Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1886/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1886/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 64/39/2015
Dosar nr._ - Contestație în anulare
- litigiu privind funcționarii publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1886
Ședința publică din data de 1 aprilie 2015
Președinte T. K.
Judecător R. G.
Judecător S. R.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul N. D., domiciliat în municipiul Rădăuți, ., județul Suceava, cu domiciliul ales la C.. Av. „A. E.” din municipiul Suceava, ., nr. 24, ., ., împotriva deciziei nr. 736 din 4 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ ***, în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiului Iași, .. 26, județul Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în sectorul 5 al municipiului București, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat A. E. pentru contestatorul N. D., lipsă fiind acesta și reprezentații intimatelor.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A. E. depune la dosarul cauzei copia deciziei contestate, din care reiese data la care aceasta a fost comunicată și ca practică judiciară copia decizie nr. 738 din 4.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.
Instanța învederează că prin întâmpinare s-a invocat excepția tardivității contestației formulate și excepția de inadmisibilitate pe motiv că contestația nu se încadrează în prevederile art. 318 din codul de procedură civilă și pune în vederea reprezentantei contestatoarei să pună concluzii cu privire la excepțiile invocate, cât și pe fondul cauzei.
Avocat A. E., pentru contestatorul N. D., arată că contestația a fost formulată în termen, iar condițiile de admisibilitate sunt întrunite. Totodată, arată că în speță contestați a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I și II întrucât în tot cuprinsul deciziei se face referire la o altă persoană, respectiv A. I., la alte decizii și în mod evident în cauză este o greșeală materială și se impune admiterea contestație și pe acest motiv. Cu privire la A. I. instanța de recurs în aceiași zi a admis și a menținut dispoziția privind reintegrarea în funcție. La instanța de fond reclamantului i-a fost respins capătul de cerere privind reintegrarea în funcție, dar în cuprinsul sentinței se face referire cum că reclamantul nu mai are interes să solicite acest lucru atâta timp cât a fost numit în funcție prin decizia nr. 4890 din 1.08.2013 cu ocazia noi reorganizări, posturile vacante existând la data respectivă.
S-a solicitat în cauză și anularea ordinelor ANAF și admiterea motivelor de recurs formulate.
O analiză generală numai a procesului de reorganizare nu este suficientă atâta timp cât au fost invocate motive de nelegalitate.
Declarând dezbaterile închise, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din 6 septembrie 2011, precizată și completată ulterior, reclamantul Nicolăică D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor București, să dispună:
- anularea Ordinului nr.7121 din 2 august 2011, comunicat la 7 august 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor București;
- reintegrarea sa în funcția publică de execuție, de inspector vamal, grad profesional principal, la Biroul Vamal Siret, din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale lași;
- plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, actualizată în funcție de rata inflației;
- până la soluționarea irevocabilă a cauzei, suspendarea aplicării Ordinului nr. 7121 din 2 august 2011 și menținerea în funcția publică de execuție deținută anterior emiterii acestuia, și
- plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul și-a completat acțiunea și a solicitat anularea Ordinelor nr. 2406/4.07.2011, nr. 2407/4.07.2011, nr. 2589/12.07.2011 și nr. 2619/15.07.2011, emise în aplicarea HG nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cu modificările și completările ulterioare, pentru considerentele ce urmează:
Prin Ordinul nr. 2406 din 4.07.2011 a fost aprobată structura organizatorică a aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, precum și structurile organizatorice ale direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, ale direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și ale birourilor vamale subordonate Autorității Naționale a Vămilor.
Prin Ordinul nr. 2407 din 4. 07.2011 a fost aprobat statul de funcții al aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, statele de funcții ale direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale, unități subordonate Autorității Naționale a Vămilor, dar și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională, prevăzut în anexa 11.
Prin Ordinul nr. 2589 din 12.07.2011 a fost aprobată bibliografia pentru examenul de testare profesională.
Prin Ordinul nr. 2619 din 15.07.2011 s-a reglementat constituirea comisiilor de examen și a Regulamentului de organizare și funcționare a acestora.
Prin sentința nr. 14 din 16 ianuarie 2012 Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională a Vămilor; a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; a admis în parte acțiunea și a anulat Ordinul nr. 7121/02.08.2011 emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor; a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de execuție de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5 la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași; a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantului o despăgubire egală cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat începând cu data de 08.08.2011 și până la data reintegrării, actualizate cu rata inflației; a respins cererea de anulare a Ordinelor nr. 2406/04.07.2011, 2407/04.07.2011, nr. 2589/12.07.2011 și nr.2619/15.07.2011 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantul și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și contestatorul N. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 4200 din data de 15 mai 2013 Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, de C. administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de părți și a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, apreciindu-se că nu s-a răspuns tuturor criticilor privind legalitatea procedurii de concurs, cu recomandarea ca instanța de fond să stabilească cadrul procesual pentru fiecare capăt de cerere, urmând a analiza și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29.05.2013 sub nr._ *, iar prin sentința civilă nr. 1378 din 03.03.2014, Tribunalul Suceava a respins ca nefondate excepțiile; a admis în parte cererile conexate așa cum au fost precizate în cauza având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999” formulate de reclamantul N. D., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași; a anulat în parte Ordinul nr. 2407/04.07.2011, și anume pct. 5 din ordinul menționat, precum și examenul organizat în perioada 18 – 29 iulie 2011 în privința reclamantului; a anulat Ordinul nr. 7121/02.08.2011 emis de A.N.V.; a respins, ca nefondate, capetele de cerere privind anularea Ordinelor nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 (cu excepția pct. 5), nr. 2589/2011, nr. 2619/2011 și privind constatarea numirii reclamantului în funcția publică de execuție deținută anterior prin Decizia nr. 4890/01.08.2013 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul N. D. și pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Națională de Administrare Fiscală București.
Prin decizia nr. 736 din data de 4 noiembrie 2014 Curtea de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de reclamant și de pârâte, a casat sentința atacată și, în rejudecare a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva deciziei din recurs, reclamantul N. D. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă.
În motivarea contestație în anulare contestatorul a arătat că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În sensul textului susmenționat, greșelile materiale reprezintă greșeli de ordin procedural de o asemenea gravitate încât au drept consecință pronunțarea unei soluții nelegale, în cauză, decizia nr.736 din 4.11.2014, este consecința unei greșeli materiale, întrucât prin considerentele acestei decizii instanța a admis recursul pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași referindu-se la reclamanta A. I., precum și Ordinul nr. 7180 din 2.08.2011 prin care această reclamantă a fost eliberată din funcție, Ordinul ANV nr. 7158 din 2.08.2011, decizia nr. 4643 din 1.08.2013 emisă de ANAF - Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Iași prin care reclamanta a fost reintegrată în funcție, decizia nr.4687 din 1.08.2013 emisă de aceeași entitate (pag.15,16 din decizia contestată).
