Anulare act administrativ. Decizia nr. 21/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 808/39/2014
Dosar nr._ - revizuire –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 21
Ședința publică din12 ianuarie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta . prin avocat M. G., cu sediul în C. Moldovenesc, ..345, camera 2, județul Suceava și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat M. G.-municipiul Suceava, . M, județul Suceava împotriva deciziei nr.6630 din 08 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava-Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal –dosar nr._ **,
intimat fiind M. C. Moldovenesc-prin primar, cu sediul în C. Moldovenesc, ..2, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reprezentantul intimatului, lipsă fiind apărătorul revizuientei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se învederează instanței că prin serviciul – registratură – al instanței a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei, conform chitanței nr._ din 24 octombrie 2014 și împuternicire avocațială.
Instanța, în temeiul art. 1591 și art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă, se declară competentă să soluționeze cauza și constatând cererea de revizuire legal timbrată și în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod procedură civilă, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată. A arătat că cererea de revizuire este întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 1 din codul de procedură civilă vechi.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția civilă sub nr._ din data de 16.01.2013, reclamantul M. C. Moldovenesc – prin primar în contradictoriu cu pârâta . B. a solicitat:
- rezilierea contractului de concesiune a serviciului public de amenajare, întreținere și exploatare a locurilor de parcare nr._/16.06.2008, încheiat cu S.C. E. P APER S.R.L;
- obligarea S.C. E. P. S.R.L. la plata sumei de 146.531,97 lei, reprezentând redevența datorată, în sumă de 100.070,97 lei și a majorărilor de întârziere în sumă de 46.461,00 lei, pentru perioada 15 ianuarie 2010 -15 ianuarie 2013.
În motivare cererii, reclamantul a arătat că în urma adoptării Hotărârii Consiliului Local al Municipiului C. Moldovenesc nr. 129/31.10.2007 privind concesionarea prin licitație publică a activității de amenajare, întreținere și exploatare a locurilor de parcare situate pe raza Municipiului C. Moldovenesc și a licitației desfășurate (procesul-verbal nr. 9894/04.06.2008) a fost încheiat cu S.C. E. P APER S.R.L., contractul de concesiune nr._/16.06.2008.
A mai arătat că obiectul contractului îl constituie amenajarea, întreținerea și exploatarea a 305 locuri de parcare cu plată din M. C. Moldovenesc (conform anexei nr. 2 Zonele de parcare la Hotărâre a Consiliului Local nr.. 129/31.10.2007 și art. 1 din contract).
Din cele 305 locuri de parcare au fost predate inițial către pârâtă 58 de locuri de parcare în zona Pieței Agroalimentare, în urma procesului-verbal nr._/12.08.2008 și 32 de locuri de parcare în zona cuprinsă între Biserica R. - Catolică și .._/18.08.2008). Celelalte locuri de parcare nu au putut fi predate datorită lucrărilor pentru reabilitarea infrastructurii din M. C. Moldovenesc.
Prin procesul-verbal de predare-primire nr. 7394/09.05.2011 au mai fost predate încă alte 58 de locuri de parcare cu plată (parcarea din fața restaurantului "New Look"). În procesul-verbal nr. 7394/09.05.2011 au fost cuprinse și locurile predate anterior.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu a formulat nicio obiecție în ceea ce privește amenajarea locurilor de parcare predate sau care urmau a fi date în exploatare.
Argumentele ulterioare ale S.C. E. P. SRL nu își poate desfășurarea activitatea din cauza parcării mașinilor în locuri nepermise, nesancționării celor care nu respectă normele de circulație și a lipsei regulamentului privind utilizarea parcărilor publice, nu pot fi reținute.
Invocând prevederile art. 5 din contractul nr._/16.06.2008, s-a arătat că pârâtă nu a plătit decât sporadic redevența datorată potrivit contractului nr._/16.06.2008, calculată proporțional cu locurile de parcare predate, începând cu perioadele respective.
Astfel, pentru perioada 15.01._13 pârâta are o restanță la plata redevenței datorate în sumă de 100.070,97 lei, majorările de întârziere fiind de 46.461,00 lei.
A arătat de asemenea că societatea pârâtă nu a respectat obligațiile ce-i reveneau conform art.15 lit. a și lit. i din contract în sensul că locurile de parcare predate prin procesele-verbale nu au fost curățate de zăpadă și salubrizate, aceste lucrări efectuându-se prin intermediul societății cu care Primăria municipiului C. Moldovenesc are încheiat contract de salubritate (S.C. Florconstruct S.A).
