Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2408/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2408/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2450/40/2014
Dosar nr._ - litigiu privind funcționarii publici
(Legea nr. 188/1999) -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2408
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Președinte T. K.
Judecător S. R.
Judecător G. D.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul B. A., domiciliat în municipiul B., .. 10, județul B., cu domiciliul ales la C.. Av. „Vargan și Vargan” din municipiul Suceava, .. 26A, . Suceava, împotriva sentinței nr. 1496 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat Vargan P. B. pentru recurentul-reclamant B. A., lipsă fiind acesta și reprezentantul intimatei-pârâte Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei copia deciziei nr. 1096/02.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._ .
Instanța pune în discuție cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la dezlegarea problemei de drept, formulată la termenul anterior de reclamant prin apărător.
Avocat Vargan P. B. solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Față de împrejurarea că este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, solicită să se dispună sesizarea prin încheiere astfel cum prevăd dispozițiile art. 520 alin. 1 din codul de procedură civilă și suspendarea cauzei până la pronunțarea hotărârii pentru dezlegarea chestiunii de drept. Esențial este faptul că trebuie avut în vedere că intimata-pârâtă nu a exprimat o poziție față de cererea reclamantului.
Un prim motiv pentru care apreciază că se impune admiterea cererii este legată de faptul că exercitarea raportului de serviciul ale funcționarilor publici se realizează pe perioadă nedeterminată conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, excepțiile privind numirea pe perioadă determinată conform dispozițiilor art. 4 alin. 3 lit. a și b fiind limitativ stabilite de lege și de strictă interpretare. Prin art. 3 din Legea nr. 188/1999 au fost reglementate principiile care stau la baza funcției publice, unul dintre acestea fiind stabilitatea funcției publice.
Un alt motiv pentru care apreciază că se impune admiterea cererii este cea cu privire la irevocabilitatea actului administrativ intrat în circuitul civil. Referitor la această problemă apreciază că unitatea emitentă a unui act pe care îl consideră nelegal nu poate ignora dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 întrucât nu-l poate anula sau revoca în mod retroactiv și unilateral folosind în acest scop noțiuni precum rectificare, îndreptare eroare materială, pentru a se eroda dispozițiile legale. Aceste chestiuni, pe larg dezvoltate în cererea de recurs, sunt noi și importante, în sensul că sunt invocate în litigiile generate de aceste decizii de rectificare emise de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași ca urmare a reorganizării Agenției Naționale de Administrate Fiscală și a Autorității Naționale a Vămilor. Aceste probleme au determinat o practică neunitară la nivelul instanțelor de judecată, astfel cum reiese din hotărârile indicate în ultimul paragraf din cererea de recurs.
Curtea respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept având în vedere că rațiunea pentru care a fost instituită procedura de la art. 519, 520 din Codul de procedură civilă este aceea de a surmonta practica neunitară. Într-adevăr, la dosar s-au invocat și depus sentințe pronunțate de Tribunalul B. și de Tribunalul Suceava contrare cu privire la aceiași problemă de drept, dar Curtea apreciază că aceste distorsiuni de jurisprudență vor fi rezolvate de Curtea de Apel Suceava care este instanță ierarhic comună la ambele tribunale, toate aceste hotărâri fiind recurate și aflându-se pe rolul Curții de Apel Suceava, urmând a fi soluționate uniform cu privire la aceiași problemă de drept de instanța de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la fondul cauzei.
Avocat Vargan P. B., pentru recurentul-reclamant B. A., depune la dosarul cauzei lista posturilor vacante din cadrul Direcției Regionale Generale a Finanțelor Publice Iași.
