Anulare act administrativ. Decizia nr. 1860/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1860/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 12134/86/2013
Dosar nr._ - anulare act ad-tiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1860
Ședința publică din 31 Martie 2015
Președinte G. C.
Judecător Vințilă N.
Judecător N. D.
Grefier M. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava cu sediul în Suceava, .. 9, Județul Suceava, împotriva sentinței nr.5971 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , intimată fiind Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Suceava cu sediul în Suceava, . nr. 66, ., Județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic Talpalariu G. pentru recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că, recurentul a depus la dosar în ziua ședinței de judecată – prin serviciul arhivă – lămuriri și precizări împreună cu o . înscrisuri, în două exemplare. ( filele nr.43 - 102 dosar )
Verificându-și competența, în baza art.131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă, conform dispozițiilor art.96 pct.3 Cod procedură civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004.
Reprezentantul recurentului solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea comunicării către intimată a precizărilor și înscrisurilor depuse la dosar și pentru a răspunde la acestea..
Instanța respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată având în vedere că intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând judecarea cauzei în lipsă și constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, respingerea acțiunii cu menținerea dispoziției anulate de instanța de fond. Arată că instanța de fond a admis acțiunea pe motiv că dreptul anulat nu ar fi existat; că acest drept este dat de ordinul de serviciu în cazul persoanelor angajate care exercită activități de pază de unitatea la care este angajat; că a făcut referire la cadrul legal, la modul de dobândire a acestui drept. Solicită să se aibă în vedere toate aspectele invocate în recurs dar și în lămuririle și precizările depuse la dosar împreună cu înscrisurile atașate, inclusiv aspectele circumstațiale primite de la organul de cercetare a poliției judiciare care a făcut aceste precizări întrucât s-a dovedit că în practică astfel de comportamente pun în pericol viața celor din jur.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.5971 din 22 octombrie 2014 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Suceava în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Suceava și a anulat dispoziția nr. 174.874 din 26.06.2013 de anulare a dreptului de deținere, de port și de folosire a armelor emisă de pârâtul IPJ Suceava.
A respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adresei nr._ din 04.11.2013 emisă de același pârât.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind repunerea în drepturi a numitului I. G. R..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Numitul I. G. R. a primit de la IPJ Suceava – SOP avizul de port armă serviciu cu nr._ din 17.12.2012.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.06.2013, numitul I. G. R. a fost sancționat contravențional conform act. 129 pct. 15 din Legea 295/2004 republicată privind regimul armelor și munițiilorcare prevede și sancțiunea complementară de anulare a dreptului de port și folosire al armelor, fără ca, prin acesta, să se fi dispus această măsură.
Prin Dispoziția nr. 174.874 din 26.06.2013 emisă de I.P.J. Suceava – Serviciul arme Explozivi și Substanțe Periculoase s-a dispus anularea autorizării de deținere de port și folosire a armelor față de numitul I. G.-R..
Prin adresa nr._/26.06.2013 a I.P.J. Suceava ( fila 26 dosar ), i-a fost comunicat A.J.V.P.S. Suceava că, la data de 26.06.2013, față de sus-numitul, a fost luată măsura de anulare a dreptului de port și folosire al armelor drept urmare a faptului că acesta a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea dispozițiilor art.33 alin. 2 din Legea nr. 295/2004 republicată, faptă prev. la art. 129 pct. 15 și sancționată de art. 130 alin. 1 lit. e la care se aplică și sancțiunea complementară de anulare a dreptului menționat.
La data de 04.11.2013, prin adresa nr. 87.932 ( fila 26 ), I.P.J. Suceava comunică către A.J.V.P.S. Suceava că, având în vedere adresa 176.192 din 25.10.2013 a I.P.J. Suceava – Serviciul Arme Explozivi și Substanțe Periculoase, s-a dispus anularea avizul de port armă serviciu cu nr._ din 17.12.2012 fără a indica și actul administrativ prin care a fost luată această măsură.