Mai mult, în cursul lunii iulie 2012, pârâta a demontat aparatele pentru încasarea taxei de parcare și distribuirea tichetelor, încetând de fapt desfășurarea serviciului contractat.
Face mențiunea că a îndeplinit procedura concilierii prealabile prevăzute la art. 7201 Cod procedură civilă.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și art. 998 și 999 din fostul Cod civil.
Prin Încheierea de ședință din data de 25 februarie 2013, în temeiul art. 286 din OUG nr. 34/2006 modificată a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției civile și trimisă cauza spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava sub nr._ * din data de 11.03.2013.
La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2013 societatea pârâta - prin apărător a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
În ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea contractului de concesiune, pe cale de excepție, a solicitat respingerea cererii de reziliere a contractului de concesiune nr._/16.06.2008 formulată de către M. C. MOLDOVENESC - prin Primar, ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de reziliere a contractului de concesiune nr._/16.06.2008 formulată de către M. C. MOLDOVENESC - prin Primar, ca nefondată.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 146.531,97 lei reprezentând redevență datorată și penalități de întârziere, pentru perioada 15.01.2010 15.01.2013, pe cale de excepție, solicită respingerea cererii de obligare a .>
S.R.L. la plata sumei de 146.531,97 lei reprezentând redevență datorată și penalități de întârziere, pentru perioada 15.01._13, ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata sumei de 146.531,97 lei reprezentând redevență datorată și penalități de întârziere, pentru perioada 15.01._13, ca nefondată.
Prin cererea reconvențională societatea pârâtă solicită a se dispune obligarea Municipiului C. Moldovenesc la predarea celor 305 locuri de parcare, amenajate în conformitate cu prevederile contractului de concesiune nr._ din data de 16.06.2008 și a caietului de sarcini, anexă la HCL nr. 129/2007.
Solicită de asemenea, obligarea Municipiului C. Moldovenesc la restituirea sumei de 20.847,03 lei, cu titlu de plată nedatorată, sumă pe care o solicită a fi actualizată cu dobânda aferentă, calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
Prin sentința civilă nr. 4824 din data de 13.06.2013, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția, respinsă acțiunea ca nefondată, constatându-se că pârâtul – reclamant a renunțat la capătul de cerere privind obligarea la plata nedatorată.
Totodată, a fost admisă cererea reconvențională, cu obligarea reclamant – pârâtului M. C. Moldovenesc să predea către ..R.L. 305 locuri de parcare amenajate pe raza Municipiului C. Moldovenesc precum și obligarea la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul de concesiune a serviciului public de amenajare, întreținere și exploatare a locurilor de parcare situate pe raza municipiului C. Moldovenesc nr._/16.06.2008. Durata contractului a fost stabilită la 12 ani. începând cu data semnării.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul - reclamant ., s-a constatat că aceasta nu este dată în cauză.
Din înscrisurile de la dosar, respectiv invitațiile la conciliere, a rezultat că procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamant care prin demersurile sale anterioare promovării prezentei acțiuni a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, fără succes însă astfel că inadmisibilitatea apare ca neîntemeiată.
Pe fond, acțiunea reclamantului – pârât nu este întemeiată.
Cererea de reziliere a contractului motivat de neplata decât în mod sporadic a redevenței datorate de pârât – reclamant nu poate fi primită de instanță în condițiile în care nici reclamantul nu și-a îndeplinit propriile obligații asumate prin contract, obligații care sunt strâns legate de plata redevențelor.
Exista obligația ca reclamantul să pună la dispoziția pârâtului cele 305 locuri de parcare, însă abia în anul 2011 s-a ajuns să fie predate doar jumătate din acest număr.
În aceste condiții cererea de plată a redevenței potrivit sumelor convenite din contract, apare ca neîntemeiată întrucât tocmai luarea în primire de către pârât a tuturor locurilor de parcare și exploatarea lor ar fi permis și totodată obligat pe aceasta din urmă să plătească redevențele.
Nepredarea tuturor locurilor de parcare a pus pârâta în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea la parametrii previzionați iar din mijloacele de probă de la dosar nu a rezultat că neexecutarea obligațiilor reclamantului s-ar fi datorat vreunui fapt al pârâtei.
Pentru a putea fi în drept să ceară plata redevențelor reclamanta trebuia mai întâi să-și îndeplinească propria obligație de predare a locurilor de parcare în condițiile stipulate în contract.
