Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 676/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 676/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 9623/86/2013*
Dosar nr._ - anulare act emis de aut. pub. locale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 676
Ședința publică din 11 februaie 2015
PreședinteVințilă N.
Judecător G. C.
Judecător M. L.
Grefier H. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta . D. G., județul Suceava și de reclamantul Ș. C., domiciliat în ., județul Suceava, împotriva sentinței nr. 2099 din 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr. _ , intimată fiind pârâtul C. L. al comunei Cârlibaba prin președinte de ședință.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 27 ianuarie 2015, susținerile reclamantului-recurent Ș. C., fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 11 februarie 2015, când
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 25.09.2013 sub nr. _, reclamantul Ș. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. al Comunei C. - prin Președinte de Ședință și ., a solicitat:
1. anularea Hotărârii Consiliului local al Comunei C. nr.17( și anexa nr.l) din 21.03.2013, ca fiind nelegală si netemeinică.
2. suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin sentința nr. 2099 din 24 aprilie 2014 Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – a admis, în parte, acțiunea având ca obiect „ anulare act emis de autoritățile publice - privind pe reclamantul Ș. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. al Comunei C. - prin Președinte de ședință și ., jud. Suceava; a anulat, în parte, Hotărârea nr.16 din 21.03.2013, precum și, în parte, Hotărârea nr. 17 din 21.03.2013 adoptate de C. L. al comunei Cârlibaba, împreună cu anexele aferente referitoare la suprafața de 1101 mp teren intravilan cu nr. cadastral_ înscris în CF_ UAT Cârlibaba.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta . D. G., județul Suceava și reclamantul Ș. C..
În motivarea recursului, pârâta . – D. G. arată că sentința a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și a probelor administrate în cauză, precum și cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. 1, pct. 8 Cod procedură civilă.
Imobilul asupra căruia s-a pronunțat instanța de fond, face parte din domeniul public al comunei Cârlibaba, fiind identificat doar în H.C.L. nr. 17/2013, instanța de fond anulând două acte administrative pentru acest imobil, în unul dintre acestea, respectiv H.C.L. nr. 16/21.03.2013, imobilul în suprafață de 1101 mp. din CF_, neregăsindu-se la nici un punct din anexă, dovadă în plus că instanța de fond nu a cercetat în totalitate cele solicitate de reclamant.
. imobilelor înscrise în inventarul acesteia și care, după caz fac parte din domeniul public sau privat al său, actualizarea acestor inventare efectuându-se anual potrivit art. 122. din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, situație în care, a contesta actele administrative care privesc patrimoniul comunei, este o acțiune total nejustificată.
În prezent, potrivit prevederilor art. 121 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată cu modificările și completările ulterioare, domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele care sunt în domeniul public, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege, cu mențiunea că, în ceea ce privește patrimoniul comunei C., aceste imobile formează dintotdeauna domeniul privat al comunei, nu au fost excluse și nici incluse ulterior, doar au făcut, sau fac, obiectul unor acte administrative de folosință, nu și de proprietate, iar în privința imobilului de 1101 mp., acesta este identificat în inventarul comunei de la momentul trecere sale în proprietatea Statului Român, respectiv 1949, după cum și instanța de fond a reținut.
Imobilul nr._ din CF nr._ UAT Cârlibaba, pe care se află edificată construcția având ca destinație garaje autospecială de pompieri, este proprietatea comunei C. și reprezintă un obiectiv care servește întregii comunități locale, edificată cu acordul Consiliului local, care a și direcționat sumele de bani necesare, pentru edificarea acestui obiectiv de investiții. Mai mult, amplasarea acestei construcții pe un perimetru construibil ce formează domeniul public al comunei C., situat în centrul comunei, a avut drept scop crearea unui loc de staționare strategic, ușor de abordat în orice perioadă a anului, amplasare necesară operativității și eficienței unui autovehicul desinat situațiilor de urgență.
De asemenea, referitor la domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale sunt reglementări și în alte acte normative, respectiv art. 553 din Legea nr.287/2009 - Codul civil, republicat în anul 2011 cu modificările și completările ulterioare; art.859, alin. 2 din Legea nr.287/2009 – Codul civil, republicat în anul 2011 cu modificările și completările ulterioare; art. 4 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia cu modificările și completările ulterioare, domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată; art. 6 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, domeniul privat comunelor este alcătuit din terenurile dobândite de acestea prin modurile prevăzute de lege,precum și din terenurile dezafectate, potrivit legii, din domeniul public.
Trecerea unui imobil, din domeniul privat, în domeniul public al unei unități administrativ teritoriale, se efectuează prin act administrativ, în speță, Hotărâre a Consiliului L., în temeiul legii.
