele 1 și 2 din petiția de recurs recurenta invocă, în fapt, aceleași nereguli: instanța de fond nu a analizat contestația sub toate aspectele, nu a analizat conduita . și nu a dat eficiență întregului material probator.
Prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 26/24.10.2012 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Biroul Vamal Halmeu, s-au stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligații suplimentare în sumă de 46.812 lei reprezentând taxe vamale în sumă de 28.053 lei, accesorii aferente în sumă de 9.690 lei, TVA în sumă de 6.739 lei și accesorii în sumă de 2.330 lei aferente TVA.
Organele vamale au reținut că, în perioada februarie – octombrie 2011, ., prin comisionarul vamal . importat din Ucraina sare, pentru care a depus declarații vamale și a încadrat produsul la poziția tarifară_.
În urma controlului ulterior efectuat de organele vamale din cadrul Biroului Vamal Halmeu, s-a constatat că, pentru încadrarea produsului care face obiectul declarațiilor vamale de import, și anume „sare industrială” la poziția tarifară_ este necesară prezentarea unui certificat/licență/document denumit „autorizație de regim vamal economic” pentru a beneficia de tratament tarifar favorabil.
Întrucât recurenta – reclamantă nu a prezentat autorizația de regim vamal economic ci un alt tip de document decât cel prevăzut de Nomenclatorul Combinat al UE, încadrarea corectă a mărfii este la poziția tarifară_ – Altele și nu se poate aplica tratamentul tarifar favorabil de taxă vamală de 1,7 euro/1000 kg.
Acest fapt a condus la stabilirea unei diferențe de drepturi vamale datorate, deoarece taxa vamală este de 2,6 euro/1000kg, față de 1,7 euro/1000kg pentru sarea încadrată inițial, în mod eronat, la poziția_.
Această situație de fapt nu este contestată de recurentă aceasta invocând doar că toate datele necesare stabilirii drepturilor vamale de import la data efectuării acestora se aflau la dispoziția autorităților vamale competente, iar pentru cele 50 de operațiuni vamale de import a depus documentele justificative și a completat în același mod declarațiile vamale, apreciind că autoritatea vamală putea să sesizeze eventualele neregularități și să solicite .>
Invocă dispozițiile art. 96 alin. 1 lit. b din Codul vamal și jurisprudența Curții Europene de Justiție – Hotărârea nr. 250/1991 – „Hewlett - Packard”.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 96 alin. 1 lit. b din Codul vamal întrucât recurenta – reclamantă a prezentat documentele pentru plasarea mărfurilor sub regim vamal doar că a depus un alt document decât autorizația de regim vamal economic.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a jurisprudenței Curții Europene de Justiție constând în Hotărârea Curții din 01.04.1993 pronunțată în cauza C-250/91 – Hewlett Packard France c. Directeur General des Douanes curtea constată că aceasta se referă la situația în care operatorul economic a plasat mărfurile sub un anumit tarif vamal ca urmare a obținerii unor informații eronate de la autoritatea vamală. Astfel, Hewlett Packard France a importat tastaturi pentru computere din Singapore și, bazându-se pe informațiile furnizate la data de 23 ianuarie 1985 de Oficiul de Finanțe Regional din München sucursalei sale din Germania, a solicitat plasarea mărfurilor sub tariful vamal 85.55 C - piese pentru computer.
În speță, din probele administrate în dosar nu rezultă că recurenta sau comisionarul vamal ar fi solicitat informații autorităților vamale cu privire poziția tarifară în care trebuiau încadrate bunurile importate. În aceste condiții recurenta nu poate invoca eroarea săvârșită de autoritățile vamale, eroare care ar exonera-o de plata diferențelor de taxe vamale datorate. Dimpotrivă, recurenta a indicat în declarația vamală tariful vama sub care a solicitat a fi plasate mărfurile iar autoritatea vamală nu a făcut decât să calculeze cuantumul taxelor vamale datorate.
Din dispozițiile legale naționale (art. 4 pct. 21 din Codul vamal al României) cât și cele comunitare (art. 4 pct. 17, art. 59 și 62 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar și art. 119 din Regulamentul CEE nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului CEE nr. 2913/1992) rezultă că plasarea mărfurilor sub un anumit regim vamal se solicită de către operatorul economic prin declarația vamală, iar acesta răspunde de corectitudinea informațiilor înscrise în declarație și de autenticitatea documentelor anexate.
Cum recurenta – reclamantă a solicitat, prin declarația vamală, plasarea produselor importate la poziția tarifară_ dar fără a depune documentul N990 – autorizația de regim vamal economic, deci fără a îndeplini condițiile pentru aplicarea tratamentului tarifar favorabil și cum nu a făcut dovada că a plasat mărfurile sub acest regim vama datorită informațiilor eronate ale autorității vamale răspunde pentru corectitudinea informațiilor din declarația vamală.
Cât privește susținerile recurentei în sensul că nu a fost dovedită culpa societății în săvârșirea faptei curtea constată că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală iar actele administrativ – fiscale contestate nu sunt acte sancționatorii. Prin aceste acte au fost calculate diferențe de taxe vamale și TVA rezultate din plasarea corectă a mărfurilor importate la poziția tarifară_.
Cât privește argumentele invocate la punctul 3 din petiția de recurs, curtea constată că nesoluționarea cererii de chemare în garanție de către instanța de fond nu poate constitui motiv de recurs ci pentru completarea hotărârii.
Astfel, conform art. 444 alin. 1 din codul de procedură civilă „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”
De asemenea, dispozițiile art. 445 din același act normativ stabilesc că „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444.”
Din dispozițiile legale citate rezultă că motivul de recurs invocat la pct. 3 din petiția de recurs este inadmisibil nelegalitatea invocată neputând fi îndreptată decât în cadrul unei cereri de completare a hotărârii.
În considerarea celor arătate, curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. R. I. SRL Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 9 A, jud. Suceava împotriva sentinței nr. 4572 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava – Biroul de Soluționare Contestații, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, jud. Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, jud. Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. președ. complet aflat în
CO semnează președintele
instanței
Red. V.N.
Jud. fond. P. C.
Tehnoredactat B.E.
4 ex/31.08.2015
| ← Despăgubire. Decizia nr. 2605/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1350/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