În primul rând, numitul I. G. R. a primit de la IPJ Suceava – SOP avizul de port armă serviciu și nu dreptul de port și folosire al armelor, nefiind eliberată o autorizație în acest sens, astfel că pârâtul a anulat ceva ce nu există.
În al doilea rând, adresa nr._ menționată nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, ci o simplă adresă prin care s-a comunicat reclamantei luarea unei măsuri administrative.
În al treilea rând, numitului I. G. R. nu i s-a adus atingere niciunui drept prin Dispoziția nr.174.874 din 26.06.2013 emisă de I.P.J. Suceava – Serviciul Arme Explozivi și Substanțe Periculoase, întrucât prin aceasta s-a anulat un drept pe care sus numitul nu-l avea.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, a considerat că în mod greșit a reținut instanța de fond că numitul I. G. a primit de la unitatea pârâtă doar avizul de port armă de serviciu și nu dreptul de port și folosire al armelor și că nu i s-a eliberat o autorizație în acest sens, anulându-se astfel ceva ce nu există; că s-a reținut fără temei că lui I. G. nu i s-a adus atingere niciunui drept prin Dispoziția nr._/26.06.2013 emisă de I.P.J. Suceava - Serviciul Arme, întrucât prin aceasta s-a anulat un drept pe care sus-numitul nu-1 avea.
A susținut că dreptul de a purta și folosi arma și muniția corespunzătoare este dat de ordinul de serviciu emis de AJVPS iar Serviciul Arme a anulat acest drept conform legii, ca măsură complementară pe lângă sancțiunea principală; că urmare a anulării dreptului, petentul nu mai îndeplinea condiția prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. h din Legea nr.295/2004 care prevede printre alte condiții și aceea de a nu le fi fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau, după caz, port și folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepția situațiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calității prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5); că Serviciul de Ordine Publică, la sesizarea Serviciului Arme, a dispus anularea avizului port armă serviciu pentru petent, paznic de vânătoare în cadrul A.J.V.P.S. Suceava, comunicând măsura angajatorului.
A apreciat că instanța de fond a anulat cu ușurință Dispoziția I.PJ. Suceava nr._/26.06.2013, fără a ține seama de faptul că în seara zilei de 22.06.2013 numitul I. G. R., paznic de vânătoare în cadrul Clubului de Vânătoare Câmpulung a folosit arma de vânătoare din dotare cu care a executat două focuri în plan vertical ca somație pentru reținerea și prinderea unei persoane surprinse la braconaj în fondul de vânătoare.
Astfel, I. G. a încălcat prevederile art.33 alin. 2 din Legea nr. 295/2004 potrivit cărora era obligat ca în cazul efectuării uzului de armă să anunțe de îndată cel mai apropiat organ de poliție, indiferent dacă au rezultat sau nu victime ori pagube materiale.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și menținerii Dispoziției I.PJ. Suceava nr._/26.06.2013 ca temeinică și legală.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului fie ca inadmisibil fie ca neîntemeiat. Cu cheltuieli de judecată în sarcina recurentului.
A precizat că motivele de nelegalitate care pot atrage casarea sentinței recurate sunt stabilite în mod expres și limitativ prin prevederile art. 488 din Noul Cod de procedură civilă; că în motivarea recursului, pârâtul nu invocă în mod efectiv niciunul din punctele art. 488 care ar putea să conducă la soluția de admitere a recursului.
Pe cale de consecință, a considerat cererea de recurs ca inadmisibilă.
A susținut că ridicarea de către l.P.J. Suceava a armelor din dotarea numitului I. G.-R. fără retragerea avizului de port-armă de serviciu este o procedură în afara legii, deoarece angajatul nu poate să-și desfășoare activitatea specifică, aceasta presupunând obligatoriu portul armelor de pază și de serviciu.și nici nu poate fi concediat fiindcă se află sub protecția legii; că în mod legal a fost anulată Dispoziția nr._/26.06.2013 deoarece respectiva dispoziție anula un drept care nu a fost conferit numitului, respectiv autorizația de deținere, de port și folosire a armelor; că numitul I. G. R. nu a fost autorizat în acest mod niciodată.