Față de aceste considerente atât rezilierea contractului cât și capătul de cerere de plată a redevențelor nu pot fi întemeiate pe aceste motive invocate de reclamant și să conducă la admiterea acțiunii.
Cererea reconvențională este întemeiată.
Obiectul contractului încheiat de părți este acela de amenajare, întreținere și exploatare a zonelor de parcare din mun. C. Moldovenesc. Potrivit cauzelor din convenție Primăria mun. C. Moldovenesc s-a obligat să predea pârâtului – reclamant .>
P. SRL infrastructura publică concesionată pe bază de proces verbal de predare primire ori aceasta nu a procedat decât la predarea parțială a acestor locuri.
Împotriva sentinței sus – menționate reclamantul Municipiului C. Moldovenesc a declarat recurs.
Prin decizia nr. 7586 din 09.10.2012, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul, a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că prima instanță nu a analizat comportamentul concedentului și concesionarului prin prisma clauzelor contractuale, pronunțând hotărârea exclusiv în temeiul unui principiu general de drept civil, a cărui compatibilitate cu raporturile administrative care se presupune că guvernează obiectul cauzei ar fi trebuit supus unei verificări aparte.
A considerat că abordând obiectul cauzei din perspectivă pur civilă, cu ignorarea prevederilor contractului de concesiune, a cărui parte reglementară nu poate fi subordonată intereselor particulare a concesionarului, instanța de fond nu a cercetat de fapt fondul cauzei, fapt ce impune desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va asigura examinarea pretențiile părților în raport cu prevederile contractul nr._/16.06.2008, urmând să se stabilească dacă acesta avea un obiect indivizibil, ceea ce ar putea justifica înlăturarea totală a obligației de plată a redevenței, dacă este dată culpa numai uneia dintre părți sau, din contră, este o culpă concurentă, precum și posibilitatea concesionarului de a „întrerupe” sau „suspenda” executarea contractului în ceea ce privește locurile de parcare predate în 2008 și 2011 raportat la prevederile art. 12 lit. d și e din contract.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 21.11.2013 sub nr._ **.
Prin sentința nr. 1806 din 31 martie 2014 Tribunalul Suceava a respins excepția inadmisibilității, ca nefondată, a admis în parte cererea principală având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamantul M. C. MOLDOVENESC – PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta . B., a dispus rezilierea contractului de concesiune a serviciului public de amenajare, întreținere și exploatare a locurilor de parcare pe raza municipiului C. Moldovenesc nr._/16.06.2008, a obligat pârâta – reclamantă la plata către reclamantul – pârât a sumei de 63.708 lei reprezentând redevența aferentă perioadei mai 2011 – 15.01.2013 și la plata majorărilor de întârziere aferente redevențelor lunare așa cum acestea din urmă sunt indicate în Situația redevențelor și majorărilor privind contractul nr._/2008, majorări calculate conform art. 7 și 8 din contract, a constatat că pârâta - reclamantă a renunțat la judecarea capătului de cerere privind obligarea la plata nedatorată și a respins ca nefondată cererea reconvențională
Referitor la excepția inadmisibilității cererii principale invocată de pârâta - reclamantă sub cele două aspecte, aceasta a fost respinsă în primul ciclu procesual, iar calea de atac a recursului a fost declarată de către reclamanta - pârâtă, astfel încât, prin necontestatare, soluționarea excepției a dobândit putere de lucru judecat.
În rejudecare, instanța, pentru motivele arătate în dosarul nr._ * al Tribunalului Suceava, a respins excepția ca neîntemeiată.
Pe fond, examinând cererea principală și cererea reconvențională în raport de întregul material probator administrat, de susținerile părților și de decizia nr. 7586/09.10.2013 a Curții de Apel Suceava, obligatorie pentru instanța de fond, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru soluționarea pretențiilor deduse judecății, mai întâi trebuie lămurit caracterul divizibil sau indivizibil al obiectului contractului de concesiune a serviciului public de amenajare, întreținere și exploatare a locurilor de parcare situate pe raza municipiului C. Moldovenesc nr._/16.06.2008 încheiat între părți.
De asemenea, trebuie stabilit și actul normativ aplicabil contractului în discuție, în condițiile în care părțile nu au un punct de vedere comun, iar în cuprinsul contractului și în documentația aferentă nu se face nicio referire în acest sens.
