Despăgubire. Decizia nr. 2605/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2605/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 2155/40/2013
Dosar nr._ - despăgubiri -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2605
Ședința publică din datade 26 mai 2015
Președinte G. C.
Judecător F. G.
Judecător Vințilă N.
Grefier: B. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finan țelor Publice Iași-prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției nr.5, județul B. împotriva sentinței nr.1330 din 03 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B.-Secția
a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimată fiind reclamanta .. B. prin administrator T. E., cu sediul în municipiul B. .. 67, Cod poștal_, județul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat Saleh A. M. pentru societatea reclamantă, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătoarea intimatei-reclamante a depus la dosar împuternicire avocațială și chitanța . SAM nr.0361 din 25.05._ pe care este consemnată suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Instanța a declarat că, după prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza; apreciind că probatoriul este epuizat și că recursul este în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat Saleh A. M. pentru societatea reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu avocat conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B.-Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 01 aprilie 2013, reclamanta .. B. prin administrator T. E. în contradictoriu cu pârâta ANAF – Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor în cuantum de 20.258 lei cuvenite pentru nesoluționarea în termenul legal a solicitărilor de rambursare, respectiv pentru nerespectarea termenului legal de restituire a taxei pe valoare adăugată.
Prin sentința nr. 1330 din 03.09.2014 pronunțată de Tribunalul B.-Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta .. B. prin administrator T. E. în contradictoriu cu pârâta ANAF – Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. .
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 19.948 lei reprezentând dobânzi cuvenite pentru nesoluționarea în termenul legal a solicitărilor de rambursare TVA.
Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.539 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâta Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a formulat recurs.
În motivarea recursului, recurenta învederează următoarele:
În fapt, recurenta a considerat că prin acțiunea formulată la instanța de fond reclamanta . B. a arătat că în perioada octombrie 2009-august 2011, a depus la organul fiscal deconturi de TVA (Declarația 300) cu solduri negative la sfârșitul perioadei de raportare.
A arătat recurenta că, fiecare declarație depusă de către reclamantă conține și solicitarea rambursării sumelor negative de TVA, solicitare care a fost soluționată cu întârziere de către organul fiscal, astfel că, a considerat recurenta că pentru perioada scursă între data în care în mod legal ar fi trebuit să i se ramburseze sumele și data când acestea au fost rambursate efectiv, a fost îndreptățită la dobânzi, conform art. 124 din Codul de Procedură Civilă.
A mai apreciat instanța de fond în considerentele sentinței, că, dată fiind și expertiza efectuată în acest sens, că în ceea ce privește termenul de soluționare a cererilor adresate de către reclamantă, acesta a fost depășit în mod nejustificat și astfel acesteia i s-au datorat dobânzi în conformitate cu prevederile art. 124 din Codul de Procedură Fiscală. În fapt a precizat că depășirea termenului legal de 45 de zile este recunoscut de către organul fiscal prin afirmația cu rambursările solicitate care au fost realizate în conformitate cu prevederile Ordinului ANAF 263/2010 și Instrucțiunile nr._/3.07.2009 privind rambursarea lunară a TVA; că aceste acte normative nu stabilesc alte termene pentru soluționarea cererilor de rambursare, motiv pentru care a apreciat instanța de fond că este justificată cererea reclamantei de acordare a dobânzilor de către organul fiscal, pentru neexecutarea obligației în termenul prevăzut de lege.
Referitor la calculul dobânzilor, instanța de fond a luat in considerare calculul efectuat de către expert în conformitate cu prevederile art. 120 din Codul de Procedura Fiscala, apreciind ca, pentru nesoluționarea in termenul legal a solicitărilor de rambursare de TVA, reclamantei i s-a cuvenit, cu titlu de dobânda, suma de 19.948 lei.
Așa cum a rezultat și din răspunsurile organului fiscal concretizate în adresele cu nr._/17.01.2012 și_/18.10.2012, cererile reclamantei privind solicitarea rambursării sumelor negative cu titlu de TVA evidențiate în deconturile depuse, nu au fost refuzate nejustificat, ci aceasta a fost înconștiințata asupra faptului că, rambursările solicitate, s-au realizat in conformitate cu prevederile Ordinului ANAF nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor eu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare si Instrucțiunile nr._/3.07.2009 privind rambursarea lunara a TVA.
A mai arătat recurenta că în fiecare lună a fost stabilită de
către MFP o sumă la nivel național, care a fost dată firmelor pentru
deconturile neachitate, cu scopul de a nu creste soldul deconturilor cu
termen de rambursare, respectiv:.
Utilizarea sumei stabilite s-a realizat după cum urmează: 80% din suma lunară stabilită la nivel național a stins deconturile în ordinea vechimii și 20 % din sumă a fost a fost alocată deconturilor care s-au apropiat de limita termenului legal de 45 de zile.
De asemenea reclamanta a fost supusă acestei proceduri prevăzute în Instrucțiunile ANAF nr._/ 3.07.2009, fapt ce i s-a adus la cunoștința prin răspunsurile menționate, iar s situația concreta privind fiecare decont nominalizat de reclamantă a putut fi vizualizată în sistemul electronic ce vizează modul de operare a deconturilor de TVA cu solduri negative, intitulat „ Data Warehouse”.
