Pretentii. Decizia nr. 2665/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2665/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 11590/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 2665
Ședința publică din 2 iunie 2015
Președinte Vințilă N.
Judecător G. C.
Judecător A. M.
Grefier M. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul S. F. Municipal Rădăuți – prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în Suceava, .. 7, Județul Suceava și în Rădăuți, ..3, județul Suceava, împotriva sentinței nr.6526 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, intimată fiind C. G. G..
La apelul nominal făcut la a doua strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că, intimatul nu a depus la dosar înscrisurile solicitate la termenul anterior, după care, instanța luând act că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29.11.2013 cu nr._ reclamantul C. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Iași - AJFP Suceava și S. F. Municipal Rădăuți, obligarea pârâtei la restituirea taxei de 761 lei achitată la data de 8.11.2011 reprezentând taxă de poluare ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală, actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data sesizării instanței până la data restituirii efective, cu obligația pârâtei la plata cheltuielilor de judecată..
Prin sentința nr.6526 din 6 noiembrie 2014 Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 761 lei reprezentând taxă de poluare plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca VOLKSWAGEN, dobânda legală calculată conform art. 120 alin.(7) procedură fiscală, începând cu data de 08.11.2011, precum și a sumei de 376 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE .
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
A considerat că în mod nelegal prima instanță a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare.
A criticat sentința recurată și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu avocat și a solicitat diminuarea acestora.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta și-a întemeiat cererea introductivă pe încălcarea disp.art.90 din TCE (110 TFUE).
Ori, dispozițiile acestui tratat se aplică exclusiv numai în ceea ce privește bunurile achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv mărfurilor originare din state terțe care se află în liberă circulație în statele membre.
Respectivul articol este, prin urmare, inaplicabil produselor importate direct din state terțe.
Dispozițiile art. 90 alin.1 TCE, interzic orice discriminare intre produsele naționale și produsele altor state membre, prin urmare și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre" și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Rezultă că, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Pentru a proba incidența în cauză a dispozițiilor art. 90 alin. 1 TCE (art. 110 TFUE, în momentul de față), reclamanta intimată trebuia să facă dovada că autoturismul în discuție a fost anterior înmatriculat într-un alt stat membru UE. Cum, în pofida solicitărilor instanței reclamanta nu a produs această probă, Curtea constată că în cauză nu s-a făcut dovada pretinsei discriminări, sarcina probei revenind acestuia în baza regulii ACTORI INCUMBIT PROBATIO.
Așa fiind, cum Tratatul C.E., prin art. 90 alin. 1, urmărește asigurarea unei egalități de tratament între produse similare și nu interzice aplicarea de taxe sau impozite de către Statele Membre, Curtea constată că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu încalcă dispozițiile Tratatului, decât în ceea ce privește autoturismele rulate, deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene, situație care nu a fost probată în prezenta speță, deși, i s-a pus în vedere reclamantei potrivit art.254 alin. 5 Cod procedură civilă.
Cum, în cauză, nu s-a făcut dovada că, autovehiculul în discuție ar fi fost înmatriculat într-un stat membru al U.E., pentru a se putea pune problema conformității prevederilor naționale în materie cu art. 110 TFUE, pe cale de consecință, apreciind că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea, în temeiul art. 496 alin.1 și art.488 pct.8 Cod procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr.554/2004, va admite recursul, cu consecința casării sentinței recurate și în rejudecare, va respinge, ca nefondată, acțiunea.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul S. F. Municipal Rădăuți – prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în Suceava, .. 7, Județul Suceava și în Rădăuți, ..3, județul Suceava, împotriva sentinței nr.6526 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, intimată fiind C. G. G..
Casează sentința recurată și în rejudecare :
Respinge, ca nefondată, acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.GC
Jud. Fond M. A.
Tehnored. MD.
5ex/11.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 3057/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2408/2015.... → |
|---|
