Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 2640/222/2013*
Dosar nr._ - contestație act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA N R. 9
Ședința publică din12 ianuarie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta B. M. M., domiciliată în municipiul D., ..10, ..A., . împotriva sentinței nr. 884 din 7 mai 2014 pronunțată de Tribunalul B.-Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimată-pârâtă fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.-Serviciul Orășenesc D., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției, nr.5, județul B. și la adresa din municipiul D., ..28, județul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta B. M. M., lipsă fiind reprezentanta intimatei-pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a declarat că, după prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza; cum părțile nu au alte cereri de probe și nu au invocat alte chestiuni prejudiciale, a apreciat că prezentul recurs este în stare de judecată și a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamanta prezentă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, aceasta fiind nelegală și netemeinică. Totodată a solicitat a se avea în vedere apărările formulate în cererea de recurs și în răspunsul la întâmpinare.
Constatând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 10.07.2013 sub nr._, reclamanta B. M. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor D. (în ale cărui drepturi procesuale s-a subrogat Serviciul Fiscal Orășenesc D.), anularea tuturor deciziilor de impunere și a popririlor emise pe numele său, desființarea titlului executoriu nr._/29.11._ și suspendarea executării până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a aflat de existența unui dosar de executare emis pe numele său abia după ce în data de 1.07.2013 dorind să folosească cardul personal a aflat că există o adresă de înființare poprire pe numele său, ulterior aflând de la foști angajatori de existența altor adrese de înființare a popririi.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri:diferite adrese de înființare a popririi.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca reclamanta să-și precizeze capătul de cerere referitor la anularea deciziilor de impunere, popriri, executare silită, menționând că se pune în discuție și competența instanței cu privire la anularea deciziilor de impunere. De asemenea, a solicitat respingerea contestației împotriva titlului executoriu ca tardiv formulată.
Prin sentința civilă nr. 202 din 9/29.11.2013, Judecătoria D. a disjuns capătul privind contestația la titlu de cererea privind contestația la executare propriu-zisă și a declinat soluționarea capătului de cerere referitor la contestația la titlu în favoarea Tribunalului B., Secția a II-a civilă, de C. Administrativ și Fiscal. A fixat termen pentru soluționarea contestației la executare pe 13.12.2013, dată până la care se va forma unor dosar pentru când se vor cita părțile
Primind dosarul, instanța de contencios administrativ a fixat termen pe data de 2.04.2014 când a citat părțile, reclamanta cu mențiunea de achita taxă de timbru de 300 de lei, de a indica obiectul acțiunii, sub sancțiunea anulării cererii, respectiv de a menționa dacă obiectul contestației fiscale îl reprezintă Decizia de Răspundere Solidară 888//17.07.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice D. menționată în întâmpinare sau are ca obiect și alte decizii de impunere, caz în care să le indice cu număr, dată, emitent. De asemenea, sub rezerva invocării excepției inadmisibilității acțiunii, s-a pus în vedere reclamantei de a indica dacă a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de răspundere solidară/deciziilor de impunere contestate și dacă înțelege să-și completeze obiectul cererii și cu anularea acestei/acestor decizii .
Prin precizările scrise făcute în data de 2.04.2014, reclamanta a menționat în mod expres că înțelege să conteste în acest cadru procesual Decizia de angajare a răspunderii solidare 8880/17.07.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice D. și titlul executoriu_ din 29.11.2012. A arătat reclamanta prin aceleași precizări că nu a formulat contestație administrativă împotriva Deciziei contestate.
În ședința publică din 2.04.2014 instanța, față de cererea de anulare a titlului executoriu nr._/29.11._, a pus în discuție necesitatea disjungerii acestui capăt de cerere de anulare a deciziei de răspundere solidară și a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului B..
Ca atare, tribunalul a disjuns disjungerea capătul de cerere referitoare la anularea titlului executoriu nr._/29.11._ dispunând formarea unui dosar distinct cu nr._ .
Prin prezentul dosar instanța a rămas investită cu cererea de anulare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare 8880 din 17.07.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice D., în raport cu care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința nr. 884 din 7 mai 2014 Tribunalul B. a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanta B. M. M. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc D., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel având în vedere dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, tribunalul a analizat cu prioritate excepția invocată, față de care reține următoarele:
Potrivit art. 205 din OUG 92/2003, „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii” care se depune la organul fiscal emitent în termen de 30 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, așa cum rezultă din prevederile art. 206 alin. 3 și 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.
