Anulare act administrativ. Sentința nr. 162/2015. Curtea de Apel SUCEAVA

Pe rol judecarea acțiunii având ca obiect „anulare act administrativ”, formulată de reclamantul Județul B. – prin Vicepreședintele Consiliului Județean B., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției nr. 1-3, județul B., în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României București și C. de C. B..

La apelul nominal a răspuns consilier juridic M. A. pentru reclamant, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că, în procedura de regularizare a cererii a depus întâmpinare doar prim pârâta, după care instanța a dat cuvântul cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava în soluționarea cauzei, invocată prin întâmpinare.

Consilier juridic M. A. pentru reclamant a solicitat respingerea excepției arătând că actele administrative atacate sunt Decizia nr. 75 emisă de C. de C. B., dar și Încheierea nr. 19/12.03.2015 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României – instituție centrală. Susține reprezentanta reclamantului că valoarea estimată a sumei constatată ca prejudiciu depășește pragul de 1.000.000 lei prevăzut de lege, valoarea cererii fiind de 5.382.895 lei. Apreciază astfel că, în mod corect a fost promovată acțiunea la C. de Apel ca instanță de fond.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr._, Județul B., cu sediul în municipiul B., .. 1-3, reprezentat prin vicepreședinte ec. G. S., în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și C. de C. B. a solicitat în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborat cu prevederile pct. 223 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, anularea în parte a Deciziei nr.74/2014 a Camerei de C. B., respectiv a Încheierii nr.19 din 12.03.2015, după cum urmează:

Pct.II 3, a doua liniuță din dispozitivul DECIZIEI - „plata nelegală a unor cheltuieli pentru organizarea unor manifestări dedicate zilei de 1 Decembrie - Ziua Națională a României și pentru finanțarea evenimentului Revelion 2013-2014",

Pct.II 4 din dispozitivul DECIZIEI - „plata nelegală de către Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B. a unor situații de plata privind lucrările de întreținere pe timp de vară a drumurilor județene, supraevaluate prin luarea în calcul a unor cheltuieli aferente consumurilor cu utilajele de construcții sau alte resurse, necorespunzătoare realității si nejustificate legal,,

Pct.II 5 din dispozitivul DECIZIEI - „plata nelegală de către Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B. a unor lucrări de întreținere pe timp de vară a drumurilor județene, necorespunzătoare calitativ,,

Pct.II 6 din dispozitivul DECIZIEI - „plata nelegală de către Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B. a cheltuielilor privind drepturile personalului trimis în străinătate,,

Pct.II 8 din dispozitivul DECIZIEI - „plata nelegală de către C. Agricolă B. a serviciilor poștale privind trimiterile neadresate”.

Consideră reclamantul că procedurile de audit realizate de auditorii publici externi și consemnate în Raportul de audit financiar la pct. 1 si 2, nu respectă, în totalitate prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. și apreciază că auditorii publici externi au tratat cu superficialitate acțiunea de control, astfel că procedurile de audit utilizate nu sunt în măsura să reflecte realitatea și exactitatea datelor din constatările efectuate.

Arată că auditorii publici externi, conform art. 15 din Codul de Conduita Etică și Profesională a Curții de Cotituri," trebuie să fie obiectivi, respectiv să dovedească prin probe, calcule și raționamente, că formularea constatărilor și concluziilor consemnate în rapoarte și măsurile propuse pentru înlăturarea neregulilor/abaterilor constatate se referă la abaterile entității verificate". Auditorul public extern trebuie sa dovedească nepărtinire și imparțialitate în activitatea desfășurată la entitatea publică și, în special în raportul întocmit, care trebuie să fie corect și obiectiv.

Toate aprecierile și constatările consemnate în actul de control, înregistrat la nr._/27.06.2014 la UAT Județul B. și menționate la pct. 1 si 2 din Raportul de control sunt lipsite de fundament tehnic și juridic, iar raționamentul utilizat de aceștia este total eronat, lucru confirmat și de către un expert tehnico – judiciar.

Prin întâmpinarea depusă în procedura de regularizare a cererii, pârâta C. de C. a României a solicitat, pe cale de excepție, declinarea competenței de soluționare a cauzei către instanța competentă material și teritorial, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinice și legale a Încheierii nr. 19/12.03.2015 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. și a Deciziei nr. 75/12.08.2014.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul solicită respingerea excepțiilor arătând că actele administrative atacate sunt Decizia nr. 75 emisă de C. de C. B., dar și Încheierea nr. 19/12.03.2015 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României – instituție centrală. Susține reprezentanta reclamantului că valoarea estimată a sumei constatată ca prejudiciu depășește pragul de 1.000.000 lei prevăzut de lege, valoarea cererii fiind de 5.382.895 lei. Apreciază astfel că, în mod corect a fost promovată acțiunea la C. de Apel ca instanță de fond.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale, C. constată că aceasta este întemeiată.

Pentru început C. reține că actul administrativ care produce efecte juridice este decizia nr. 75/2014 emisă de C. de C. B., prin încheierea nr. 19/2015 a Curții de C. fiind soluționată doar contestația administrativă prealabilă.

Potrivit art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art.2 alin.(1) lit.c) menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Actul administrativ care produce efecte juridice este decizia structurii teritoriale a Curții de C., acesta fiind actul care îndeplinește cerințele legale pentru a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte a stabilit că Dispozițiile din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.1/2009 privind competența Curții de Apel sunt contrare prevederilor art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun prevăzut de art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004, se poate deroga doar prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.1/2009 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se impune a se stabili competența materială în raport de dispozițiile art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, față de toate argumentele expuse, C., ținând seama de dispozițiile art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004 și art. 2 din Codul de procedură civilă, stabilește că revine competența materială de soluționare a cauzei Tribunalului B. – Secția contencios administrativ și fiscal, întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de C., ca autoritate publică județeană.

Este de observat faptul că dispozițiile susmenționate din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.1/2009 au fost reluate, în materialitatea lor, în cuprinsul pct.227-229 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.130/2010. În acest context, chiar dacă soluțiile pronunțate în materia excepției de nelegalitate produc efecte juridice doar între părțile din litigiu, faptul că prin deciziile nr.4522 din 4 octombrie 2011 și nr.421 din 27.01.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, cu caracter irevocabil, a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct.228 și 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.130/2010, întărește argumentele expuse anterior cu privire la competența materială de soluționare a unor astfel cauze în raport cu dispozițiile menționate din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.1/2009.

De altfel, Înalta Curte a stabilit, prin mai multe decizii pronunțate ca regulator de competență sau în litigii cum este cel dedus judecății, că tribunalului, ca instanță de contencios administrativ, îi revine competența materială de soluționare în primă instanță a unor asemenea cauze (ex. Deciziile nr.5657/2011, nr.5658/2011, nr.6112/2011, nr.498/2012 și nr.499/2012), impunându-se crearea unei jurisprudențe unitare în ceea ce privește judecarea acestora.

Văzând și dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă,

Pentru aceste motive,

În numele Legii

HOTĂRĂȘTE:

Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect „anulare act administrativ”, formulată de reclamantul Județul B. – prin Vicepreședintele Consiliului Județean B., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției nr. 1-3, județul B., în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României București și C. de C. B. către Tribunalul B..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2015.

Președinte, Grefier,

Redactat S.R.

Tehnoredactat M.A.

2ex/16.09.2015