Totodată, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și în rejudecare admiterea contestației astfel cum a fost a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, apreciind că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă. Decizia nr. 256 constituie o revocare a unui act administrativ individual care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Prin așa zisă rectificată se modifică de fapt efectele deciziei de numire în funcție. Modificările retroactive realizate abuziv vizează atât temeiul juridic al emiterii cât și raportul duratei de serviciu aspect care constituie un element esențial al acestui raport. Chiar dacă pârâta în calitate de instituției emitentă a deciziei de numire în funcție ar fi intenționat ca funcția reclamantului-recurent să fie deținută și după reorganizarea din 2013 până la soluționarea dosarului nr._ de pe rolul Curții de Apel Suceava eroarea de a nu menționa aceasta în actul administrativ individual emis nu putea fi rectificată prin modificarea efectelor acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 pârâta trebuia să se adreseze instanței de contencios administrativ. Prin urmare aprecierea instanței potrivit căreia Decizia nr. 4653 nu a fost desființată, ci doar precizată nu este corectă întrucât modificările existente au condus la eliberarea din funcție a recurentului-reclamant.
Între funcția existentă anterior reorganizării ANAF din anul 2013 și cea în care a fost numit prin decizia nr. 4653 nu există legătură de continuitate pentru motivele indicate pe larg în cererea de recurs.
Pentru motivele dezvoltate pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 06.06.2014, sub nr._, reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași, a formulat contestație prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 256/28.02.2014 emisă de A.N.A.F. București – Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași; suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a cauzei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 1496 din 24 septembrie 2014,Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a disjuns capătul de cerere având ca obiect suspendare act administrativ și a dispus formarea unui dosar distinct.
A respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul B. A., criticând-o pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul reclamantul a arătat că sentința nr. 1496/2014 este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcare și aplicarea greșită a normelor de drept material conform art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
În mod greșit a arătat instanța că „pârâta nu a revocat Decizia nr. 4653/1.08.2013 ci a rectificat-o pentru a insera în conținutul său aspectele omise a fi menționate, respectiv că numirea în funcția publică este condiționată de soluția ce se va pronunța în dosarul nr._ * (...)” (pag. 3 ultimul alineat din sentință).
Condiționarea deținerii funcției publice de soluția pronunțată în dosarul nr._ * a Curții de Apel Suceava nu poate fi considerată o simplă „rectificare” în sensul îndreptării de erori materiale, ci reprezintă, de fapt, o revocare parțială a actului de numire în funcție.
Prin această așa-zisă rectificare, se modifica, de fapt, efectele deciziei de numire în funcție. Modificările retroactive, realizate abuziv, vizează atât temeiul juridic al emiterii, precum și durata raportului de serviciu, aspect care constituie un element esențial al acestui raport.
Instanța a arătat că argumentația reclamantului ar reprezenta un sofism juridic deoarece pornește de la o premisă falsă. Se susține că prin Decizia 4653/01.08.2013 acesta nu ar fi fost încadrat ca funcționar public pe durată nedeterminată.
Din conținutul actului de numire nu rezultă, însă, că funcția ar fi fost deținută pe o perioadă limitată.
Această decizie are ca temeiuri legale expres prevăzute actele normative ce au stat la baza reorganizării A.N.A.F., care a preluat prin fuziune prin absorbție Autoritatea Națională a Vămilor. Numirea în funcție s-a realizat în temeiul art. 62 și art. 100 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar actele normative ce au stat la baza emiterii sunt O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF, Ordinul 1104/2013, Ordinul 1106/2013 și Ordinul 1107/2013 ale președintelui A.N.A.F
Astfel, nu există motive pentru a considera că funcția în care a fost numit reclamantul ar reprezenta, de fapt, o continuare a funcției anterioare care depindea de soluționarea dosarului de pe rolul Curții de Apel Suceava, așa cum a interpretat instanța de fond.
Chiar dacă pârâta, în calitate de instituție emitentă a deciziei de numire în funcție, ar fi intenționat ca funcția reclamantului să fie deținută și după reorganizarea din 2013 până la soluționarea dosarului de pe rolul Curții de Apel Suceava, eroarea de a nu menționa aceasta în actul administrativ individual emis nu putea fi „rectificată” prin revocarea efectelor acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004, pârâta trebuia să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru revocarea actului.
Prin urmare, aprecierea instanței conform căreia „(...) Decizia 4653/2013 nu a fost desființată, ci a fost precizată sub aspectul perioadei de valabilitate a prevederilor sale” (pag. 4 alin. 3 din sentință) nu este corectă, întrucât modificările introduse prin Decizia 256/2014 au condus la eliberarea din funcție a reclamantului.
