Obligaţia de a face. Decizia nr. 1881/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1881/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3537/86/2014
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1881
Ședința publică din data de 1 aprilie 2015
Președinte T. K.
Judecător R. G.
Judecător S. R.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul P. V. G., domiciliat în . nr. 214, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6489 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimat fiind pârâtul C. L. al comunei H. de Jos, cu sediul în ., județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile, situație în care, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de recurs recurentul a solicitat judecarea în lipsă, iar în procedura de regularizare a cererii intimatul a depus întâmpinare. Totodată, învederează că în cauză recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere ce a fost admisă, acesta fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Verificându-și competența, în baza art. 131 din Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod de procedură civilă și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8 și 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Instanța constată că prin întâmpinare s-au invocat mai multe excepții raportat la memoriul de recurs formulat de recurent. S-a solicitat constatarea nulității recursului pentru două aspecte, în principal că nu a fost formulat prin avocat sau consilier juridic și în subsidiar că nu a fost motivat în fapt și în drept. Față de cele invocate Curtea respinge excepția de nulitate a recursului întrucât s-a declarat neconstituțional textul de lege, care în privința persoanelor fizice, impune formularea memoriului de recurs numai prin avocat sau consilier juridic, iar aspectele alegate în memoriul de recurs pot fi încadrate pe art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
S-a invocat, de asemenea, excepția lipsei de obiect a recursului, excepție pe care instanța o respinge, întrucât obiectul recursului este dat de verificarea legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond, drept care recursul are obiect în cauză. Probabil că instituția pârâtă se referă la rămânerea fără obiect a cererii, însă cererea are obiect fiind vorba de nesoluționarea unei petiții.
S-a mai invocat și excepția de inadmisibilitate a recursului, excepție pe care instanța, de asemenea o respinge, întrucât din modul de formulare a apărărilor în susținerea acestei excepții, rezultă că respectivele alegații constituie apărări de fond. Totodată, constatând recursul în stare de judecată, rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28.04.2014, sub nr._, reclamantul P. V. G., în contradictoriu cu pârâtul C. local al comunei H. de Jos – prin reprezentant, a solicitat obligarea pârâtei la publicarea pe pagina de internet a Primăriei comunei H. a ședințelor publice a Consiliului local, actele adoptate de acesta dar și rapoartele de activitate a consilierilor locali.
Invocând dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României a solicitat a fi despăgubit cu o sumă a cărui cuantum l-a lăsat la aprecierea instanței.
Prin sentința nr. 6489 din 6 noiembrie 2014,Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul P. I. V. G. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Comunei H. de Jos – prin reprezentant.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P. V. G., criticând-o pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul reclamantul a arătat că în sentința nr. 6489 din 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava se face precizarea că despre actele ce au fost afișate la sediul primăriei, reclamantul putea lua la cunoștința despre existența acestora. Este adevărat că există cadrul legal care susține și această ipoteză, dar există și cadrul legal care reglementează și posibilitatea potrivit căreia actele care sunt de interes public se postează (publică) și pe pagina de internet.
Într-adevăr potrivit art. 42 alin. 7 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, procesele verbale, hotărârile de consiliu local, precum și rapoartele consiliului local se pot afișa la sediu administrativ, însă există și cadrul legal (Legea nr. 161/2003) care permite publicarea acestora și pe pagina de internet. În acest sens legiuitorul a dat posibilitatea fiecărui cetățean român sănătos sau imobilizat la pat, în țară sau în străinătate, să fie informat asupra treburilor de interes public prin intermediul accesări unei pagini de internet oficiale a unei autorități publice, în speță, locală. Așadar nu se poate lua în discuție doar procedura de afișare la avizierul Primăriei ., deoarece s-ar crea o situație de inferioritate între individul care se poate deplasa și cel care nu se poate deplasa din punct de vedere medical, pentru a lua la cunoștință despre actele publice.
Tot în cadrul acestei sentințe instanța susține, prin preluarea unei afirmați a instituției pârâte, faptul că pagina de internet a Primăriei H. de Jos este funcțională. Acest fapt nu este demonstrat prin hotărârea judecătorească. Trebuie de menționat faptul că site-ul oficial al Primăriei . are perioade de timp când nu funcționează, iar unele fișiere nici nu pot fi deschise.
Prin întâmpinarea depusă la data de 20.02.2015 pârâtul a solicitat să se constate că reclamantul a solicitat ca prim capăt de cerere obligarea la postarea pe site a rapoartelor tuturor consilierilor locali. Acest aspect a fost realizat, atașând la întâmpinare dovada postării, deși legiuitorul nu a instituit această modalitate expresă de publicitate. Prin urmare, cererea reclamantului a rămas fără obiect. Introducerea cererii de chemare în judecată înainte de a fi epuizate termenele de răspuns, precum și lipsa unei proceduri prealabile de care să fi uzat reclamantul a condus la situația în care C. L. al comunei H. de Jos să își exprime punctul de vedere prin intermediul înscrisurilor în fața instanței.
Rapoartele de activitate ale consilierilor locali nu reprezintă o ordine de zi a ședinței de consiliul local. Mai mult decât atât, legiuitorul nu instituie obligativitatea postării pe site a ordinelor de zi a ședințelor și a proceselor verbale de ședință, ci consacră posibilitatea. publicitatea ședințelor deliberativului local s-a efectuat prin intermediul avizierului instituției, fapt ce constituia obligația impusă de legiuitor. Marcat de acest aspect de legalitate, în mod corect instanța de fond, respectiv Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal a pronunțat hotărâre în cauză, respectiv sentința nr. 6489/06.11.2014 în dosar nr._ .
Totuși din dorința satisfacerii unui grad înalt de transparență în actul decizional, pe site-ul la care reclamantul face referire, având în vedere modalitățile de administrare a site-ului, au fost postate actele administrative ale comunei, cât și alte documente de interes public.
Recursul formulat nu este întemeiat.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului (file 23-75), autoritatea pârâtă și-a îndeplinit obligația de a afișa public actele și documentele menționate de reclamant în petitul acțiunii. Acestea au fost publicate și pe pagina de internet a Primăriei, fapt recunoscut de reclamant care invocă însă o . sincope în funcționarea site-ului oficial al instituției. De fapt principalele motive de recurs ale reclamantului constau în temerea și suspiciunea că pagina de internet nu va funcționa în viitor, aspecte ce nu pot fi analizate de instanță câtă vreme e vorba de fapte viitoare și improbabile. În plus nu e rolul instanței de contencios administrativ de a verifica aspectele tehnice privind funcționarea unei pagini de internet.
Recursul nu este întemeiat nici în ceea ce privește acordarea daunelor morale. Nu a fost făcută dovada unor asemenea daune. Mai mult, reclamantului i s-a acordat satisfacție prin comunicarea documentelor solicitate. Simplul fapt al formulării unei cereri pentru punerea la dispoziție a unor documente publice nu este apt de a produce daune morale.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P. V. G., domiciliat în . nr. 214, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6489 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimat fiind pârâtul C. L. al comunei H. de Jos, cu sediul în ., județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.S.R.
Jud. Fond B. C.
Tehnored. Ț.O. /4 Ex./21.04.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2618/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