În aceste condiții este evident că instanța a analizat un recurs al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași formulat în alt dosar, privind anularea Ordinului nr. 7158/2.08.2011 sau nr. 7l80/2.08.2011, în care a fost pronunțată sentința nr. 93 din 14.03.2014 care nu îl privește pe reclamant (pag.16 recurs), decizia nr. 4643 din 1.08.2013 se referă la alte decizii, respectiv fie nr. 4687/1.08.2013 de numire în funcție ca urmare a reorganizării activității ANAF, conform OUG nr. 74/2013 și a HG nr. 520/2013.
În această situație, față de cele reținute prin considerentele deciziei, întrucât instanța de recurs nu a analizat legalitatea Ordinului nr. 7121 din 2.08.2011 privind încetarea raportului de serviciu și eliberarea din funcție a reclamantului N. D., ci a unei alte persoane, precum și faptul că acest reclamant a fost numit în funcție prin decizia nr. 4890 din 1.08.2013, apreciază că decizia nr. 736 din 4.11.2014 este consecința unei greșeli materiale de ordin procedural, impunându-se anularea acestei decizii și rejudecarea recursului.
Potrivit art. 318 teza II-a din Cortul de procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din minuta și din dispozitivul deciziei nr.736 din 4.11.2014, rezultă că recursul reclamantului a fost admis.
Cu toate aceste, din analiza considerentelor deciziei nr.736 din 4.11.2014, rezultă că instanța de recurs nu a analizat nici unul din motivele de recurs formulate de reclamant ci a analizat doar recursurile unităților pârâte, instanța formulând diferite considerații privind reorganizarea ANV conform HG nr. l10/2009, modificată și completată prin HG nr. 565/2011, privind reducerea posturilor aprobate de la 4586 la 3159, adoptarea Ordinelor ANAF nr. 2406/04._, nr. 2407/04.07.2011 privind aprobarea structurilor organizatorice și a statului de funcții sau aprobarea bibliografiei prin Ordinul nr. 2589/12.07.2011, posibilitatea funcționarului public de a opta pentru o funcție publică de execuție echivalentă, înscrierea în mod benevol la examen și faptul că după susținerea probei scrise și a interviului, reclamantul a fost eliberat din funcție.
După cum se poate constata s-au preluat pur și simplu susținerile recurentelor pârâte, fără nici o referire la recursul reclamantului.
Instanța de recurs a concluzionat că examenul desfășurat în perioada 18-29 iulie 2011 s-a organizat conform art. 100 alin. 3 din Legea nr.188/1999, că examenul de testare profesională s-a desfășurat în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2407/2011.
Cât privește susținerile recurentei, instanța de recurs a reținut că nu sunt aspecte de nelegalitate pentru anularea ordinelor contestate, că la acordarea preavizului a fost respectat termenul de 30 de zile, că nu sunt incidente dispozițiile din HG nr. 611/2008 privind planul de ocupare a funcțiilor publice, iar examenul a fost organizat conform art.103 alin. 3 din Legea nr.188/1999 și desfășurat cu respectarea art. 6 și 7 din Regulament, că măsura reducerii era imperativă și urgentă conform OUG nr. 229/2008.
Instanța de recurs a omis să analizeze următoarele motive de recurs:
1) că examenul de testare profesională a fost organizat pe baza unui regulament emis cu depășirea competenței funcționale a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Din analiza atribuțiilor ce revin instituției Agenției Naționale de Administrare Fiscală București și Autorității Naționale a Vămilor, conform reglementărilor stabilite prin art. 4 alin. 2 pct. 30 din HG nr. 109/2009, rezultă că această instituție „aplică legislația în domeniul resurselor umane - recrutare, angajare, avansare, promovare, mobilitate, sancțiune și încetare a raporturilor de muncă/serviciu, respectiv salarizare a personalului din autoritatea sa”, iar potrivit art. 4 pct. 22 din HG nr. 109/2009 „controlează și monitorizează aplicarea unitară și respectarea reglementărilor legale în domeniul său de activitate, inclusiv la nivelul instituțiilor care își desfășoară activitatea în subordinea sa”, competența de a emite ordine fiind expres și limitativ prevăzută prin HG nr. 109/2009.
Față de prevederile art. 4 pct. 22 și 30 din HG nr. l09/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a art. 4 alin. l pct. 26 din HG nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Autoritatea Națională a Vămilor aveau obligația de a aplica reglementările legale existente în domeniul resurselor umane, deci dispozițiile Legii nr. l 88/1999 și a HG nr. 611/2008.
2) că examenul de testare profesională organizat în perioada 18 - 29 iulie 2011 a fost lovit de nulitate absolută, fiind încălcate termenele și procedurile legale în vigoare la data desfășurării acestuia.
Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională a fost emis cu exces de putere și încălcarea unor acte normative cu forță juridică superioară, reglementând în mod derogatoriu alte modalități nelegale de eliberare din funcție, prin organizarea unui examen de testare profesională, cu încălcarea Legii nr. 188/1999 - lege cadru privind statutul funcționarilor publici.
Acest regulament a fost adoptat prin Ordinul nr. 2407 din 4.07.2011, bibliografia a fost aprobată prin Ordinul nr. 2589 din 12 iulie 2011, iar examenul a fost organizat în perioada 13-29 iulie 2011, deci cu încălcarea termenului obligatoriu de 30 de zile stabilit prin art. 1071 din Legea nr. 188/1999 care prevede expres că pentru respectarea dreptului de carieră al funcționarilor publici autoritățile publice inițiatoare sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile în vederea aplicării procedurilor legale, în cuprinsul actelor normative sau administrative, care prevăd desființarea de structuri sau funcții publice.
În condițiile în care bibliografia a fost aprobată prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2589 din 12 iulie 2011, iar examenul privind proba scrisă s-a desfășurat la data de 18 iulie 2011, fără a se respecta termenul obligatoriu de 30 de zile și condițiile de publicitate impuse de lege, trebuie constatată nulitatea examenului.
Termenul minim de 30 de zile stabilit prin art. 1071 din Legea nr.188/1999, prin art. II din HG nr. 565/2011, dar și prin HG nr. 611/2008, este un termen imperativ, reprezintă o garanție pentru respectarea drepturilor salariaților, constând în asigurarea posibilității efective a funcționarilor publici de a se pregăti pentru susținerea examenului sau concursului desfășurat conform art. II din HG nr. 565/2011, dar în cauză în mod evident acest termen obligatoriu nu a fost respectat situație ce atrage nulitatea examenului de testare profesională conform art. 71 din HG mr. 611/2008 și a ordinului de încetate a raporturilor de serviciu.