Pârâta - reclamantă a susținut că respectivului contract i se aplică prevederile din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aducând în susținerea acestei opinii mai multe argumente, printre care decizia nr. 7586/09.10.2013 a Curții de Apel Suceava, Raportul la proiectul de Hotărâre privind concesionarea prin licitație publică a activității de amenajare, întreținere și exploatare a locurilor de parcare situate pe raza municipiului C. Moldovenesc nr._/15.10.2007 ( fila 95 dosar_ ** al Tribunalului Suceava), procedura de licitație, dispozițiile din contract ce se regăsesc ca și formulare în OUG nr. 54/2006.
În schimb, reclamantul - pârât a arătat în răspunsul de la fila 27 că prin contractul în cauză s-a concesionat un serviciu public, iar norma ce s-a aplicat a fost OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
În ceea ce privește Raportul la proiectul de Hotărâre privind concesionarea prin licitație publică a activității de amenajare, întreținere și exploatare a locurilor de parcare situate pe raza municipiului C. Moldovenesc nr._/15.10.2007, acesta conține doar o părere a unui funcționar din cadrul Primăriei municipiului C. Moldovenesc.
Definitoriu în stabilirea actului normativ aplicabil este conținutul contractului însuși.
Or, chiar în titlul convenției apare noțiunea „serviciul public”, iar din cuprinsul art. 1 reiese că ceea ce se concesionează este serviciul de amenajare, întreținere și exploatare a unor locuri de parcare.
Așadar, nu locurile de parcare în sine fac obiectul contractului, ci serviciul public de amenajare, întreținere și exploatare al cestora.
În raport de aceste consemnări, instanța a considerat că pentru contractul în discuție sunt incidente normele prev. de OUG nr. 34/2006.
Referitor la caracterul divizibil sau indivizibil al obiectului contractului, față de temeiul de drept apreciat de către instanță ca fiind aplicabil acestuia, nu se poate reține art. 1 alin. 2 din OUG nr. 54/2006 invocat de către pârâta - reclamantă.
Pentru calificarea obiectului convenției în discuție ca fiind divizibil sau indivizibil trebuie avute în vedere dispozițiile contractuale, dar și poziția părților pe parcursul derulării acestui contract.
Prin Hotărârea nr. 129/31.10.2007 a Consiliului Local al municipiului C. Moldovenesc, ce a stat la baza încheierii contractului în cauză, mai exact prin Anexa 2 la această hotărâre ( fila 18 dosar_ al Tribunalului Suceava) sunt identificate locurile de parcare ce fac obiectul contractului, atât sub aspectul numărului, cât și în ceea ce privește zona de amplasare.
Chiar dacă redevența este stabilită într-un cuantum fix de 7.000 lei/lună, acest fapt nu conduce în mod obligatoriu la concluzia că obiectul este indivizibil.
În adresa nr._/08.10.2009 emisă de către Primăria municipiului C. Moldovenesc ( fila 50 dosar_ * a Tribunalului Suceava) se face referire la plata proporțională cu spațiile de parcare predate.
În răspunsul la această adresă, înregistrat la pârâta - reclamantă sub nr. 13/14.10.2009
(fila 51 dosar_ * a Tribunalului Suceava), aceasta a menționat că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, fără a contesta obligația la plata unei redevențe proporționale.
Totodată, din Situația redevențelor și a majorărilor privind contractul în discuție
( filele 9 - 10 dosar_ al Tribunalului Suceava) reiese că reclamantul - pârât a calculat redevența proporțional cu numărul locurilor de parcare ce au fost efectiv predate societății concesionare.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar ( filele 80 - 86 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava) rezultă că pârâta - reclamantă a efectuat o . plăți in temeiul contractului de concesiune tot în raport de locurile de parcare pe care le-a preluat de la reclamantul-pârât pe bază de proces - verbal de predare - primire.
În concluzie, contractul de concesiune a cărei revizuire se solicită are un obiect divizibil, atât în ceea ce privește obligația de predare de către concedent a zonelor de parcare, cât și obligația concesionarului de plată în mod corespunzător a redevenței.
S-a mai reținut în motivare că prin cererea de chemare în judecată reclamantul-pârât a solicitat rezilierea contractului de concesiune nr._/16.06.2008 motivat de faptul că societatea pârâtă . nu și-a îndeplinit obligația de plată a redevenței.
Potrivit art. 15 lit. d din contractul în discuție concesionarul, respectiv pârâta - reclamantă, are obligația de a plăti redevența la valoarea prevăzută și în termenul stabilit în convenție.