Invocă art. 3 alin. 4, art.8 alin. 1, art. 21 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică.
Pe fond, analizând și vătămarea reclamantului în raport de dispozițiilor art. 1 alin. l din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se poate constata că, în fapt, reclamantul nu este vătămat în drepturile sale private, întrucât nu are constituit nici un drept asupra vreunui bun ce formează proprietatea comunei, iar prin hotărârile contestate, nu se aduce nici un prejudiciu acestuia și activității sale, în sensul că va fi nevoit să realizeze vreo acțiune, care să-1 prejudicieze, sau i se va restrânge/îngrădi vreun drept.
În speța de față nu este dovedită vătămarea unui drept, deci nu se poate susține încălcarea unui drept subiectiv, recunoscut de lege în favoarea reclamantului. Este adevărat și faptul că nimic nu poate opri instanța de fond să analizeze actul normativ atacat și să aprecieze dacă acesta a fost emis în temeiul legii, deoarece rolul contenciosului administrativ este acela de garant al legalității actelor administrative. însă prima cerință pe care trebuie să o îndeplinească reclamantul, are în vedere ca „ dreptul acestuia să fie recunoscut de lege”, deoarece dacă legea nu-l recunoaște, instanța de contencios administrativ nu numai că nu-l poate acorda, dar nici nu este competentă a-1 lua în discuție.
Prin urmare, nu este suficientă existența unui interes legitim, ci trebuie dovedită și existența încălcării unui drept subiectiv care revine reclamantului. Rezultă deci, că acest act normativ, a condiționat în mod expres, admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ de vătămarea unor drepturi recunoscute de lege în favoarea reclamantului, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un asemenea drept.
În concluzie, o acțiune în contencios administrativ, întemeiată doar pe o pretinsă vătămare a unor interese personale neprotejate de lege, nu este admisibilă și solicită instanței respingerea acesteia.
În plus, față de cele arătate, actele administrative contestate în fața instanței au fost abrogate, prin Hotărâri ale consiliului local, înaintate la dosarul cauzei, situație în care acțiunea formulată de petent, a rămas fără obiect, aspecte prezentate și în fața in stanței de fond, însă asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat și nici nu a ținut cont la soluția pronunțată.
Față de cele arătate, solicită admiterea recursului și pe fond respingerea plângerii.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 483 – 487, 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului reclamantul Ș. C. arată că, existau motive temeinice ale încălcării prevederilor legislației în vigoare, suficiente pentru constatarea nulității HCL nr. 16 (și anexa nr. 1) din 21.03.2013, precum și HCL nr. 17 adoptate la data de 21.03.2013.
Au fost încălcate prevederile Legii nr. 215/2001 și al Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului L. Cârlibaba, respectiv art. 47 alin. 1, 2.
Mai arată că, potrivit art. 16/2013 consilierii locali Hechelciuc P., F. F., Hirceag E., P. A., T. P. trebuiau să se abțină de la vot pentru HCL nr. 16/2013.
Consilierii care trebuiau să se abțină de la vot potrivit HCL nr. 17/2013, respectiv al inventarului domeniului public al comunei sunt Coubis S., Harceag E., P. A., B. D., Faiciu F..
A solicitat potrivit art. 22 și art. 293 din codul de procedură civilă pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice și să se dispună obligarea pârâților să depună la dosar înscrisuri respectiv, lista persoanelor care au primit terenuri conform Legii nr. 13/2003 (prin HCL - necuprinși în lista de inventar); hotărârile de consiliu local - prin care au fost scoase din inventar al domeniului public, respectiv din Anexa Nr. 27 la HG nr. 1357/2001, actualizată prin HCL nr. 34/1999, HCL nr.13/2000 și HCL nr.24/2003 bunurile ce erau cuprinse la pct. 3, 4, 5, 6, 7, 24, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 58, 59, 60, 61, 62, 64; planurile planurile topo (amplasament) pentru suprafețele de 250 mp atribuiți cetățenilor conform Legii nr.18/1991 cu titlu de proprietate și care sunt limitrofe sau în cuprinsul lotul terenurilor primite de cetățenii din comună și fac obiectul inventarului domeniului privat al comunei respectiv, loturile nr. 18, 20, 21, 27, 28, 29, 50, 51, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 79; pe care sunt construite locuințe și anexe cu și fără autorizație.
Menționează că aceste loturi au fost atribuite cetățenilor în anii 1980 și solicită să se dispună ca pârâta să facă dovada proprietății extras CF și dacă există contracte de arendă încheiate cu aceste persoane în ultimii 30 ani, dacă au fost plătite taxa de arendă sau impozit pentru terenurile menționate.