Deși prin cererea de probe s-a solicitat depunerea anunțului la dosar, nici una din pârâte nu a depus la dosar documentația solicitată.
Acest termen minimum obligatoriu de 30 de zile nu a fost respectat de Agenția Naționaă de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, întrucât Ordinele nr. 2406, nr. 2407 au fost emise la 4 iulie 2011, Ordinul nr. 2589 a fost emis la 12 iulie 2011 și Ordinul nr. 2619 a fost emis la 15 iulie 2011.
Termenul obligatoriu de minimum 30 de zile nu a fost respectat deși acest termen a fost stabilit printr-o lege organică ca o garanție că drepturile de carieră a funcționarilor publici constând în dreptul de informare stabilit în favoarea tuturor salariaților, garantat prin art.31 alin. 2 din Constituție și art. 28 din Legea nr.188/1999 constând în asigurarea posibilității efective a acestora de a se pregăti pentru susținerea examenului/concursului organizat conform art. II din hotărâre.
3) că reorganizarea Autorității Naționale a Vămilor București s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 188/1999 și a art.7 și 8 din HG nr. 611/2008, privind planul de ocupare a funcțiilor publice, care trebuia întocmit și în caz de reorganizare a unității.
Conform art. 23 alin. l lit. e din Legea nr.l88/1999, prin planul de ocupare a funcțiilor publice se stabilește numărul maxim al funcțiilor publice care vor fi supuse reorganizării.
Conform art. 23 alin. 2 lit. a din Legea nr.188/1999 acest plan de ocupare a funcțiilor publice, se elaborează anual, cu consultarea sindicatelor reprezentative a funcționarilor publici, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite pentru autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală.
Dispoziții similare au fost stabilite și prin HG nr. 611/2008 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, act normativ care prin art. 7 a stabilit că „Ocuparea funcțiilor publice se face potrivit modalităților stabilite anual prin planul de ocupare a funcțiilor publice”.
Conform art. 8 din această reglementare „Funcțiile publice care se vacantează în cursul anului și nu au fost prevăzute în planul de ocupare a funcțiilor publice pot fi ocupate prin recrutare, promovare, transfer și redistribuire, în condițiile legii”.
În Planul de ocupare a funcțiilor publice pentru anul 2012, aprobat prin HG nr. 1203/2012, s-a stabilit că, după reorganizarea din 2011 la nivelul întregii țări, existau un număr de 462, 181, 105 funcții vacante de inspector, respectiv grad profesional asistent, principal și superior.
Prin Raportul anual privind managementul funcției publice, întocmit de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, s-a reținut concluzia experților Băncii Mondiale care au stabilit că reducerile funcțiilor publice pe motive de austeritate s-a făcut „orbește”.
Nici o dispoziție a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sau a HG nr. 611/2008 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici nu prevede o procedură de vacantare a tuturor posturilor ocupate de funcționarii publici și organizarea unui examen de testare profesională.
În cauză reducerea funcțiilor publice s-a făcut printr-o extindere a noțiunii de reorganizare la situații ce nu se regăsesc în Legea m.188/1999, prin modificarea Statutului funcționarilor publici prin acte administrative secundare legii, cu încălcarea art. 73 alin. 3 lit. j din Constituție, care stabilește caracterul de „lege organică” pentru Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dar și încălcarea dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care statuează că ordinele trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele de bază în executarea cărora au fost emise, fără a contraveni prevederilor acestora. În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel Suceava prin sentințele nr. 313/15.10.2012 și nr. 314/15.10.2012 pronunțate în dosarele nr. l_ * și nr._ *.
Prin declararea ca vacante a funcțiilor publice de execuție unitatea s-a aflat într-o situația similară celei de recrutare, definită prin art. 3 din HG nr. 611/2008, astfel încât această reglementare era aplicabilă.
Cu toate că unitatea intimată avea obligația de a depune la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii ordinului de încetare a raporturilor de serviciu din 2.08.2011, anunțul pentru desfășurarea examenului de testare profesională, planul de ocupare a funcțiilor publice pentru anul 2011 nu a fost întocmit și nici nu a fost depus la dosar contestația la lista cu rezultatele finale, care nu a fost soluționată, reclamantul neprimind nici un răspuns.
4) că examenul de testare profesională desfășurat în perioada 18-29 iulie 2011 este lovit de nulitate absolută, fiind desfășurat în baza unor regulamente emise cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a principiului ierarhiei actelor.
Au fost încălcate acte normative cu forță juridică superioară enunțate în expunerea de motive a ordinului de aprobare a Regulamentului de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională, respectiv Legea nr. 188/1995, Codul muncii, OUG nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice.
OUG nr. 229/2008 privind unele măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice, se referă la funcțiile publice de conducere și nicidecum la funcții publice de execuție și conform art. III alin. 2 erau aplicabile în termen de 45 de zile de la . acestei reglementari, publicată în MO nr. 3 din 5.01.2009.
Dispozițiile HG nr. 611/2008 nu au fost abrogate, fiind în vigoare la data organizării examenului de testare profesională, nu puteau fi abrogate printr-un ordin, fie și al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, act normativ de rang inferior.
Conform celor arătate prin acțiune și răspunsul la întâmpinări, nici o dispoziție a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sau din altă lege, nu prevede că posturile ocupate de un funcționar public, investit în mod legal într-o funcție de execuție sau de conducere, pentru care potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 raporturile de serviciu se exercită pe durată nedeterminată, pot fi vacantate și supuse unei proceduri de concurs, cu încălcarea dispozițiilor care reglementează cariera funcționarilor publici.
Potrivit art. 55 și art. 57 din Legea nr. 188/1999 numai funcțiile publice vacante puteau fi ocupate, dar în condițiile acestei legi, care definește reorganizarea prin dispozițiile art. 99 și art. 100 din lege. În consecință, a fost vădit ilegală vacantarea posturilor ocupate de funcționarii publici pentru care raporturile de serviciu se exercitau pe durată nedeterminată.
Au fost încălcate dispozițiile stabilite prin art. 99 și art. 100 din Legea nr. 188/1999 în ce privește reorganizarea acestei instituții publice care prin alin. l lit. a-d și alin. 2 lit. a-d stabilesc anumite cerințe dar și criterii necesare a fi respectate, reducerea unui post fiind justificată numai dacă atribuțiile aferente acestuia au fost modificate în proporție de 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului referitoare la studii, nici această cerință stabilită conform art. 100 alin. 4 nefiind îndeplinită, măsura reorganizării nefiind reală și efectivă, fiind încălcat principiul stabilității în funcția publică garantat prin art.3 lit. f din Legea nr. 188/1999.