Referitor la cererea de reziliere, pârâta - reclamantă a invocat neexecutarea de către reclamantul - pârât a obligațiilor contractuale, în sensul că acesta nu a predat niciodată toate cele 305 locuri de parcare și, în consecință, nu poate solicita plata redevenței.
Cu privire la acest aspect, instanța a arătat mai sus că obiectul contractului este unul divizibil, motiv pentru care această apărare trebuie înlăturată.
Totodată, pârâta - reclamantă a susținut că a intervenit întreruperea executării contractului în discuție pentru intervalul 15.01._11, caz în care nu ar mai subzista obligațiile contractuale. A fost invocat ca și temei art. 12 alin.1 lit. d din contractul de concesiune potrivit căruia „ în cazul în care continuarea activității ar conduce la crearea de importante prejudicii patrimoniului propriu sau a celui încredințat, poate să ceară întreruperea executării contractului”.
Din cuprinsul acestui articol reiese că întreruperea poate surveni la cererea pârâtei - reclamante.
Dacă concedentul nu este de acord cu întreruperea, concesionarul ar trebui să se adreseze instanței de judecată în acest sens, întreruperea neoperând de drept.
În cauza dedusă judecății, la numai trei luni de la data încheierii contractului, pârâta - reclamantă a înaintat o adresă reclamantului - pârât înregistrată la acesta sub nr._/15.09.2008 ( fila 45 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava) prin care îi solicita sprijinul în derularea în continuare a concesiunii.
De observat că nicăieri în cuprinsul acestei adrese nu se face referire la faptul că nu au fost predate toate locurile de parcare și că aceasta ar echivala cu o neexecutare a obligațiilor contractuale.
Așadar, societatea concesionară nu a manifestat nicio reacție vis-a-vis de nepredarea tuturor locurilor de parcare, nemulțumirile sale fiind de altă natură.
Printr-o nouă adresă înregistrată la reclamantul-pârât sub nr._/26.09.2008 ( fila 47 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava) societatea concesionară i-a adus la cunoștință că începând cu data de 01.10.2008 întrerupe executarea contractului pentru că se creează prejudicii importante societății.
Fără a analiza pertinența motivului de întrerupere, instanța a reținut că pârâta - reclamantă nu putea să dispună ea însăși, în lipsa acordului concedentului, întreruperea executării concesiunii.
Prin adresa depusă la fila 48 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava, Primăria municipiului C. Moldovenesc a solicitat pârâtei-reclamante reluarea activității de amenajare, întreținere și exploatare a locurilor de parcare sau renunțarea la contract, ceea ce denotă faptul că nu a fost de acord cu întreruperea executării dispusă în mod unilateral de către societatea concesionară.
Chiar dacă nu se poate reține incidența art. 12 lin. 1 lit. d din convenție, din corespondența purtată între părțile implicate (filele 48 - 52 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava) rezultă că executarea contractului în discuție a fost „încetată” cu consimțământul mutual al acestora în intervalul octombrie 2009 ( adresa eliberată de Primăria municipiului C. Moldovenesc prin care se aduce la cunoștință rezilierea contractului conform art. 23 alin. 1 liniuță 4 - fila 50 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava) – mai 2011( data la care s-a procedat la o nouă predare-primire a zonelor de parcare cu plată ce fac obiectul contractului în cauză – fila 67 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava).
În ceea ce privește adresa din octombrie 2009, aceasta cuprinde în mod expres mențiunea că plata redevenței se face proporțional cu spațiile de parcare predate, fapt ce constituie un argument în plus pentru calificarea obiectului concesiunii ca fiind divizibil.
Rezilierea în temeiul art. 23 alin. 1 liniuța 4 din convenție poate opera de drept, fără notificare sau altă formalitate.
În schimb, în luna mai 2011 între părți a avut loc o nouă predare-primire a unui număr total de 148 locuri de parcare în temeiul aceluiași contract de concesiune.
De remarcat faptul că între aceste locuri se află și parte din locurile predate imediat după încheierea contractului, respectiv în luna august 2008 (filele 24-25 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava.
Fapta reclamantului - pârât de a proceda la o nouă predare a locurilor de parcare echivalează cu o recunoaștere tacită a încetării executării contractului de concesiune și, în mod corespunzător, prin predare, are loc o reluare a contractului începând cu luna mai 2011.
