Pretentii. Decizia nr. 2342/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2342/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3218/86/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2342
Ședința publică din 29 aprilie 2015
Președinte D. N.
Judecător C. T.
Judecător D. M. M.
Grefier Silvea D.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul L. S. T., domiciliat în mun. C-lung Moldovenesc .. 10, jud. Suceava, împotriva sentinței nr.7055 din 27.11.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 24 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrată din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 29 aprilie 2015.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10.04.2014 sub numărul_ reclamantul L. S. T. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași a solicitat obligarea acestora la plata sumei 4.060 lei achitată conform chitanței . nr._ din 07.03.2013 reprezentând contravaloare taxă pentru emisii poluante, cu dobânda aferentă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.7055 din 27 noiembrie 2014, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată reclamantul L. S. T. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul L. S. T., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că deși instanța de fond a precizat că în cauză este incidentă Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, deoarece în intervalul de timp 01.01._13 ( data intrării în vigoare a OUG nr. 9/2013)- taxa fiind achitată la data de 07.03.2013- sau aplicat prevederile acestei legi, respinge acțiunea deoarece această taxă nu mai apare ca având un efect discriminatoriu.
Potrivit practicii unitare în materie, pe plan intern, s-a statuat că perceperea taxei prevăzută de Legea nr. 9/2012 este nelegală deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact disp. art. 110 TFUE primul paragraf ( ex. art. 90 alin. 1 TCE) care interzice orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „ produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct au indirect produselor naționale similare”.
Discriminarea la care se referă acest text de lege are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene e a statuat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxa de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat, pentru înmatricularea unui autovehicul, o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în sumă de 4060, cu chitanța . nr._ de 0703.2013.
La această dată erau în vigoare dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, a căror aplicare a fost suspendată până la data de 31.12.2012, prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012. Mai exact, începând cu data de 01.01.2013, a redevenit aplicabilă forma inițială a Legii nr. 9/2012, formă care, după cum vom arăta în cele ce urmează, nu intră în conflict cu dispozițiile comunitare.
În speță, reclamantul invocă, în cererea pentru restituirea taxei menționate, faptul că dispoziția națională consacră un impozit discriminatoriu, fiind contrată art. 110 T.F.U.E.
Curtea constată că, pentru atenuarea disparităților regionale și în realizarea scopului afirmat de creare a unei comunități economice consolidate, dreptul european limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor protecționiste și discriminatorii. În acest sens, art. 110 T.F.U.E. prohibește discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară, rostul acestei reglementări fiind de a interzice impuneri fiscale diferite între produsele importate și cele similare autohtone, astfel încât să se excludă posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să se producă efecte discriminatorii.
Prin urmare, posibilitatea înlăturării legii naționale ca fiind contrară art. 110 T.F.U.E. este condiționată de existența unei stări de discriminare între autovehiculele aflate deja pe piața națională și a celor înmatriculate si achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii. Or, art. 4 alin. 1 din Legea 9/2012 stabilește că: obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. Mai mult, la alin. 2 al aceluiași articol (care a redevenit aplicabil după data de 01.01.2013) se arată că „obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin urmare, în soluția legii interne, la data la care reclamanta a achitat taxa, obligația de plată a taxei este impusă, fără discriminare, tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă sau comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor înmatriculate anterior în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială de primă înmatriculare.
Așadar, cum la data achitării taxei pentru emisii poluante era în vigoare Legea nr. 9/2012, Curtea constată inexistența tratamentului discriminatoriu constatat de C.J.U.E. în cauzele T. (C-402/09, 07 aprilie 2011), O. și .. (C-136/10 și C-178/10), I. (C-336/10), Ș. și I. (C-29/11 și C-30/11).
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante, aceasta era datorată potrivit legii naționale, atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L. S. T., domiciliat în mun. C-lung Moldovenesc .. 10, jud. Suceava, împotriva sentinței nr.7055 din 27.11.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2015
Președinte,Judecători,Grefier,
Red.TC
Tehnored. DS
Jud. fond: B. I.D
Ex.5/05.05.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 162/2015. Curtea de... → |
|---|