Din analiza dispozițiilor art. 99 și art. 100 din Legea nr. 188/1999, rezultă că numai în cazul reducerii unor posturi se putea organiza examen de selecție, la care puteau participa doar funcționarii care ocupau acele posturi acest examen având natura unui concurs intern la nivelul unității respective, neputând participa persoane din alte localități sau instituții, deoarece acele persoane nu ocupau posturile ce urmau a fi reduse prin reorganizare.
Nu s-au respectat dispozițiile legale referitoare la organizarea examenului pentru ocuparea posturilor, în sensul că nu toți funcționarii publici angajați pe posturi de aceeași natură au fost obligați să participe la examenul de testare profesională, nu s-au respectat condițiile de organizare a examenului, termenul de minimum 30 de zile conform art. 1071 din Legea nr.188/1999, dar nici condițiile de publicitate a concursului privind publicarea cu 30 de zile înainte, nu s-a publicat bibliografia cu cel puțin 30 de zile înainte de examen în Monitorul Oficial, Partea a III-a, nu s-au publicat dalele concrete de organizare a examenului pentru a se asigura respectarea principiilor de legalitate, imparțialitate și obiectivitate, dar și de transparență, enunțate conform art. 3 lit. a și b din Legea nr.188/1999.
Nu s-au pus la dispoziție posturile vacante în perioada de preaviz conform art. 99 alin. 6, deși exista această obligație. Imediat după disponibilizarea reclamantului au fost angajate prin transfer alte persoane din afara unității, la Autoritatea Națională a Vămilor, situație dovedită prin ordinele depuse la dosarul cauzei.
Potrivii art.99 alin. 6 din Legea nr.188/1999, „în cazurile prevăzute la alin. l lit. a)-c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere”.
Această obligație nu a fost îndeplinită de către intimata Autoritatea Națională a Vămilor București, sancțiunea fiind nulitatea absolută a ordinului de încetare a raporturilor de serviciu, situație confirmată prin adresa Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr._ din 29.11.2012 depusă la dosar.
Prin Recomandarea nr.7/2007 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei s-a instituit principiul securității funcției publice, statuându-se că autoritățile trebuie să acționeze în acord cu acest principiu, iar conform art. 10 se instituie principiul transparenței în activitatea administrației, principiu care impune și publicarea actelor administrative, stipulându-se prin art. 18 în mod expres că actele administrative vor fi publicate pentru a permite celor interesați să le cunoască. Orice act al administrației statului trebuie să fie accesibil și previzibil persoanelor, situație consacrată și de jurisprudența CEDO care a condamnat România pentru nepublicarea în Monitorul Oficiat a unui regulament (cauza Paudrea împotriva României - 2008).
S-au depus la dosar adresele nr._ din 27.10.2011 și nr._ din 29.11.2011 emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca răspuns la adresele Sindicatului Național „PRO LEX” din care rezultă că respectarea criteriilor prevăzute de art. 100 alin.2 din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, este obligatorie în toate cazurile în care numirea funcționarilor publici în noile funcții rezultate în urma reorganizării operează în temeiul Legii nr. 188/1999, precum și răspunsul prin care se confirmă că Autoritatea Națională a Vămilor nu a solicitat către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, conform art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, republicată, lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare pentru a fi puse la dispoziția angajaților aflați în perioada de preaviz.
5) că Ordinul nr.7122/2.08.2011 de încetare a raporturilor de serviciu a fost emis cu încălcarea dreptului de carieră a funcționarilor publici.
Organizarea unui concurs presupune derularea tuturor etapelor prevăzute de lege, respectiv solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, asigurarea publicității concursului în condițiile legii, prin publicarea în Monitorul Oficial, cu cel puțin 30 de zile înainte de data stabilită pentru proba scrisă, stabilirea bibliografiei cu respectarea termenului legal constituirea comisiilor de concurs, din care nu a făcut parte un reprezentant al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform dispozițiilor obligatorii ale legii, cât și comisia pentru soluționarea contestațiilor.
În cauză, anunțul pentru organizarea examenului nu a fost depus la dosar, deci nu s-au respectat prevederile legate, nu s-a anunțat cu 30 de zile înainte, prin care s-a stabilit data de 18 iulie 2011 pentru proba scrisă și 26 iulie 2011 pentru proba interviului.
6) nelegalitatea procedurii scrise și a interviului prin încălcarea prevederilor Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și a HG nr. 611/2008.
Procedurile legale de desfășurare a concursului au fost reglementate prin dispozițiile art. 55-59 din Legea nr. 188/l999, ocuparea funcțiilor publice vacante și a celor temporar vacante, ocuparea posturilor putându-se efectua numai în condițiile prezentei legi.
În strânsă corelație cu dispozițiile Legii nr.188/1999 a fost adoptată și HG nr. 611/2008 privind organizarea și dezvoltarea carierii funcționarilor publici.
HG nr. 611/2008 privind organizarea carierei funcționarilor publici se aplică pentru întreaga carieră a funcționarilor publici, inclusiv în cazul încetării raporturilor de serviciu și nu doar pentru, recrutare, conform art. l și 2 din hotărâre, iar caracterul general și obligatoriu al aplicării HG nr. 611/2008 la toate formele de ocupare a funcției publice, inclusiv la funcțiile publice temporar vacante, este prevăzut expres și imperativ sub sancțiunea nulității absolute prin art. 71 din HG nr. 611/2008.
Nu poate fi vorba despre materii reglementate diferit prin HG nr.611/2008 și Ordinele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, întrucât art.7l enunțat, nu distinge și nu limitează sfera concursului care privește recrutarea, promovarea sau încetarea raporturilor de serviciu, ci are în vedere orice concurs pentru ocuparea funcțiilor publice, inclusiv cele pentru promovarea în funcție, în gradație, ceea ce înseamnă că orice concurs organizat trebuia să respecte dispozițiile HG m.611/2008.
Concursul fiind organizat cu încălcarea unor dispoziții legale, stabilite prin Legea nr. 188/1999, Codul muncii și HG nr.6l1/2008, solicită să se constate nulitatea acestuia în ce privește pe reclamant, cu consecința anulării ordinului eliberare din funcția publică de execuție și să se constate că reclamantul a fost numit în funcția deținută anterior prin decizia emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în temeiul OUG nr. 74/2013 și a HG nr. 520/2013.
Contestația formulată de reclamant împotriva probei interviului a fost soluționată conform HG nr.611/2008 prin procesul verbal nr._/28.07.2011, care a fost depus la dosar, situație ce dovedește că acest act normativ era aplicabil în cauză, întrucât în cuprinsul acestui proces verbal emis de ANV se invocă dispozițiile art. 63 și 66 din HG nr. 611/2008.