Între funcția deținută anterior reorganizării A.N.A.F. din anul 2013 și cea in care a fost numit prin Decizia 4653/01.08.2014 nu există o legătură de continuitate.
Cu privire la numărul de posturi disponibile, conform anexei la Ordinul Președintelui ANAF nr. 1106 / 2013, numărul total al acestora în anul 2013 în cadrul D.G.R.F.P. Iași era de 2992.
Anterior reorganizării, la momentul emiterii Ordinului de eliberare din funcție nr. 7126/02.08.2011, numărul total de posturi în sistemul vamal, la nivel național, era de 3158 din care totalul funcțiilor publice era de 2924 (conform anexei la Ordinul Președintelui ANAF nr. 2406/04.07.2011).
Prin urmare, nu rezultă expres din niciun act normativ că numărul total al posturilor din cadrul A.N.A.F. ar fi rămas același în urma reorganizării acestei instituții din anul 2013 sau că statutul acestora ar fi rămas neschimbat.
Între funcția deținută anterior reorganizării din 2013 și cea de după acest eveniment nu există o legătură de continuitate, ci dimpotrivă, este vorba de două funcții diferite, chiar dacă pozițiile ocupate sunt aceleași și au același statut. Acesta este și motivul pentru care au fost emise acte noi de numire în funcție. Pentru aceeași funcție nu ar fi fost necesară emiterea unui nou act de numire, ci s-ar fi continuat producerea efectelor suspendării ordinului 7126/2011.
Însăși instanța afirmă că „dispozițiile art. 14 și 15 din Legea 554/2004 nu prevăd că în situația în care se admite o cerere de suspendare a unui act administrativ, autoritatea publică emitentă trebuie să emită un alt act administrativ prin care să constate suspendarea actului administrativ, întrucât suspendarea își produce efectele direct în baza mențiunilor din sentință.” (pag. 4 alin. 1 din sentință).
De asemenea, se susține în sentința atacată că „nici nu era strict necesară emiterea dispoziției de rectificare a Deciziei nr. 4653/1.08.2013 întrucât aceasta urma a-și înceta aplicabilitatea direct în baza dispozițiilor din Sentința 386/17.11.2011 a Curții de Apel Suceava coroborate cu dispozițiile din Decizia nr. 5601/3.06.2014 a Curții de Apel Suceava.”
Instituția pârâtă a înțeles însă să emită noi acte deoarece a considerat ea însăși că în cauză este vorba despre funcții diferite și nu doar „pentru a ține o evidență mai bună a dispozițiilor legale care îi reglementează statutul funcționarului public (reclamantului din cauza de față)” astfel cum presupune instanța de fond.
Sentința 5601/03.06.2014 se referă la o funcție deținută anterior reorganizării din anul 2013, alta decât cea în care a fost numit reclamantul în urma respectivei reorganizări.
De altfel, aceasta a fost și rațiunea emiterii Deciziei 1303/2014 prin care reclamantul a fost, din nou, eliberat din funcție. Dacă decizia Curții de Apel și-ar fi produs efectele asupra funcției de după reorganizare, nu ar mai fi fost necesară emiterea unei noi decizii de eliberare din funcție, ci și-ar fi produse efectele, de drept, Ordinul 7126/2011 devenit, între timp, irevocabil.
Pentru aceste motive, apreciază că raționamentul instanței este unul eronat, iar decizia 5601/03.06.2014 a Curții de Apel Suceava nu putea duce la încetarea aplicabilității deciziei nr. 4653/2013 întrucât aceasta din urmă instituie pe reclamant într-o nouă funcție publică de execuție.
Prin aplicarea raționamentului reclamantului nu „s-ar ajunge la nesocotirea efectelor a două hotărâri judecătorești (cea de suspendare a Ordinului 7126 pană la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare și cea prin care s-a respins anularea Ordinului 7126/2011)” (pag. 4 alin. 4), așa cum susține instanța în continuarea aceluiași raționament, ci s-ar da eficacitate unei decizii de numire în funcție emisă de un organ abilitat.