Cu privire la inadmisibilitatea celui de-al doilea capăt de cerere, a considerat că instanța de fond s-a pronunțat pe deplin legal.
În fapt,. actul administrativ “aviz de port armă de serviciu” care se comunică persoanei juridice angajatoare și angajatului în cauză este documentul oficial care conferă angajatorului dreptul de a dota angajatul cu arme letale și angajatului, dreptul de a purta și folosi aceste arme.
A arătat că anularea și retragerea acestui act administrativ potrivit legii speciale ( Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 actualizată ), nu se poate face decât printr-un act de dispoziție cu forță juridică (act administrativ ) emis de autoritatea publică competentă în materie; că în fața primei instanțe, pârâtul I.P.J. Suceava nu a făcut proba existenței unui act administrativ (ordin, dispoziție, decizie) prin care s-a anulat avizul de port armă de serviciu al numitului I. Gihiocel R.; că instanța de fond a constatat că o simplă adresă (nr._) comunicată AJ.V.P.S. Suceava, nu este act administrativ, capabil să producă efecte juridice și ca urmare, lipsa actului administrativ în cauză este în mod evident motiv de inadmisibilitate a capătului de cerere respectiv.
Cât privește al treilea capăt de cerere, instanța a respectat întocmai prevederile legii constatând în mod logic că dacă un act administrativ nu a fost anulat nici de emitent și nici de instanță, el rezidă și produce efecte juridice.
În cauză, actul administrativ, aviz de port armă de serviciu eliberat pe numele numitului I. G. R. nefiind legal anulat, conferă titularului un drept legal.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul a arătat că își menține cele arătate în cererea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând raportând motivele de recurs la situația de fapt, instanța constată următoarele:
Numitul I. G. R., angajat ca paznic de vânătoare la Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Suceava, în data de 21.06.2013, pe raza comunei Vatra Moldoviței, a tras două focuri de armă în plan vertical pentru a soma o persoană, fără a-și îndeplini ulterior obligația legală de a anunța de îndată cel mai apropiat organ de poliție cu privire la uzul de armă, acestea având obligația legală de a efectua a o cercetare la fața locului pentru a stabili circumstanțele procedurii evenimentului.
Prin fapta sa, angajatul intimatei a încălcat disp. art. 33 alin. 2 din Legea nr. 205/2004 privind regimul armelor și munițiilor.
Este irelevant faptul că angajatul menționat a folosit arma de vânătoare ca pe o armă de apărare și pază pentru a soma o persoană suspectată de braconaj (deși legea prevede expres și limitativ condițiile în care poate fi folosită arma de vânătoare, respectiv doar în 2 situații - numai asupra vânatului pentru care a fost autorizat în condițiile legii și pentru antrenament în poligoane autorizate), atâta timp cât nu a anunțat de îndată cel mai apropiat organ de poliție, obligație instituită prin textul legal sus-menționat.
Pentru nerespectarea acestei obligații legale, I. G. R. a fost sancționat contravențional în baza procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 26.06.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. 15 și 130 alin. 1 lit. e din Legea 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.
Legea specială prevede că pentru săvârșirea acestei contravenții, se aplică măsura complementară a anulării dreptului de port și folosire a armelor, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f și ale art. 130 alin. 2 lit. b din Legea 295/2004 s-a dispus față de I. G. R. măsura anulării dreptului de port și folosire a armelor, prin Dispoziția_/26.06.2013 a I.P.J. Suceava, măsură ce a fost comunicată în scris atât persoanei în cauză, cât și A.J.V.P.S. Suceava.
Legea prevede aceleași obligații și stabilește aceleași sancțiuni atât în cazul persoanelor fizice care au drept de port și folosire a armelor în baza permisului de armă, cât și în cazul persoanelor angajate care au drept de port și folosire a armelor în baza ordinului de serviciu, fără a face vreo diferențiere între acestea.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 26.06.2013, a fost întocmit în mod corect, cu respectarea de către agentul constatator a condițiilor legale de formă și de fond, în temeiul dispozițiilor art. 129 pct. 15 și 130 alin. 1 lit. e din Legea 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. De altfel, acest proces-verbal de constatare a contravenției nici nu a fost contestat.