7) încălcarea art. 30 și art. 76 din Codul muncii, aplicabile în cauza în raport de dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999.
Prin art. 30 alin. l din Codul muncii, republicat, s-a instituit principiul că „încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs”, iar conform art. 30 alin. 4 „procedura de organizare și desfășurare se stabilește prin hotărâre de Guvern”, dispozițiile Codului muncii fiind aplicabile și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale în măsura în care acestea nu conțin reglementări specifice derogatori, conform celor stabilite prin art. 1 alin. 2 din Codul muncii și art. l17 din Legea nr. 188/1999, în acord cu dispozițiile enunțate fiind de altfel adoptată și HG nr. 611/2008. Deși prin întâmpinările formulate intimatele au invocat reorganizarea unității, în cuprinsul ordinului emis de Autoritatea Națională a Vămilor, nu se face nici o referire la reorganizare, ci doar se face referire la Ordinele nr. 2406/2011, nr. 2407/2011, nr. 2589/2011 și nr. 2619/2011.
Conținutul unui ordin de încetare a unui raport de serviciu nu este reglementat prin Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel încât în raport de prevederile art. l alin. 2 din Codul muncii și art. l17 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile art. 76 din Legea nr.53/2003 sunt aplicabile în cauză, orice decizie de încetare a raporturilor de serviciu trebuie să conțină motivarea în fapt și în drept sub sancțiunea nulității absolute.
Nu s-a specificat în mod expres în cuprinsul ordinului de încetare a raporturilor de serviciu că postul reclamantului a fost redus, ci doar a enumerat ordinele ANAF, astfel încât nu se cunosc motivele existente de concediere la data emiterii ordinelor contestate, nu se indică durata preavizului, lista posturilor vacante, respectarea criteriilor prevăzute de lege, obligatorii conform adresei Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Unitatea intimată nemotivând în fapt ordinul, sancțiunea este nulitatea absolută conform art. 78 din Codul muncii și art. 106 din Legea nr. 188/1999.
În cuprinsul ordinului de eliberare din funcție, s-a făcut referire doar la Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 și nr. 2407 din 04.07.2011, motivare insuficientă, lipsind motivarea în fapt, nu s-a respectat legislația în domeniu.
În cuprinsul ordinului nu se face vorbire de reorganizarea unității și nici în cuprinsul preavizului emis nelegal la data de 5.07.2011.
La data comunicării preavizului, 5 iulie 2011, postul nu a fost desființat, nu s-a prevăzut durata preavizului, posibilitatea de a desfășura activitatea 4 ore/zi, nu s-au respectat prevederile legale privind organizarea și desfășurarea examenului.
Preavizul putea fi acordat numai de la data la care exista certitudinea că între părți raportul de serviciu va înceta, deci după data afișării rezultatelor finale ale concursului, respectiv după data de 29 iulie 2011. După afișarea rezultatelor concursului, numai din acest moment rezultatul concursului putea fi considerat definitiv.
Potrivit art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1499 în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.
La data de 5.07.2011, data emiterii preavizului, nu se punea problema eliberării din funcții a reclamantului, întrucât concursul nu a fost organizat anterior acestei date și nu se cunoșteau datele finale, dar nici rezultatul contestației formulare de către reclamant.
Însăși legiuitorul, prin dispozițiile art.73 din Codul muncii, dispoziții similare fiind stabilite și prin art.96 alin.6 din Legea nr.188/1999, a prevăzut că „persoanele concediate … conform art. 65 ... beneficiază de dreptul la un preaviz”, situație ce demonstrează că acordarea preavizului anterior disponibilizării nu era o procedură legală.
Din moment ce data încetării raporturilor de muncă era incertă, a fost vădit ilegală procedura de emitere a preavizului anterior datei concursului, scopul emiterii și comunicării preavizului nefiind respectat de unitatea angajatoare.
Nu s-a comunicat lista posturilor vacante, conform art.99 alin. 6 din Legea nr.l88/1999, cerința obligatorie conform adresei Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr._ din 29.11.2011, depusă la dosar.
8) că măsura reorganizării nu a fost reală și efectivă.
Reorganizarea unității nu a fost reală și efectivă, fără un plan de ocupare a funcțiilor publice în caz de reorganizare, aprobat prin Hotărâre de Guvern, ci a fost efectuată de Autoritatea Națională a Vămilor nelegal, reorganizată în ANAF - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și a dispozițiilor Codului muncii.
În preambulul Ordinelor nr. 2406 și nr. 2407 din 04.07.2011, nr. 2589 din 12.07.2011
și nr. 2619 din 15.07.2011 conform art.42 și art.77 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 s-au indicat în mod expres actele normative cu forță juridică superioară pe care trebuia să se întemeieze reorganizarea, respectiv dispozițiile Legii nr. 188/1999, Codul muncii - aprobat prin Legea nr. 53/20O3, OUG nr. 229/2008, dar prevederile acestor acte normative nu au fost respectate.
Nici o dispoziție a acestor legi nu prevede posibilitatea vacantării posturilor și a organizării unui examen de testare profesională, iar OUG nr.229/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 3 din 5.01.2009, se referă la funcțiile de conducere, fiind aplicabilă doar în anul 2009.
Nici o dispoziție a Legii nr.188/1999 nu prevede că posturile ocupate de un funcționar public investit legal în funcție pot fi vacantate și supuse unei proceduri de concurs, prevederile art. 55-57 din Legea nr.188/1999 stabilesc doar că funcțiile publice vacante pot fi ocupate în condițiile acestei legi.
Prin ordinele emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală au fost vacantate posturile ocupate de funcționari publici investiți legal în aceste funcții, fiind încălcate acte normative cu forță juridică superioară, Legea nr. 188/1999 fiind o lege organică conform art.73 alin. 3 lit. j din Constituție, fiind inadmisibilă modificarea acesteia printr-un ordin emis de Președintele ANAF.
Reorganizarea unei autorități sau instituții publice nu înseamnă vacantarea unor posturi legal ocupate, întrucât potrivit art. 99 alin. l lit. b din Legea nr. 188/1909 în caz de reorganizare trebuie respectate dispozițiile art. 100 din lege, în sensul că dacă dintr-un număr de posturi ocupate legal de funcționari publici se reduc unul sau mai multe posturi, se vor respecta criteriile prevăzute de lege.
Măsura reorganizării nu a fost reală și efectivă, au existat posturi vacante chiar la data emiterii ordinului de eliberare din funcție, dovadă că alte persoane din afara unității au fost angajate, fiind organizate ulterior concursuri.