Această decizie nu contravine hotărârilor judecătorești enumerate întrucât se referă la o altă funcție decât cea la care se referă hotărârile respective.
Raționamentul instanței ar fi fost unul corect doar dacă nu ar fi avut loc reorganizarea din anul 2013.
Se precizează în sentința atacată că „Nu se poate constata încetarea aplicabilității a unei sentințe judecătorești printr-un act administrativ. Atât timp cât efectele sentinței 386/17.11.2011 a Curții de Apel Suceava nu au fost epuizate, adică nu s-a soluționat irevocabil cauza de anulare a Ordinului 7126, nu era posibilă emiterea unui alt Ordin de limitare a efectelor sentinței judecătorești, (pag. 4, alin. 5)” întrucât de la momentul începerii procesului și până la soluționarea sa definitivă a intervenit reorganizarea A.N.A.F. din 2013, în urma căreia reclamantul a fost numit în funcție prin decizia 4653, este evident că soluția Curții de Apel Suceava, la momentul rămânerii sale irevocabile, se referea la o funcție care nu mai există. Prin urmare, ordinul 7126 de eliberare din funcție devenise caduc, nefiind aplicabil raționamentul instanței.
Pentru aceste motive, solicităm admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 1 alin. 6, art. 20 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 483, art. 488 alin, 1 pct. 8, art. 498 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.02.2015 pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile art. 7 alin.(5) din H.G. nr.110/2009 modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea HG nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, la nivelul acestei instituții a avut loc un proces de reorganizare, numărul maxim de posturi aprobat pentru Autoritatea Națională a Vămilor fiind de 3159, ceea ce a însemnat în cursul anului 2011, o reducere de personal de la 4586 la 3159.
Conform art. II din H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr.110/2009, încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura organizatorică a fost aprobată prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu respectarea termenelor și a procedurilor prevăzute de lege.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri, subordonate.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/04.07.2011, respectiv art. 3 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407/04.07.2011 noile structuri organizatorice și noile state de funcții au intrat vigoare la data de 08.08.2011.
De asemenea prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2589/12.07.2011 a fost aprobată bibliografia, prevăzută în anexele nr. 1 și nr. 2, pentru examenul de testare profesională a funcționarilor publici și a personalului încadrat pe funcții contractuale din cadrul aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale, ale căror funcții au fost supuse reorganizării și care s-a desfășurat în perioada 18-29 iulie 2011.
Candidații declarați admiși la cele două probe - scris și interviu - ale examenului de testare profesională, au fost numiți în funcțiile publice conform punctajelor obținute, în ordine descrescătoare și în limita posturilor vacante.
Astfel, în urma luării la cunoștință de conținutul preavizului, reclamantul a optat pentru funcția publică de inspector vamal grad profesional principal la Biroul Stânca Costești.
În cadrul Biroului Vamal Stânca Costești existau 8 posturi vacante de inspector vamal grad profesional principal, posturi pentru care și-au exprimat opțiunea 9 funcționari publici (printre care și reclamantul).
Rezultatele reclamantului la examenul de testare profesională a fost de 150 puncte – „respins”, din care 80 puncte - rezultat proba scrisă și 70 puncte - rezultat interviu.
Punctajul obținut de reclamant a fost mai mic decât cel obținut de ceilalți funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție publică vacantă, aspect care rezultă în mod clar din Lista cuprinzând rezultatele finale obținute la examenul de testare profesională organizat în perioada 19- 26 iulie 2011.
Prin urmare, având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională, Vicepreședintele ANAF care conduce ANV a emis Ordinul nr. 7126/02.08.2011, prin care, începând cu data de 08.08.2011 reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu prin eliberare din funcția publică.
Reclamantul, în temeiul Legii 554/2004, a formulat acțiune în instanță și a solicitat anularea și suspendarea executării Ordinului ANV nr. 7126/02.08.2011.