Măsura complementară a anulării dreptului de port și folosire a armelor numitului I. G. R. a fost dispusă prin Dispoziția nr._/26.06.2013 a I.P.J. Suceava, care a fost întocmită cu respectarea condițiilor de formă și se fond prevăzute de lege (art. 45 alin. 1 lit. f și ale art. 130 alin. 2 lit. b din Legea 295/2004), cât și de procedurile de lucru în vigoare.
De remarcat este faptul că, sancțiunea complementară a anulării dreptului de port și folosire a armelor și munițiilor pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 129 pct. 15 nu este o sancțiune alternativă sau opțională, ci este obligatorie, astfel că agentul constatator a acționat în mod legal și corect aplicând-o; ba, din contră, acesta ar fi săvârșit o abatere dacă nu ar fi aplicat această sancțiune, întrucât legea specială nu distinge între persoanele fizice care au drept de port și folosire a armelor în baza permisului de armă și persoanelor fizice angajate care au drept de port și folosire a armelor în baza ordinului de serviciu.
În ceea ce privește susținerea intimatului potrivit căreia măsura complementară ar fi fost dispusă de către un organ necompetent, Curtea constată că nu este reală, întrucât Dispoziția nr._ din 26.06.2013, a I.P.J. Suceava a fost emisă de către Șeful Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, adică de autoritatea competentă să acorde autorizări, conform art. 68 din legea menționată, la propunerea motivată a organului de specialitate care a constatat abaterea contravențională.
Întrucât agentul constatator face parte din Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, dispoziția menționată a fost redactată și înregistrată la acest serviciu, operațiune necesară pentru păstrarea, în mod corect, a evidenței activităților desfășurate de către angajații acestui serviciu.
Relevant în cauză este faptul că dacă la data aplicării măsurii numitului I. G. R. îi fuseseră emise anterior, în conformitate cu disp. art. 69 alin. 4 și art. 70 alin. 2 și 3 din Legea nr. 295/2004, ordinele de serviciu individuale pentru armele de serviciu cu care a fost dotat, este neechivoc faptul că acesta avea dreptul de port și folosire a armelor, așa încât nu poate fi primită apărarea intimatului (reținută eronat și de către instanța de fond) potrivit căreia prin Dispoziția din litigiu a I.P.J. Suceava nr._ din 26.06.2013 s-ar fi anulat un drept pe care petentul nu l-ar fi avut.
În ceea ce privește susținerea intimatei din întâmpinare potrivit căreia legea specială reglementează diferențiat dreptul de port și folosire a armelor între persoane fizice care dețin arme în proprietate și cele angajate cu contract de muncă care sunt dotate cu arme de serviciu de către angajator, trebuie precizat că cele dintâi care au în proprietate arme, dețin permis de port armă, în timp ce cea de-a doua categorie, respectiv angajații care sunt dotați cu arme de serviciu, au dreptul să le folosească în baza unui ordin de serviciu.
Prin art. 2 Titlul VI, pct. 4 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, ordinul de serviciu este definit ca fiind „documentul eliberat de persoana juridică autorizată să dețină și să folosească arme, prin care se acordă persoanei angajate pe bază de contract de muncă, precum și studenților de la instituțiile de învățământ superior cu profil cinegetic dreptul de a purta și folosi arma și muniția corespunzătoare, înscrise în acest document, în timpul și pentru executarea sarcinilor de serviciu”.
Formalitatea prealabilă pentru ca o persoană angajată pe bază de contract de muncă să poată fi dotată cu armă de serviciu este obținerea de la autoritatea competentă a avizului de port armă, astfel după cum rezultă din prevederile art. 70 alin. 7 din Legea 295 / 2004: „ în vederea dotării cu arme, angajatorul solicită pentru fiecare persoană în parte avizul autorităților prevăzute la art. 68 (în cazul de față - I.P.J. Suceava), prin care se atestă îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) lit. c”.