Nu au fost respectate prevederile art.99 alin.6 din Legea nr. 188/1999, în sensul că în perioada de preaviz nu au fost puse la dispoziție lista posturilor vacante, situație confirmată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici prin adresa depusă la dosar.
Începând cu luna septembrie 2011 au fost detașate temporar mai multe persoane de la Biroul Vamal Siret pentru a se asigura desfășurarea în bune condiții a activității vamale, ulterior detașările devenind definitive, iar alte persoane au fost transferate în interesul serviciului.
Imediat după emiterea ordinului de încetare a raportului de serviciu, unitatea angajatoare Autoritatea Națională a Vămilor București a procedat în mod nelegal și abuziv la transferarea în funcții de inspectori vamali a unor persoane fără nici o pregătire profesională în domeniu, de la unități din afara sistemului vamal, respectiv de la primării, fapt ce demonstrează că existau posturi vacante.
La nivelul Autorității Naționale a Vămilor a existat în luna octombrie 2012 un număr de 82 de posturi vacante, fiind organizat un concurs pentru ocuparea acestora în luna octombrie 2012, situație confirmată prin minuta încheiată la nivelul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași nr._/l8.09.20l2, înregistrată la Biroul Vamal Siret sub nr._ din 18.09.2012.
Totodată, au existat un număr de 30 de posturi vacante, funcționari publici fiind suspendați din funcții ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni, respectiv numitul A. M.-I. a fost eliberat din funcție ca urmare a condamnării prin hotărâre definitivă, prin Ordinul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași nr.726 din 12.08.2013, depus la dosar.
Conform adresei nr._ din 6.08.2013 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția G. de Organizare și Resurse Umane și a Situației centralizate a numărului de posturi aprobate și ocupate din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, aparat propriu și unități subordonate la nivelul Autorității Naționale a Vămilor, dintr-un număr de 3159 posturi aprobate au fost ocupate doar 2983 posturi, ceea ce confirma încă o dată că după reorganizarea efectuată în baza HG nr.565/2011 au existat un număr de 176 posturi vacante, situație confirmatăși prin HG nr. 1203/2012, depusă la dosar.
Conform adresei Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași nr._ din 08.08.2013 privind Lista posturilor vacante din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice lați, anexa 3g la Ordinul emis în baza HG nr.520/2013, la nivelul Biroului Vamal de Frontieră Siret, grad II existau un număr de 14 posturi vacante la C. de Supraveghere și Control Vamal, respectiv de inspector vamal superior, principal și asistent.
Instanța de recurs nu a argumentat pentru ce motive a respins considerațiile reținute de instanța de fond.
Față de această situație, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei nr. 736 din 4.11.2014 și rejudecarea recursului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 17.02.2015 intimata G. Regională a Finanțelor Publice Iași a arătat că contestația formulată de reclamant nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute de art. 317-319 din Codul de procedură civilă.
Mai mult decât atât, contestatorul s-a limitat a enumera toate stadiile procesuale care au dus la respingerea acțiunii în anularea ordinului de eliberare din funcție, invocând argumente care au fost punctate și soluționate și de instanța de fond și de către instanța de recurs.
Pe fondul cauzei arată că în conformitate cu prevederile art. 7 alin.(5) din H.G. nr.110/2009 modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea HG nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, la nivelul acestei instituții a avut loc un proces de reorganizare, numărul maxim de posturi aprobat pentru Autoritatea Națională a Vămilor fiind de 3159, ceea ce a însemnat în cursul anului 2011, o reducere de personal de la 4586 la 3159.
Conform art. II din H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr.110/2009, încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura organizatorică a fost aprobată prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu respectarea termenelor și a procedurilor prevăzute de lege.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri, subordonate.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/04.07.2011, respectiv art. 3 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407/04.07.2011 noile structuri organizatorice și noile state de funcții au intrat vigoare la data de 08.08.2011.
De asemenea prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2589/12.07.2011 a fost aprobată bibliografia, prevăzută în anexele nr. 1 și nr. 2, pentru examenul de testare profesională a funcționarilor publici și a personalului încadrat pe funcții contractuale din cadrul aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale, ale căror funcții au fost supuse reorganizării și care s-a desfășurat în perioada 18-29 iulie 2011.
Candidații declarați admiși la cele două probe - scris și interviu - ale examenului de testare profesională, au fost numiți în funcțiile publice conform punctajelor obținute, în ordine descrescătoare și în limita posturilor vacante.
Astfel, în urma luării la cunoștință de conținutul preavizului, reclamant a optat pentru funcția publică de inspector vamal grad profesional superior la Biroul Vamal Siret.
În cadrul Biroului Vamal Siret existau 26 posturi vacante de inspector vamal grad profesional principal, post pentru care și-au exprimat opțiunea 33 funcționari publici (printre care și reclamantul).
Rezultatele reclamantului la examenul de testare profesională a fost de 152 puncte – „respins”, din care 92 puncte - rezultat proba scrisa și 60 puncte - rezultat interviu.
Punctajul obținut de reclamant a fost mai mic decât cel obținut de ceilalți funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție publică vacantă, aspect care rezultă în mod clar din Lista cuprinzând rezultatele finale obținute la examenul de testare profesională organizat în perioada 19- 26 iulie 2011.
Prin urmare, având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională, Vicepreședintele ANAF care conduce ANV a emis Ordinul nr. 7121/02.08.2011, prin care, începând cu data de 08.08.2011 reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu prin eliberare din funcția publică.
Reclamantul, în temeiul Legii 554/2004, a formulat acțiune în instanță și a solicitat anularea și suspendarea executării Ordinului ANV nr. 7121/02.08.2011.
În baza OUG nr. 74/26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală coroborat cu HG nr. 520/24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, această instituție a preluat Autoritatea Națională a Vămilor și unitățile sale subordonate, iar direcțiile generale ale finanțelor publice s-au reorganizat în direcții generale regionale ale finanțelor publice care au preluat prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Iași a preluat prin fuziune și absorbție Direcția Regională Vamală Iași, fiind emise decizii cu noile denumiri ale angajatorului și ale personalului care a fost preluat în limita posturilor aprobate.
Astfel, pentru reclamantul din prezenta cauză a fost întocmită Decizia nr. 4890/01.08.2013, prin care a fost numit în noua structură, emisă de către directorul general al DGRFP Iași în temeiul dispozițiilor art.13 alin (12) din HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF precum și în baza ordinelor ulterioare prin care au fost aprobate structurile organizatorice a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora, numărul de posturi pentru direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și statul de funcții al DGRFP lași.