Reclamantul arată că lotul de teren nr. 62 îl deține din anul 1982, are eliberat titlut de proprietate nr. 242 pentru 250 m.p., a amenajat pe toată suprafața lotului construcții și anexe conform autorizațiilor de construire nr. 3/1983, nr. 5/19.92.1992 și nr. 6/2002, nu a încheiat contracte de arendă, a folosit și construit pe acest teren timp de peste 30 ani, achitând anual impozitul pe teren la Primăria comunei Cârlibaba, proprietar de Carte funciară fiind înscris Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
Conform prevederilor Codului Fiscal și al Reglementărilor contabile aprobate prin OMFP nr. 3055/2009 consideră că pârâta nu a procedat corect la întocmirea inventarului domeniului public și privat al comunei, aceste anexe la HCL nr. 16 și 17 nu corespund legislației în domeniu.
Pentru efectuarea inventarului în ce privește inventarierea mijloacelor fixe, arată că această procedură implică utilizarea unui registru al numerelor de inventar care servesc ca document de atribuire a numerelor de inventar mijloacelor fixe existente în unitate, în vederea identificării lor.
Mai arată că s-au încălcat prevederile art. 64, 65, 66 și 67 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului L. atât cu privire la nominalizarea comisiilor cât și prin netrimiterea de către secretarul comunei a mapei consilierului ce trebuia să conțină anumite documente conform legii.
Invocă art. 81, art. 77 alin. 1, 2, 3, art. 45 alin. 1, 2, 3, 6, art. 44 alin. 1, 3,7, art. 124 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
Totodată, mai arată că au fost încălcate și prevederile art. 117 și art. 224 din Legea nr. 215/2001, art. 557 alin. 1, 4, art. 557 alin. 4 și invocă art. 557 alin. 4, 565, art. 885 alin. 1, art. 886 din Codul civil, 930, 931.
Nu există nici un înscris prin care să se fi făcut transferul de proprietate, la darul manual este necesară tradiția bunului. Nu este însă mai puțin adevărat că prin „tradițiunea” bunului nu trebuie să se înțeleagă neapărat o deplasare fizică a bunului, cum ar fi preluarea obiectului din mâna donatorului, efectele sale juridice putând realizate și printr-o tradiție implicită, de exemplu atunci când donatorul ar înmâna donatarului cheile unei casete sau prin identificarea unui tablou pe care donatorul și-a manifestat în mod neechivoc voința de a-1 transmite, fără a fi dat jos de pe perete.
Nu se poate face dovada nici a posesiei sau folosinței proprietății prin uzarea prevederilor-uzucapiunii de la 10 la 20 de ani și întemeiată pe dispozițiile art.1895 din Codul civil trebuie să se fondeze pe un just titlu.
Ori, actul sub semnătură privată invocat de părți reprezintă doar un antecontract de vânzare-cumpărare, astfel că nu constituie un just titlu în accepțiunea dispozițiilor articolului menționat mai sus.
Nu există înscrisuri cu care să se facă dovada proprietății prin cumpărare, dobândit prin contract autentic și chiar înscris în cartea funciară, nu este opozabil celui care a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, în condițiile în care termenul de prescripție achizitivă s-a împlinit anterior încheierii contractului. Cumpărătorii care cunoșteau această împrejurare sunt de rea-credință, astfel că nu se pot prevala de titlul lor contra reclamantului, întrucât, potrivit art. 6 alin. 3 din Legea nr.241/1947, rămân neatinse doar drepturile dobândite de terții de bună-credință, cu titlu oneros, care s-au încrezut în cuprinsul cărții funciare.
Pentru unele suprafețe sunt pe rolul instanțelor acțiuni ale reclamanților în rectificarea intabulării dreptului de proprietate, în temeiul art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996, grefată pe o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită, în baza art.966 din Codul civil, alte persoane uzând de o acțiune în constatarea dreptului de proprietate al reclamantului astfel în posesia imobilului în contradictoriu cu cei înscriși cu titlu inopozabil.
Subliniată că proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legație, prin convenție și prin tradițiune (Cod civil, art. 651 și urm. art. 800 și urm. art. 942 și urm.).
Conform prevederilor art. 645 - proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune (C.civ. 482 și urm. 1837 și urm.).
Totodată invocă art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Conform prevederilor art. 888 cod civil înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.
Referitor la dobândirea proprietății mobiliare prin posesia de bună-credință invocă art. 935, 936, 937, 938, 939, 940 din Codul civil.