Pentru considerentele arătate, instanța a reținut că executarea contractului de concesiune în discuție a fost „încetată” în intervalul octombrie 2009 - mai 2011.
În aceste condiții, pârâta - reclamantă avea obligația contractuală de plată a redevenței proporțional cu numărul total de 148 de locuri, după data de 10.05.2011.
Rezilierea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare succesivă, constând in desființarea pentru viitor a acestuia.
Condiția rezilitorie este subînțeleasă întotdeauna in contractele sinalagmatice – chiar daca părțile nu au prevăzut-o in contract – in cazul in care una dintre părți nu îndeplinește angajamentul.
Sub aspect probator, reclamantul - pârât a depus la dosar contractul de concesiune în care, este stabilită în sarcina pârâtei - reclamante obligația de plată a redevenței.
Revenea concesionarei obligația de a dovedi îndeplinirea acestei îndatoriri contractuale.
Din înscrisurile depuse la dosar ( filele 80 - 86 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava) rezultă că pârâta - reclamantă a achitat parțial redevența în intervalul august 2011 - ianuarie 2012 ( data din facturi) după care nu a mai efectuat nicio plată până la zi.
În consecință, instanța a admis capătul din cererea principală privind rezilierea contractului de concesiune nr._/16.06.2008.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei – reclamante la plata redevenței datorate pentru perioada 15.01._13, instanța, pentru considerentele prezentate, l-a admis în parte.
În intervalul octombrie 2009 - mai 2011 executarea concesiunii a fost încetată prin acordul mutual al părților contractante. Față de această soluție, pretențiile reclamantului - pârât pentru perioada 15.01.2010- mai 2011 nu se justifică.
În anul 2011 pârâta - reclamantă a efectuat unele plăți reprezentând contravaloare redevență aferentă contractului în discuție potrivit înscrisurile depuse la dosar ( filele 80 - 86 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava).
Din Situația redevențelor și a majorărilor privind contractul în discuție ( filele 9 - 10 dosar_ al Tribunalului Suceava) depusă de reclamantul – pârât ( filele 9 - 10 dosar nr._ a Tribunalului Suceava) rezultă că stabilirea cuantumului lunar al redevenței s-a făcut în raport de prețul concesiunii din contract ( 7000 lei/lună) proporțional cu numărul de locuri de parcare predate.
Pentru luna mai 2011, dat fiind faptul că predarea a avut loc pe data de 10 mai, redevența este datorată parțial. Au fost avute în vedere și plățile parțiale efectuate de către pârâta - reclamantă în intervalul august 2011- ianuarie 2012 ( filele 80 - 86 dosar nr._ * al Tribunalului Suceava), ce urmează a fi scăzute din redevența datorată. Aceste plăți au fost efectuate pentru lunile anterioare indicate în ordinele de plată.
Pentru restul perioadei indicată în cererea de chemare în judecată, instanța a avut în vedere calculul efectuat de către reclamantul - pârât, care a menționat indexările anuale și majorările de întârziere conform dispozițiilor contractuale ( art. 7 și art. 8).
În consecință, instanța a obligat pârâta – reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 63.708 lei (redevența lunară indexată x numărul de luni din 10 mai 2011 până la 15.01.2013 din care s-au scăzut plățile efectuate conform ordinelor de plată depuse la dosar) reprezentând redevența aferentă perioadei mai_13 și la plata majorărilor de întârziere aferente redevențelor lunare așa cum acestea din urmă sunt indicate în Situația
redevențelor și a majorărilor privind contractul nr._/16.06.2008, majorări ce vor fi calculate conform art. 7 și 8 din contractul în discuție.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta – reclamantă a solicitat obligarea reclamantului - pârât la predarea celor 305 locuri de parcare indicate în contractul de concesiune în cauză și obligarea acestuia la restituirea sumei de 20.847,03 lei cu titlu de plată nedatorată.
În primul ciclu procesual, pârâta - reclamantă a renunțat la capătul de cerere privind obligarea la plata nedatorată, situație în care, față de incidența art. 246 C., instanța a constatat renunțarea.
Față de soluția referitoare la rezilierea contractului de concesiune intervenit între părți, s-a impus soluția de respingere ca nefondată a cererii reconvenționale privind obligarea reclamantului - pârât la predarea celor 305 locuri de parcare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta ., arătând că deși face referire la conținutul contractului însuși, instanța de fond se rezumă doar la denumirea contractului dintre părți, precum și La exprimarea cuprinsă în art.1 al contractului, ignorând elementele care alcătuiesc conținutul raportului juridic obligațional.