În baza OUG nr. 74/26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală coroborat cu HG nr. 520/24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, această instituție a preluat Autoritatea Națională a Vămilor și unitățile sale subordonate, iar direcțiile generale ale finanțelor publice s-au reorganizat în direcții generale regionale ale finanțelor publice care au preluat prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Iași a preluat prin fuziune și absorbție Direcția Regională Vamală Iași, fiind emise decizii cu noile denumiri ale angajatorului și ale personalului care a fost preluat în limita posturilor aprobate.
Astfel, pentru reclamantul din prezenta cauză a fost întocmită Decizia nr. 4653/01.08.2013, prin care a fost numită în noua structură, emisă de către directorul general al DGRFP Iași în temeiul dispozițiilor art. 13 alin (12) din HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF precum și în baza ordinelor ulterioare prin care au fost aprobate structurile organizatorice a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora, numărul de posturi pentru direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și statul de funcții al DGRFP lași.
Reclamantul își desfășura activitatea în funcția publică ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea ordinului de eliberare din funcție, în speță Ordinul ANV nr. 7126/02.08.2011, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea acestuia.
În data de 28.02.2014, a fost emisă Decizia DGRFP Iași nr. 256 care a rectificat conținutul Deciziei nr. 4653/01.08.2013, în sensul că reclamantul își va desfășura activitatea până la soluționarea acțiunii în anularea ordinului de eliberare, așa cum prevede dispozitivul sentinței/2011 prin care ordinul a fost suspendat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea aceluiași ordin, respectiv 3.06.2014.
Această decizie nu a avut valoarea unei revocări a Ordinului 7126/2011 ci a reprezentat un act administrativ cu valoare juridică de act de numire în noua structură iar nu de revocare a ordinului de încetare a raportului de serviciu și nici de începere a unui nou raport de muncă.
În temeiul încheierii de suspendare a executării ordinului de eliberare din funcție, art. 1 al deciziei de mai sus a fost rectificat prin Decizia DGRFP Iași nr. 256/28.02.2014, în sensul că reclamantul urma să-și desfășoare activitatea până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea ordinului în cauză.
În consecință nici Decizia nr. 4653/2013 și nici Decizia 256/2014, nu pot produce efecte directe asupra ordinului de eliberare din funcție, aceste acte au temeiuri diferite, au emitenți diferiți, mai mult au fost emise pe de o parte ca urmare a schimbării titulaturii angajatorului, iar pe de alta, ca urmare a realizării executării unei hotărâri judecătorești de suspendare care a operat până în momentul soluționării irevocabile a dosarului_ *, în sensul respingerii acțiunii și a menținerii măsurii eliberării din funcție.
Analizând recursul, ale cărui motive se subsumează celor prevăzute la art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru cele ce urmează:
Reclamantul a deținut funcția publică de execuție de inspector vamal, fiind eliberat din funcție prin ordinul nr. 7126/02.08.2011 emis de ANV începând cu data de 08.08.2011, ca urmare a reorganizării instituției angajatoare prin reducere de posturi, conform HG nr. 565/2011 și a Ordinelor nr. 2406, nr. 2407 și nr. 2589/2011 ale Președintelui ANAF.
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul a contestat în instanță actul administrativ de eliberare din funcție, iar prin s. nr. 386/17.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a dispus suspendarea executării acestuia în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Ca efect a hotărârii instanței de contencios administrativ, reclamantul a fost repus în funcție, soarta raportului de serviciu urmând a depinde de soluția pronunțată cu privire la cererea de anulare a Ordinului nr. 7126/02.08.2011.
În cursul judecării acțiunii în anulare a avut loc o nouă reorganizare a ANAF și instituțiilor subordonate, conform OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013, modificarea cu importanță în cauză fiind aceea că nou înființata Direcție Regională G. a Finanțelor Publice Iași a preluat prin absorbție Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, fiind emise decizii de numire a funcționarilor publici pe noile funcții.
În acest context, s-a emis decizia nr. 4653/01.08.2013 prin care s-a stabilit că începând cu data de 01.08.2013 reclamantul este numit în funcția de execuție de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la C. de Supraveghere și Control Vamal – Biroul Vamal de Frontieră grad II Stânca - Costești din cadrul Direcției Regionale Vamale, cu un salariu de 4706 lei, menționându-se totodată că orice altă dispoziție contrară își încetează aplicabilitatea.