Totodată, potrivit art. 218 alin.2 din același act normativ, „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”
Din coroborarea acestor texte legale, a rezultat că obiectul acțiunii judiciare îl reprezintă decizia dată în soluționarea contestației administrativă, neputând fi introdusă direct acțiune împotriva deciziei de impunere fără parcurgerea etapei contestației la organul emitent, adică Administrația Finanțelor Publice D. (actualul Serviciul Fiscal Orășenesc D.). Apărarea reclamantei în sensul că nu i s-a comunicat legal această decizie nu este de natură să conducă la altă soluție întrucât în caz de necomunicare legală a deciziei de răspundere solidară, reclamanta ar fi în termenul de contestație administrativă, deci nu s-ar încălca dreptul său de acces la instanță.
Cum reclamanta a contestat decizia de impunere direct în instanță, fără a parcurge procedura administrativă, în temeiul art. 218 din Legea 554/2004, a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. M. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că hotărârea trebuia să parcurgă etapa contestației la organul emitent, adică la Serviciul Fiscal orășenesc D., neluând în calcul faptul că actul administrativ nu a fost comunicat, deci nu avea cunoștință despre obiectul contestației până la depunerea întâmpinării de la Judecătoria D. despre existența vreunui act administrativ de impunere, executoriu sau de angajare a răspunderii solidare emis pe numele său.De asemenea, reclamanta a arătat că, nu a avut posibilitatea de a formula contestație împotriva acestor acte administrative deoarece nu i-au fost comunicate.
Astfel, reclamanta a susținut că nu a avut cunoștință despre existența vreunui act și că din acest motiv nu a avut dreptul la apărare, drept pe care nu l-a valorificat pentru că nu a avut cunoștință de existența deciziilor sau a motivelor și a bazei de impunere care au determinat emiterea acestora. A susținut că potrivit art. 192 - Dreptul de a sesiza instanța (1) pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiției prin sesizarea instanței competente cu cerere de chemare în judecată -. Din aceste motive reclamanta a arătat că nu i-a fost comunicată întâmpinarea și nu și-a îndeplinit obligațiile, necunoscând susținerile pârâtei. A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii și anularea deciziei de impunere.
La data de 14 octombrie 2014, prin serviciul - registratură - al instanței pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar pe cale de consecință respingerea contestației ca fiind nelegală și netemeinică și menținerea deciziei contestate.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la data de 04 noiembrie 2014, a detaliat și explicat toate capetele de cerere pe care pârâta le-a invocat, respectiv a excepției inadmisibilității acțiunii și a excepției tardivității. Un alt motiv pe care reclamanta l-a punctat este că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, având în vedere că la data de 07.05.2014 când a fost pronunțată Hotărârea nr.884/2014 ea nu avea cunoștință despre conținutul deciziei, iar unul dintre capetele de cerere fiind obligarea pârâtei la depunerea Deciziei 8880/17.07.2012.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Art.193 alin. 1 din Codul de procedură civilă stipulează:„Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Totodată, art. 205 din OUG nr.92/2003 prevede că: „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii” care se depune la organul fiscal emitent în termen de 30 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, așa cum rezultă din prevederile art. 206 alin. 3 și 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.
Conform art. 218 alin. 2 din O.U.G. nr.92/2003 Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”.
Or, în prezenta cauză ignorând total normele evocate fără a urma procedura prealabilă, reclamanta a atacat direct în instanță decizia de angajare a răspunderii solidare nr.8880/17.07.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice D..
Cum această împrejurare constituie un adevărat fine de neprimire, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Vor fi înlăturate argumentele recurentei vizând necomunicarea deciziei de impunere întrucât pe de o parte, ele nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual, iar pe de altă parte, nu o exonerează pe reclamantă de îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege privind parcurgerea procedurii prealabile.
Pentru cele ce preced, cum hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza disp. art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. M. M., domiciliată în municipiul D., ..10, ..A., . împotriva sentinței nr. 884 din 7 mai 2014 pronunțată de Tribunalul B.-Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimată-pârâtă fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.-Serviciul Orășenesc D., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției, nr.5, județul B. și la adresa din municipiul D., ..28, județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S.A.
Jud. fond. H. G.
Tehnoredactat B.E.
5 ex/9.02.2015
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 645/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 916/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