Reclamantul își desfășura activitatea în funcția publică ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea ordinului de eliberare din funcție, în speță Ordinul ANV nr. 7121/02.08.2011, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea acestuia, care a fost în data de 04.11.2014,.
În data de 28.02.2014, a fost emisă Decizia DGRFP Iași nr. 255/28.02.2014 care a rectificat conținutul Deciziei nr. 4890/01.08.2013, în sensul că reclamantul își va desfășura activitatea până la soluționarea acțiunii în anularea ordinului de eliberare, așa cum s-a dispus prin încheierea din 2011 prin care ordinul a fost suspendat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea aceluiași ordin, respectiv 4.11.2014.
Această decizie nu a avut valoarea unei revocări a Ordinului 7121/2011 ci a reprezentat un act administrativ cu valoare juridică de act de numire în noua structură iar nu de revocare a ordinului de încetare a raportului de serviciu și nici de începere a unui nou raport de muncă.
În temeiul încheierii de suspendare a executării ordinului de eliberare din funcție, art. 1 al deciziei de mai sus a fost rectificat prin Decizia DGRFP Iași nr. 255/28.02.2014, în sensul că reclamantul urma să-și desfășoare activitatea până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea ordinului în cauză.
În consecință nici Decizia nr. 4890/2013 și nici Decizia 255/2014, nu pot produce efecte directe asupra ordinului de eliberare din funcție, aceste acte au temeiuri diferite, au emitenți diferiți, mai mult au fost emise pe de o parte ca urmare a schimbării titulaturii angajatorului, iar pe de alta, ca urmare a realizării executării unei hotărâri judecătorești de suspendare care a operat până în momentul soluționării irevocabile a dosarului_ ***, în sensul respingerii acțiunii și a menținerii măsurii eliberării din funcție.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.02.2015 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea contestației în anulare în principal ca tardiv formulată și inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației în anulare arată că din dispozițiile art. 319 alin. 2 din Codul de procedură civilă rezultă că termenul de introducere a contestației în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de sentință.
Astfel, Decizia nr. 736 a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția de C. Administrativ și Fiscal în data de 04.11.2014 - data de la care se calculează termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Cu privire la excepția inadmisibilității arată că în cauză motivele contestației nu se regăsesc printre condițiile de admisibilitate prevăzute în mod expres și limitativ la art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Art. 318 din Codul de procedură civilă prevede două motive pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac; când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, sau când respingând recursul sau admițându-l în parte instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Așa cum s-a statuat în jurisprudență, greșelile materiale ce pot fi invocate sunt respingerea recursului ca tardiv, deși la dosar existau dovezi că a fost depus înlăuntrul termenului, anularea ca netimbrat deși există recipisa de plata a taxei de timbru, anularea recursului ca neregulat depus, deși au fost respectate disp. art. 302 Cod procedură civilă, anularea ca nemotivat, deși era motivat prin însăși petiția de recurs, anularea greșită pentru lipsa calității de reprezentant legat, etc.
Susținerile contestatorului cu privire la pretinsele erori materiale strecurate la pag. 15-16 din decizia contestată nu pot fi primite întrucât nu se încadrează în prevederile legale pe care se întemeiază cererea.
Astfel, este de natura evidenței că indicarea greșită în cuprinsul considerentelor a numelui recurentului și a numărului actului administrativ este o eroare de dactilografiere și nu una materială în înțelesul dispozițiilor procedurale, instanța neavând la dosar recursul altei persoane și deci neputând să-l analizeze, așa cum pretinde contestatorul.
Prin urmare, solicită să se observe că greșelile invocate nu sunt greșeli materiale în sensul prevăzut de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Nici al doilea motiv de contestație în anulare specială așa cum este definit de procedură și statuat în practică nu se regăsește în susținerile contestatorului pentru a putea fi primit.
În situația vizată de textul de lege referitor la contestația în anulare se urmărește, în cazul în care contestația ar fi întemeiată, o rejudecare parțială a recursului în limita motivului de casare omis. Calea de atac este pusă la îndemâna părții pentru a putea provoca cenzurarea hotărârii în raport cu critica formulată prin motivul de casare neluat în considerare, motiv pentru care instanța de recurs nu l-a examinat și asupra căruia nu s-a pronunțat în niciun fel.
De aici rezultă că nu pot fi puse în discuție acele motive care au făcut obiectul analizei instanței de recurs.
Contestatorul nu indică motivul de casare asupra căruia instanța de recurs a omis din greșeală să se pronunțe ci de fapt repune în discuție felul în care a fost soluționat recursul prin decizia atacată cu contestație.
Temeiul invocat de contestatorul nu se încadrează în dispozițiile art. 318 (1) ipoteza a doua din Codul de procedură civilă, nefiind vorba de absența punctului de vedere al instanței, ca rezultat al omisiunii unuia din motivele de casare invocate, ci se pune în discuției chiar soluția, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației în anulare.
În opinia sa în raport de motivele invocate, instanța de recurs a analizat toate motivele de casare. Instanța de recurs a analizat detaliat criticile formulate având în vedere toate susținerile recurentului. Prin contestație contestatorul reiterează în fapt motivele de fond ale acțiunii sale.
În sensul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă apreciază că neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs, nu constituie prin ea însăși o omisiune.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestației în anulare în principal ca tardiv formulată și inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 C.p.c., excepțiile invocate Curtea le va respinge ca neîntemeiate având în vedere următoarele:
În ceea ce privește excepția de tardivitate, din moment ce decizia atacată nu a fost comunicată contestatorului și cum la dosar nu există niciun indiciu privind data concretă la care a luat cunoștință de conținutul său, rezultă că nu se poate stabili depășirea termenului de 15 zile prevăzut la art. 319 teza finală C.p.c., cererea urmând a fi socotită ca formulată în termen.
Referitor la excepția de inadmisibilitate, deoarece argumentele invocate se subsumează motivelor ce justifică formularea contestației în anulare, punându-se astfel problema verificării temeiniciei cererii, Curtea consideră că susținerile intimatei se circumscriu de fapt analizei de fond, iar nu unui fine de neprimire dat de imposibilitatea încadrării formale în vreuna dintre situațiile prevăzute la art. 317-318 C.p.c. (1865).
Pe fond, analizând contestația în anulare prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a criticilor formulate, Curtea o constată nefondată pentru următoarele considerente:
Contestatorul invocă în susținerea contestației în anulare dispozițiile art. 318 C.p.c. 1865, sens în care argumentează că instanța de recurs care a pronunțat decizia nr. 736/04.11.2014 a analizat situația unui alt justițiabil și legalitatea altui ordin de încetare a raportului de serviciu, iar subsecvent acestui prim motiv de retractare, faptul că instanța de control judiciar nu a analizat niciunul din motivele recursului formulat împotriva sentinței nr. 1378/03.03.2014, ci a preluat numai susținerile pârâtelor-recurente, „fără nicio referire la recursul reclamantului”.