Ulterior, DGRFP Iași a emis decizia nr. 256/28.02.2014 prin care rectifică această decizie în sensul că „Începând cu data de 01.08.2013 reclamantul își va desfășura activitatea în cadrul Compartimentului Supraveghere și Control Vamal – Biroul Vamal de Frontieră Stânca – Costești în baza Ordinului nr. 9224/07.12.2011 de suspendare a aplicării Ordinului nr. 7126/02.08.2011 de eliberare din funcție, până la soluționarea irevocabilă a cauzei”.
La data de 03.06.2014 Curtea de Apel Suceava a respins irevocabil cererea de anulare a ordinului nr. 7126/2011 prin care reclamantul a fost eliberat din funcție în anul 2011 (decizia nr. 5601/03.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ *).
Reclamantul contestă decizia „rectificativă” emisă la 28.02.2014, arătând, în esență, că echivalează cu o revocare a deciziei nr. 4653/01.08.2013, care, fiind intrată în circuitul civil, nu mai putea fi revocată de autoritatea emitentă, ce putea doar cere în termen de 1 an anularea ei în instanță, potrivit art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
În doctrina de drept administrativ revocarea este definită ca fiind operațiunea juridică prin care organul emitent dispune retragerea propriului pe motiv că a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale.
Totodată, principiul revocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii, ieșind din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ, este un principiu de aplicabilitate generală, prin consacrarea lui limitându-se posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, acesta putându-le revoca pentru nelegalitate numai până în momentul în care actele administrative și-au produs efectele prin executare sau prin . altor raporturi juridice. Prin urmare, astfel cum este și reglementat în art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, un act juridic odată intrat în circuitul civil și având efectele produse, nu mai poate fi revocat.
Ori, ceea ce este important să se observe în cauză este faptul că decizia nr. 4653/01.08.2013 nu a fost emisă în mod nelegal pentru a se pune problema revocabilității sale de către emitent.
Din contră, din moment ce printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus suspendarea executării actului administrativ de disponibilizare, eliberarea din funcție dispusă anterior nu putea produce nici un efect față de situația reclamantului până la epuizarea perioadei de suspendare. Altfel spus, raportul de serviciu a continuat ca și cum ordinul nr. 7126/2011 nu ar fi existat, iar la reorganizarea din anul 2013 reclamantul a fost numit pe noua funcție în mod corect.
Rezultă că decizia de numire a reclamantului în cadrul instituției nou organizate nu dă naștere unui nou raport de serviciu, ci constituie o continuare a aceluiași raport, preluând limitările actului administrativ de repunere în funcție, respectiv condiția admiterii cererii de anulare a ordinului nr. 7126/2011. Mai exact, efectele deciziei nr. 4653/01.08.2013 se întind până la data soluționării irevocabile a contestației formulate împotriva ordinului nr. 7126/2.08.2011, dacă soluția este nefavorabilă, sau nelimitat în timp, dacă soluția este favorabilă, și aceasta indiferent de faptul că nu face referire expresă la hotărârea judecătorească de suspendare sau că această limitare nu a fost prevăzută explicit.
În aceste condiții, decizia „rectificativă” contestată în prezenta cauză nu face altceva decât să clarifice decizia din 01.08.2013 sub aspectul chestiunilor redate anterior, fără a modifica temeiul juridic al reîncadrării și fără a constitui o modificare a caracterului nedeterminat al duratei raportului de muncă al reclamantului, reprezentând o simplă lămurire cu privire la o situație cunoscută acestuia și care, în opinia Curții, nici nu necesita neapărat o consemnare expresă.
Față de cele ce preced, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, drept care, văzând dispozițiile art. 496 alin. 1 C.p.c., va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. A., domiciliat în municipiul B., .. 10, județul B., cu domiciliul ales la C.. Av. „Vargan și Vargan” din municipiul Suceava, .. 26A, .-5, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 1496 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. T.K.
Jud. Fond H. G.
Tehnored. Ț.O. /5 Ex./24.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2665/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1421/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