A susținut recurenta că prima instanță a creat o confuzie evidentă între obiectul raportului juridic și conținutul lui, acesta din urmă fiind alcătuit de drepturile subiective civile și de obligațiile corelative acestor drepturi.
Arată că deși denumirea contractului de concesiune nr._/16.06.2008 cuprinde noțiunea de concesiune de servicii, la fel ca și obiectul contractului, procedura de achiziție aplicată de către M. C. Moldovenesc pentru atribuirea contractului în cauză a fost cea reglementată de OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
A subliniat că, raportat la procedura de achiziții aplicată de către M. C. Moldovenesc, intenția reală a acestuia și, implicit, a recurentei, a fost aceea de a concesiona bunurile proprietate publică, constând într-un număr de 305 locuri de parcare.
A susținut recurenta și că instanța de fond a interpretat noțiunile din titlul contractului strict literal, fără să aibă în vedere intenția reală a părților contractante, precum și fondul drepturilor și obligațiilor acestora. întemeiate pe contractul de concesiune dintre părți.
De altfel, activitatea de amenajare, întreținere și exploatare a unui bun proprietate publică nu trebuie confundată cu noțiunea de serviciu public. Se observă că în toate documentele din dosarul de licitație (HCL 129/31.01.2007), Rapoartele privind proiectul de hotărâre, expunerea de motive, procesul-verbal al comisiei de licitație nr. 9382/03.06.2008, se face referire la activitatea de amenajare, întreținere și exploatare a locurilor de parcare, iar nu a serviciului public cu aceeași denumire.
Recurenta a considerat că instanța de fond a apreciat eronat normele legale aplicabile raportului juridic dintre părțile contractului de concesiune, din moment ce în acest raport contractual trebuie de avut în vedere strict și limitativ normele prevăzute de OUG NR. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, completate - în măsura în care acestea nu dispun sau nu interzic prin prevederi imperative - cu normele generale prevăzute de Codul Civil în vigoare la data încheierii contractului.
În continuarea cererii de recurs, recurenta invocă prevederile art.54 din OUG nr.54/2006, făcând trimitere la indivizibilitatea obiectului contractului, precum și la prevederile art.58 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.54/2006, cu referire la cererea de reziliere.
A susținut recurenta că nu poate fi obligată la plata redevenței fracționat, atâta timp cât obiectul contractului este indivizibil, dar și pentru că nu a exploatat locurile de parcare, iar pârâta nu a emis facturi fiscale lunare.
Pentru același temei de drept recurenta susține că M. C. Moldovenesc trebuie obligat la predarea integrală a tuturor celor 305 locuri de parcare.
Prin decizia nr. 6630 din 8 septembrie 2014 Curtea de Apel Suceava-Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de pârâta ., împotriva sentinței nr. 1806 din 31 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția de
contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ **, intimat fiind reclamantul M. C. Moldovenesc-prin primar, ca nefondat.
S-a statuat că așa cum rezultă din cererea de recurs, principala problemă care trebuie decelată este actul normativ care guvernează contractul nr._/16.06.2008, în lipsa unei mențiuni exprese a părților convenției.
Cert și de necontestat este faptul că obiectul contractului constă în „amenajarea, întreținerea și exploatarea” unor zone de parcare publică cu plată din M. C. Moldovenesc.
Ceea ce s-a prestat de către concesionarul-recurent a constat, evident, în serviciul public de administrare a parcărilor publice, deși contractul este intitulat de „amenajare, întreținere și exploatare”. Noțiunea de administrare a unui teren public ca și parcare publică include inerent amenajarea pentru destinația de parcare, ceea ce implică marcajul zonei și instalarea aparatelor de marcat și, în mod cert, serviciul prestat presupune întreținerea zonelor și exploatarea în sensul încasării taxei de parcare.
Ori, toate aceste operațiuni privind prestarea unui serviciu public s-a stabilit că se
circumscriu prevederilor OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.
Contractul de achiziție publică încheiat în cauză, deși atipic, este calificat de instanță ca un contract de servicii în sensul art.3^1 lit.c, raportat la art.6 al.1 din OUG nr.34/2006, și cuprinde servicii de administrare a proprietăților, conform art.14 din anexa 2A din același act normativ. Odată calificat contractul care face obiectul cauzei, ca fiind supus prevederilor OUG nr.34/2006, celelalte critici din recurs care vizează aplicarea prevederilor OUG nr.54/2006 sunt inutil a mai fi cercetate.