Curtea constată că prin sentința nr. 1378/03.03.2014 Tribunalul Suceava a admis în parte cererile conexate cu care a fost învestit, a anulat pct. 5 din Ordinul 2407/04.07.2011, examenul organizat în perioada 18-29.07.2011 în privința reclamantului și Ordinul 7121/02.08.2011, a constatat că reclamantul a fost reintegrat în funcția publică deținută anterior, a obligat la achitarea drepturilor salariale cuvenite de la data de 08.08._13, actualizate cu rata inflației, respingând totodată cererea de anulare a Ordinelor nr. 2406/04.07.2011, nr. 2407/04.07.2011, nr. 2589/2011 și 2619/2011.
Împotriva sentinței date în primă instanță au formulat recurs atât reclamantul, cât și pârâtele.
Prin decizia nr. 736/04.11.2014 Curtea a admis recursurile formulate și în rejudecare a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivare, instanța de recurs a grupat apărările decelate de părți, cărora le-a răspuns prin considerente subsumate motivelor de casare corespunzătoare, fiind explicată soluția de confirmare a legalității actelor administrative contestate, având drept consecință menținerea rezultatului nefavorabil obținut de reclamant la examenul de testare profesională organizat în urma restructurării posturilor din cadrul ANV.
Conform dispozițiilor art. 318 C.p.c. (1865) hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prima teză a art. 318 C.p.c. se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca de exemplu, respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea lui greșită ca netimbrat și alte asemenea erori, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului.
Fiind un text de excepție noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și întotdeauna trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, care determină soluția pronunțată.
Or, faptul că în partea de început a considerentelor deciziei nr. 736/04.11.2014, care cuprinde descrierea etapelor anterioare ale procesului, a fost consemnat numele unei alte persoane și numărul altui ordin de eliberare din funcție constituie o simplă eroare materială în sensul art. 281 ind. 1 C.p.c., iar nu o greșeală ținând de aspectele formale ale judecății recursului, de natură a afecta însăși soluția pronunțată.
Din contră, soluția și motivarea instanței de control judiciar au fost aplicate situației reclamantului și actului contestat de acesta, nefiind astfel incidente prevederile art. 318 teza I C.p.c.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de contestație în anulare, Curtea reține că dispozițiile art. 318 teza a II-a, redate anterior, sunt de strictă interpretare și au în vedere numai situația în care instanța de recurs a ignorat total unul dintre motivele de recurs invocate prin cererea de recurs, iar această omisiune s-a produs din greșeală.
Din examinarea motivelor recursului formulat de reclamant se observă că acesta a criticat, pe de o parte, soluția de respingere a cererii de anulare a Ordinelor nr. 2406 și 2407/04.07.2011, nr. 2589/2011 și nr. 2619/2011, iar, pe de altă parte, a argumentat nerespectarea de către tribunal a obligației de a analiza toate apărările pe care le-a susținut pentru a demonstra nelegalitatea examenului organizat în perioada 18-29.07.2011 și a Ordinul 7121/02.08.2011, altfel spus a formulat recurs nu numai împotriva dispozitivului sentinței nr. 1378/03.03.2014, dar și împotriva considerentelor hotărârii de fond despre care a arătat că nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină.
Tocmai de aceea, Curtea, deși a ajuns în final la soluția de respingere a cererilor conexate, a înscris în dispozitivul deciziei mențiunea de admitere a recursului reclamantului, considerat întemeiat prin trimitere la art. 304 pct. 7 C.p.c.
Stabilind acestea, Curtea subliniază că art. 318 teza a II-a C.p.c. are în vedere numai ipoteza omisiunii instanței de recurs de a examina unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304, iar nu apărările de fapt și de drept invocate de parte, acestea trebuind să fie subsumate motivului de casare pe care se sprijină, oricât de larg ar fi dezbătute.
Altfel spus, instanța de recurs nu are obligația de a analiza fiecare apărare cuprinsă în motivele de recurs pentru a oferi un răspuns detaliat la aceasta, ci exclusiv de a analiza fiecare motiv de casare, putând grupa în acest sens argumentele aduse de parte.
De asemenea, trebuie subliniat că motivarea hotărârii judecătorești nu este o problemă de volum, iar a da părții care a căzut în pretenții posibilitatea de a se plânge de modul în care s-a apreciat probatoriul, s-a interpretat legea și s-au stabilit raporturile dintre părți, adică chiar de soluția pronunțată, ar însemna să se deschidă calea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Cum a arătat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, echitatea procedurii nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Dimpotrivă, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, iar o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Prin cererea de recurs soluționată prin decizia nr. 736/04.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._ *** s-a invocat incidența art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C.p.c.
Or, în cauza de față, analizând considerentele deciziei nr. 736/04.11.2014 prin raportare la conținutul memoriului de recurs, se constată că instanța de control judiciar a verificat motivele invocate de parte sens în care a analizat pe larg modalitatea de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor și de organizare a examenului de testare profesională, concluzionând în final că s-au realizat cu respectarea normelor legale în vigoare.
Contrar susținerii contestatorului, în decizia atacată nu au fost preluate numai apărările pârâtelor, fără a fi analizate și motivele sale din moment ce, fiind vorba de argumente contrare asupra aceleiași probleme de fapt și de drept, logica juridică presupune confirmarea unora și înlăturarea, chiar implicită, a celorlalte.
Mai mult decât atât, soluția astfel pronunțată se circumscrie practicii judiciare unitare adoptate cu privire la situațiile litigioase similare generate la nivel național de reorganizarea ANAF și corespunde inclusiv deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei rol în reglarea contradicțiilor de jurisprudență nu poate fi ignorat.
Așa fiind, Curtea observă că apărările decisive formulate în cauză au fost analizate în decizia atacată, iar art. 318 C.p.c. nu este incident, contestatorul intenționând de fapt prin demersul său să obțină o nouă analiză a situației de fond deduse judecății.
Față de cele ce preced, Curtea constată că cererea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca neîntemeiate, excepțiile invocate prin întâmpinare de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul N. D., domiciliat în municipiul Rădăuți, ., județul Suceava, cu domiciliul ales la C.. Av. „A. E.” din municipiul Suceava, ., nr. 24, ., ., împotriva deciziei nr. 736 din 4 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ ***, în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiului Iași, .. 26, județul Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în sectorul 5 al municipiului București, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. T.K.
Jud. Recurs P. D./G. M./S. A.
Tehnored. Ț.O. /2Ex./11.05.2015
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1881/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2727/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