Această formalitate prealabilă îi dă dreptul angajatorului să doteze persoana angajată cu arme și muniții de serviciu.
Condițiile în care se poate face dotarea personalului propriu cu arme și muniții sunt prevăzute la art. 69 alin. 4 și art. 70 alin. 1-3 din Legea 295/2004.
Art. 69 alin. 4 are următorul conținut:
Dotarea cu arme a personalului specializat se face în baza ordinelor de serviciu individuale, emise de conducătorul persoanei juridice prevăzute la alin. (1) sau, după caz, al unității subordonate sau aflate în coordonarea acesteia, în care se menționează datele de identificare ale armei, datele de identificare ale deținătorului, sarcinile în executarea cărora deținătorul poate purta și folosi armele, locurile în care deținătorul poate purta și folosi armele, precum și condițiile în care acesta poate face uz de armă.
Art.70 al.2 din Legea nr.295/2004 prevede expres că “ Modelul ordinului de serviciu și conținutul instructajului prevăzut la alin.1 lit. “d.” se stabilesc de către angajator și se avizează de către structurile de ordine publică din cadrul autorităților prevăzute la art.68 “.
Așadar, avizul de port armă are valoarea juridică a unui acord de principiu, nu dă dreptul personalului angajat să poarte arme și muniții, ci dă dreptul angajatorului să îl poată dota cu arme si muniții în condițiile legii, dă dreptul personalului angajat să își procure de la angajator, în condițiile legii, arme și muniții de serviciu, cu alte cuvinte acest aviz de port armă este corespondentul și are aceeași relevanță ca și autorizația de procurare a armelor, în cazul persoanelor fizice, privite ca entități juridice private.
Documentul în baza căruia personalul angajat are dreptul să poarte și să folosească armament și muniție de serviciu este ordinul de serviciu, iar din interpretarea dispozițiilor art. 70 alin. 2 și 3, rezultă în mod indubitabil că nu este apanajul angajatorului să autorizeze personalul propriu să poarte și să folosească arme și muniții de serviciu, ci al autorității competente (în cazul de față - I.P.J.Suceava), care stabilește tipul de armă și cantitatea de muniție înscrisă în ordinul de serviciu, pe care angajatul le poate folosi în interes de serviciu, și care avizează acel ordin de serviciu, precum și instructajul pe care trebuie să îl urmeze persoana dotată cu armament de serviciu, aspect ce rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 3 și ale art. 68 din Legea nr. 295/2004.
În concluzie, este neechivoc faptul că în cauză, numitul I. G. R. a încălcat dispozițiile legale imperative menționate, nefiind la prima abatere, fiind declanșate și cercetări penale împotriva acestuia tocmai pentru fapte vizând regimul armelor și munițiilor, conform copiilor actelor procedurale emise de organele de urmărire penală aflate la filele nr.51-101 dosar recurs.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, motivele de recurs privind nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul anulării dispoziției nr._ din 26.06.2013 apar ca fiind întemeiate și, în consecință, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, recursul de față urmează a fi admis, sentința atacată casată în parte, în sensul respingerii cererii privind anularea Dispoziției menționate (nr._ din 26.06.2013).
Totodată, urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale instanței de fond privind respingerea celorlalte două capete de cerere vizând anularea adresei nr._ din 4.11.2013 emisă de pârâtă și cel vizând repunerea în drepturi a numitului I. G. R..
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava cu sediul în Suceava, .. 9, Județul Suceava, împotriva sentinței nr.5971 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , intimată fiind Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Suceava cu sediul în Suceava, . nr. 66, ., Județul Suceava.
Casează în parte sentința recurată în sensul că respinge, ca nefondată, cererea pentru anularea Dispoziției nr.174.874/26.06.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. ND.
Jud. Fond B. I.D.
Tehnored. MD.
4ex./25.05.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1208/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... → |
|---|