Totodată a mai arătat recurenta că instanța de fond a apreciat că termenul de soluționare a cererilor reclamantei a fost depășit în mod nejustificat de către organul fiscal; că nu a fost pertinentă, întrucât aceasta a făcut abstracție de prevederile legale arătate, care au un caracter special și care instituie pentru organele fiscale o obligativitate în respectarea acestora.
În ceea ce privește calculul dobânzilor efectuat de către expert, deși organul fiscal a menționat că nivelul dobânzii este cel prevăzut de art. 120 alin. 7 din Codul de Procedură Fiscală (adică nivelul dobânzii prevăzut de legiuitor este de 0,04 pentru fiecare zi de întârziere) este de observat că instanța nu a cercetat cu amănunțire fondul dedus judecății în sensul că nu a observat procentul de 0,1% și respectiv 0,05% folosit de expert la efectuarea calculului, contrar prevederilor art. 7 al art. 120, astfel că suma pretinsă a fost eronată raportat la nivelul dobânzii de 0,04 % stabilit de legiuitor, într-o ipoteză a acordării dobânzilor solicitate de către reclamantă, suma ar fi fost mai mică decât cea calculată de către expert, respectiv de 16.377 lei. A solicitat admiterea recursului autorității fiscale, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii a reclamantei privitoare la acordarea dobânzii pentru nesoluționarea în termenul legal a solicitărilor de rambursare ca fiind neîntemeiată, precum și respingerea cheltuielilor de judecată.
La data de 8 aprilie 2015 intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a legii. Motivele invocate de recurentă sunt vădit nefondate, prima instanță dând o corectă interpretare normelor juridice aplicabile împrejurărilor de fapt reținute pe baza probelor administrate. De asemenea a mai arătat că actele normative invocate de recurentă nu stabilesc însă alte termene pentru soluționarea cererilor de rambursare, motiv pentru care. În mod legal a apreciat prima instanță că organul fiscal datorează dobânzi pentru neexecutarea obligației în termenul prevăzut de lege. Totodată a mai precizat că referitor la cuantumul dobânzilor prima instanță și-a însușit modul de calcul efectuat de expert în conformitate cu prevederile art. 120 din O.G. nr.92/2003, necontestat de organul fiscal sub acest aspect.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar prin serviciul registratură la data de 27 aprilie 2015, recurenta a arătat că așa cum rezultă și din răspunsurile organului fiscal concretizate în adresele menționate, cererile reclamantei nu au fost refuzate nejustificat așa cum a arătat reclamanta, ci aceasta a fost încunoștiințată asupra faptului că rambursările solicitate au fost realizate în conformitate cu prevederile Ordinului ANAF 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare și Instrucțiunile nr._/3.07.2009 privind rambursarea lunară a TVA. A solicitat admiterea recursului pentru motivele dezvoltate atât în cererea de recurs cât și în răspunsul la acesta.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a reținut următoarele:
Motivele de recurs invocate cu trimitere la prevederile art. 488 (8) din Noul Cod de Procedură Civilă nu sunt fondate.
În perioada 2009-2011, reclamanta a depus la pârâtă un număr de 12 Deconturi de TVA cu solduri negative la sfârșitul perioadei de raportare, solicitând rambursarea TVA-ului-sold negativ.
Pârâta – recurentă nu a soluționat aceste cereri în termen de 45 de zile de la înregistrare, conform prevederilor art. 70 alin.1 din O.G. nr. 92/2003.
Pârâta a încălcat de asemenea și Ordinul nr.1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiuni de rambursare – în conformitate cu care asemenea cereri sunt soluționate la data la care compartimentul de trezorerie a efectuat înregistrarea operațiunilor de compensare sau restituire, sau rambursare a unor eventuale diferențe rămase după compensare, în baza unei Note de compensare/restituire/rambursare, a deconturilor de rambursare TVA, etc.
În aceeași modalitate, pârâta-recurentă a încălcat prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 263/2010, care prevede la ANEXA 1 – Capitolul II – pct. 7.2.5., în conformitate cu care deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, sunt în curs de soluționare în perioada cuprinsă între data depunerii deconturilor și data compensării/restituirii efective a sumelor aprobate la rambursare.
Ori, este evident că pârâta-recurentă nu a procedat în sensul reglementărilor legale menționate, odată ce chiar în memoriul de recurs recunoaște refuzarea cererilor reclamantei și vorbește despre un refuz justificat.
Cât privește nivelul dobânzilor aplicate, de asemenea contestate în recurs acesta a constituit și obiectul unor obiecțiuni la expertiza pe care recurenta le-a formulat la prima instanță, și la care expertul a răspuns (f.92-95 Ds.).
Acest răspuns viza situația că Instrucțiunile_/2009 prin rambursare TVA invocate nu este publicat în Monitorul Oficial, neputând fi astfel aplicate, peste prevederile O.G. 92/2003 din Codul de Procedură Fiscală – art. 117, 120 alin. 1 la care expertul s-a supus.
De urmare a considerentelor expuse, sentința recurată fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale speciale în materie, conform art. 496 (1) din Noul Cod de Procedură Civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 453 din Noul Cod de Procedură Civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași-prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției, nr.5, județul B. împotriva sentinței nr.1330 din 3 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._, intimată-reclamantă fiind . B.-prin adm. T. E., cu sediul în municipiul B., ..67, județul B..
Obligă recurenta să plătească intimatei . B. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 mai, 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.C.
Jud. fond. U. M.
Tehnoredactat B.E.
4 ex/_
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2604/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2601/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