Precizează că hotărârea de consiliu a fost adoptată cu nerespectarea condițiilor de formă și fond, întrucât potrivit prevederilor art.123 alin. 1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată și actualizată, varianta arendării bunurilor proprietate privată a comunei nu este prevăzută, ci doar vânzare, închiriere și concesionare.
Invocă art. 23, 45 alin. 3 și 6, art. 119 din Legea nr. 215/2001, art. 3, 6, 7 din Legea nr. 213/1998.
Hotărârea de atestare a bunurilor din domeniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale este adoptată în temeiul art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998 și reprezintă un act administrativ de autoritate, supus controlului instanței de contencios administrativ. Din însăși fundamentarea juridică a acestui act administrativ rezultă că, indiferent de titlul său, este un act de calificare a bunurilor ca fiind din domeniul public al unității administrativ-teritoriale. Competența Guvernului, pentru emiterea actelor de clasare și de defalcare a bunurilor, în raport cu interesul național sau local căruia îi sunt afectate, a fost prevăzută expres și de Legea nr. 215/2001. Ambele acte normative au reglementat o procedură specială de defalcare și de trecere în patrimoniul unităților administrativ-teritoriale a bunurilor de interes local, procedură ce se finalizează printr-o hotărâre a Guvernului.
Hotărârea astfel emisă, este un act de delimitare a domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor și pentru contestarea în justiție nu este relevant dacă actul are efect declarativ sau constitutiv de drepturi, întrucât aparține categoriei juridice a actelor pentru care Legea nr. 213/1998 a prevăzut expres, în art. 23, competența instanțelor de contencios.
Conform prevederilor HG nr.548/1999 privind aprobarea normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor la nivelul consiliului local. există o comisie specială pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei și care îndeplinește atribuțiile cu care a fost investită privind inventarul acestor bunuri cu respectarea normelor privind organizarea șl inventarierea patrimoniului, aprobate prin OMF nr.2381/1995.
Invocă dispozițiilor art.321 din Legea nr. 2l5/2001.
A criticat faptul că dacă s-ar compara anexa nr.27 din HG.nr.1357/2001, completată pe parcursul anilor prin HCL nr.34/1999, HCL nr.13/2000 și HCL nr.24/2003 există mari discrepante dintre acestea și anexa la HCL nr.17/21.03.2013 al cărei legalitate o contestă.
Arată că, construcțiile care nu se mai regăsesc la data inventarierii au dispărut/distrus/demolat fără a fi adoptate o HCL și aplicarea celorlalte proceduri legale de scoatere din uz (construcțiile din piața agro-industriale (pct.4, 5 anexa nr.27 din HG.1357/2001), clădirii stații de autobuz (pct.6, 7 din anexa 27),terenul aferent pieței de 1000 mp (pct.17),terenul aferent remizei PSI-(225 mp; pct.l8), teren aferent construcției-complex Valea Bistritei-420 mp (pct.l9), teren spațiu verde -parc-510 mp (pct.22), cele trei cimitire sunt trecute în inventar dar cu mențiunea că sunt proprietatea parohiilor (inițial în domeniul public; pct. 10, 11,12, pășunea BATCA are 7 ha, initial avea 6 ha (pct.25-fără HCL), pășunea Fundoaia avea inițial suprafața de 90,7 ha (pct. 27) acum are suprafața de 75,35 ha (nejustificat), sunt scoase din inventar fără HCL pășunile Codreava, Piatra Rosie,Tibauas,Bratila, Usorul, Munceii lui Havril, Jupania (pct 31-37 din anexa nr.27), nu mai apare în inventarul Digul de apărare maluri, obeliscul B. Voda, izvor de apă carbogazoasă Deaca, izvor de apa sulfuroasă Codreava,izvor apă sulfuroasă J.-Puciosul. Sunt incluse în inventar drumuri forestiere nepreluate care sunt în patrimoniul și inventarul RNP - Ocolul Silvic Cârlibaba și Iacobei, Drum Forestier Tatarca, Parte Drum Forestier Axial Cârlibaba și parte din drumul forestier AXIAL TIBAU, autospecială pentru stingerea incendiilor nu mai este aceași - apare la -secțiune II-pct.l.
Corect era ca toate obiectivele să aibă o valoare de inventar, pentru a fi operate în balanțele contabile - patrimoniu, evaluare necesară și pentru încheierea contractelor de asigurare obligatorii pentru clădiri.
Având în vedere criticile aduse și neînțelegerea corectă a prevederilor din Legea nr. 15/2002, cu privire la atribuirea de terenuri către tineri invocă art.1 alin. 2, art. 6 alin. 2, art. 8, art. 12, 13 din legea menționată.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului declarat de reclamant și să se dispună anularea hotărârilor consiliului local având în vedere că nu au fost respectate toate aceste condiții de formă, fond și de publicate.