Chiar dacă recurenta a arătat că M. C. Moldovenesc nu a respectat procedura prevăzută de OUG nr.34/2006, astfel că nu s-ar putea susține aplicarea acestui act
normativ, se constată că ceea ce interesează în prezentul dosar este faptul că, prin obiectul contractului, acesta putea fi încheiat doar sub imperiul OUG nr.34/2006, iar pretinsa nerespectare a procedurii anterioare încheierii convenției nu face obiectul litigiului de față.
Curtea și-a însușit pe deplin concluziile primei instanțe cu privire la divizibilitatea obiectului contractului, astfel că în mod corect s-a dispus rezilierea acestuia pentru neplata redevenței pentru locurile de parcare predate recurentei, aceasta din urmă datorând redevența neachitată și majorările calculate conform contractului.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs, reclamanta . a formulat cerere de revizuire la data de 27.10.2014, înregistrată sub nr._ .
În motivarea cererii de revizuire reclamanta arată că Decizia nr.6630/08.09.2014 a Curții de Apel Suceava evocă fondul, în raport de dispozițiile art. 304 ind.1 Cod de Procedură Civilă, respectiv temeiul de drept al cererii de recurs formulate de către E. P.. A mai arătat că hotărârea pronunțată în recurs „evocă fondul” ori de câte ori instanța de recurs analizează soluția atacată prin referire la chestiunile ce țin de fondul pricinii, indiferent dacă soluția pronunțată în recurs păstrează sau schimbă starea de fapt reținută de instanțele inferioare.
A precizat în realitate că prin dispozițiile art. 322 alin. (1) Cod procedură civilă legiuitorul a înțeles să excludă obiectul revizuirii doar acele hotărâri pronunțate în recurs în baza unor excepții procedurale care ar face de prisos analiza în fond a cauzei. A apreciat că prezenta cerere de revizuire este admisibilă pentru aceste considerente, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 322 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă.
Totodată având în vedere răspunsul primit de la ANRMAP, a apreciat că este necesar a fi însușită interpretarea dată de noi contractului nr._/16.06.2008 încheiat între părți, care este contrară celei reținute atât de prima instanță, cât și de instanța de recurs. Potrivit art. 54 din OUG nr. 54/2006, raporturile dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii între drepturile care îi sunt acordate concesionarului și obligațiile care îi sunt impuse. A solicitat admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecință schimbarea hotărârii atacată în sensul admiterii recursului formulat împotriva sentinței nr. 1806 din 31.03.2014 a Tribunalului Suceava.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de drept de executare. Sediul materiei îl constituie art. 322-328 Cod procedură civilă.
Spre deosebire de recurs, care are în vedere în primul rând erorile de drept, revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt. Cu alte cuvinte, ea urmărește retractarea hotărârilor în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiectiv.
Totodată, potrivit art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
În ceea ce interesează materia revizuirii, „a evoca fondul” înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.
În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor. D. urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Or, analiza considerentelor Deciziei nr.6630 din 8 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava relevă cu evidență că instanța de recurs a reținut aceeași situația de fapt cu aceea relevată de judecătorul fondului, subliniind acest fapt și prin alegații precum „Curtea își însușește pe deplin concluziile primei instanțe cu privire la divizibilitatea obiectului contractului, astfel că în mod corect s-a dispus rezilierea acestuia pentru neplata redevenței pentru locurile de parcare predate recurentei, aceasta din urmă datorând redevența neachitată și majorările calculate conform contractului”. Totodată, revizuienta însăși consimte – în motivarea cererii, deși susține că aceasta reprezintă o greșeală, că instanța de recurs a statuat în sensul existenței aceleiași situații de fapt cu aceea descrisă de judecătorul fondului.
Pentru cele ce preced, văzând că hotărârea atacată nu satisface condiția evocării fondului în sensul disp. art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge calea de atac ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta . prin avocat M. G., cu sediul în C. Moldovenesc, ..345, camera 2, județul Suceava și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat M. G.-municipiul Suceava, . M, județul Suceava împotriva deciziei nr.6630 din 08 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava-Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal –dosar nr._ **, intimat fiind M. C. Moldovenesc-prin primar, cu sediul în C. Moldovenesc, ..2, județul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.S.A.
Jud. S. R.
Vințilă N.
G. C.
Tehnoredactat B.E.
2 ex/9.02.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 641/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 645/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