În drept, recursul se întemeiază pe prevederile Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, modificată ; OG nr.35/2002 privind Regulamentul cadrul de organizarea și funcționarea consiliilor locale;Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale cu modificările și completările ulterioare;Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.2.861/2009, pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii; Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr.3521/2008 privind documentele financiar contabile; Ordonanței de Urgență nr.103/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice aprobată prin Legea nr.79/08.04.2008; Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr.3471/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice; prevederile art.18, art.21 art.22 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, modificată și completată.
Prin precizările la cererea de recurs reclamantul Ș. C. reiterează aceleași motive din cererea de recurs și precizează că că a formulat recurs pentru capătul de cerere care nu i-a fost admis, respectiv cu privire la lotul de teren nr. 62 care îl deține din anul 1982 și pentru care are emis titlul de proprietate nr. 242 pentru suprafața de 250 m.p., având amenajat pe aproape toată suprafața locului, construcții și anexe conform autorizațiilor de construire nr. 3/1983 și nr. 5/1992 și nr. 6/2002, proprietar de carte funciară fiind înscris Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
Prin întâmpinare, recurenta . reiterează aceleași motive ca și prin cererea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de nelegalitate, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea principală așa cum a fost modificată, reclamantul a solicitat anularea a Hotărârilor nr. 16 și 17 din 21.03.2013 prin care s-a aprobat actualizarea domeniului privat și respectiv a domeniului public al comunei Cârlibaba.
Prin sentința nr. 2099/24.04.2014, Tribunalul Suceava a anulat, în parte, Hotărârea nr. 16 din 21.03.2013, precum și, în parte, Hotărârea nr. 17 din 21.03.2013 adoptate de C. L. al comunei Cârlibaba, împreună cu anexele aferente referitoare la suprafața de 1101 mp teren intravilan cu nr. cadastral_ înscris în CF_ UAT Cârlibaba.
În considerentele sentinței, instanța de fond nu precizează dacă această suprafață face parte din domeniul public sau privat al comunei, astfel încât Curtea este în imposibilitatea de a verifica dacă criticile pârâtei recurente cu privire la anularea ambelor hotărâri de consiliu local sunt întemeiate.
Întemeiate sunt și criticile pârâtei recurente referitoare la calitatea de persoană vătămată a reclamantului, aspect de fond cu privire la care instanța de fond a omis să verifice dacă titularul acțiunii este persoană vătămată în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, „persoană vătămată este orice persoană fizică sau juridică, orice grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative” sau dacă s-a invocat încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, dar și a unui interes legitim public în condițiile art. 8 alin. 11 din lege.
Pe de altă parte, deși reclamantul a invocat ca motiv de nulitate a celor două hotărâri încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. 1 din Legea nr._, instanța de fond a respins argumentele motivând că aceste hotărâri au interes general. Or, potrivit art. 46 „Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local. Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată”. Se poate observa că acest articol nu distinge între hotărârile cu caracter normativ sau cu caracter individual, legea prezumând că există o stare de incompatibilitate dacă unul consilier local, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.
Un alt motiv de nelegalitate la care instanța de fond a omis să răspundă rezultă din includerea în anexele la ce două hotărâri de consiliu local a mai multor imobile decât în anii anteriori iar pentru acestea nu se face dovada dobândirii în condițiile legii.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că soluționarea cauzei cu omisiunea instanței de a verifica aspectele de nelegalitate invocate de reclamant și apărările pârâtului echivalează cu necercetarea fondului, astfel încât, în temeiul art. 498 alin. 2 și 496 Cod procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava – Secția contencios administrativ și fiscal.
În rejudecare, instanța de fond va verifica dacă reclamantul este vătămat în drepturile sau interesele sale legitime prin una sau ambele hotărâri de consiliu local și în funcție de rezultatul acestei verificări va analiza legalitatea adoptării hotărârilor prin raportare la dispozițiile legale care reglementează procedura de adoptare a hotărârilor de consiliu local și eventual legalitatea înscrierii în anexele celor două hotărâri a imobilelelor proprietate publică sau privată a unității administrativ teritoriale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ., județul Suceava și de reclamantul Ș. C., domiciliat în ., județul Suceava, împotriva sentinței nr. 2099 din 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr. _ , intimată fiind pârâta C. L. al comunei Cârlibaba prin președinte de ședință.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. M.L.
Jud. fond N. D.C.
Tehnored. H.L.
Ex. 5/25.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 916/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
