Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2902/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2902/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 146/40/2014
Dosar nr._ - contestație act administrativ fiscal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2902
Ședința publică din 15 septembrie 2015
Președinte G. D.
Judecător M. L.
Judecător N. M.
Grefier S. O.
Pe rol, judecarea recursului promovat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în municipiul B., .. 52, județul B., împotriva sentinței nr. 42 din 8 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul M. V., domiciliat în municipiul B., Calea Națională nr. 52, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că deși în procedura de regularizare a cererii prin adresa emisă la 24 mai 2015 s-a comunicat recurentei obligația de a arăta motivele de drept pe care se întemeiază cererea – dintre cele prevăzute de art.488 Cod procedură civilă, aceasta nu s-a conformat. S-a arătat de asemenea că în aceeași procedură de regularizare a cererii, reclamantul-intimat a depus întâmpinare la recursul promovat, solicitând judecarea cauzei în lipsă iar recurenta a depus răspuns la întâmpinare.
Dată fiind lipsa părților, cauza s-a lăsat la a doua strigare.
La reluarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părți.
Deși nu a fost îndeplinită obligația stabilită în sarcina recurentei de a preciza motivele de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, instanța a constatat că motivele invocate pot fi încadrate în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, constând în încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, față de împrejurarea că atât recurenta cât și reclamant - intimatul au solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 223 și ale art. 411 din Codul de procedură civilă, a reținut cauza pentru soluționare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la data de 16.01.2014 reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. a solicitat anularea Deciziei nr. 71/A/13.11.2013 dată în soluționarea contestației administrative și pe cale de consecință a solicitat modificarea Deciziei de impunere nr._/09.07.2010, emisă de pârâtă, în sensul înlăturării obligației de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 1182,70 lei, stabilite prin respectiva decizie.
Prin sentința nr. 42 din 8 ianuarie 2015, Tribunalul B. – Secția a II – a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., a anulat Decizia nr. 71/A/13.11.2013 dată în soluționarea contestației administrative și pe cale de consecință a modificat Decizia de impunere nr._/09.07.2010, emisă de pârâtă, în sensul că a înlăturat obligația de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 1182,70 lei, stabilite prin respectiva decizie, menținând obligația de plată a debitului în cuantum de 1405 lei, stabilit prin aceeași decizie de impunere cu titlu de contribuție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B..
Consideră recurenta că instanța de fond, în mod netemeinic a admis în parte contestația formulată de reclamant, a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 71/A/13.11.2013 dată în soluționarea contestației administrative și pe cale de consecință a modificat Decizia de impunere nr._/09.07.2010 emisă CAS B., în sensul înlăturării obligației de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 1182,70 lei.
În motivarea acestui punct de vedere recurenta a arătat că obligațiile de plată ale intimatului la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate pentru perioada 2006 -2010 au fost pe baza veniturilor comunicate de ANAF în baza protocolului și în conformitate cu art.35 din Ordinul nr.617/2007.
Conform art. 7 alin 2 din OG. 92/2003, organul fiscal este îndreptățit să examineze din oficiu starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului, iar potrivit art. 10 alin. 1, contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale.
A reiterat faptul că, reclamantul a fost introdus în evidența CAS B. pe baza informațiilor primite de la ANAF privind veniturile realizate de acesta.
A solicitat să se constate că, numai în condițiile în care reclamantul și-ar fi îndeplinit obligația de a declara veniturile trimestrial, și s-ar fi aflat în evidența instituției, CAS B. ar fi trebuit să-și îndeplinească la rândul ei obligația prevăzută de art.222 din Legea nr. 95/2006 de a-i comunica nivelul contribuției.
A susținut că instituția a respectat întocmai prevederile legale aplicabile, astfel încât majorările au fost calculate pentru sumele datorate la venitul estimat la termenul de scadență de 15 a ultimei luni din cadrul fiecărui trimestru iar pentru diferențele de obligații fiscale rezultate din deciziile de impunere anuale emise de ANAF, majorările au fost calculate în anul următor, după 60 de zile de la emiterea deciziei de impunere anuală.
Prin întâmpinarea depusă, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând – în esență – că în mod corect prima instanță a apreciat că majorările de întârziere se datorează după informarea contribuabilului cu privire la nivelul contribuției și a modalității de plată, conform art. 222 din Legea nr. 95/2006 și art. 8 alin. 4 si 5 din Ordinul CNAS nr. 617/2007.
A susținut intimatul că aceste aspecte rezultă și din prevederile art.3l din Constituție, iar CAS B. nu a făcut pe parcursul judecații la instanța de fond nici o dovada ca a fost informat asupra serviciilor sau a nivelului contribuției la asigurări de sănătate datorată conform art. 8 alin. 4 si 5 din Ordinul nr. 617/2007.
Analizând recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivului de recurs invocat, prevăzut de art.488 alin.1pct.8 Cod procedură civilă, Curtea consideră că acesta nu este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, sub un prim aspect, Curtea reține că premisa în cauza de față este aceea că reclamantul a fost introdus în evidența C.A.S. B. pe baza informațiilor transmise de A.N.A.F. privind veniturile realizate în perioada 2005 – 2010.
Ori, chiar dacă asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii conform art.1 alin.2 din O.U.G. nr.150/2002, preluat de art.208 alin.3 din Legea nr.95/2006 și reclamantul nu și-a îndeplinit obligația legală de plată la termen, este de observat că nici recurenta nu și-a îndeplinit obligația informării reclamantului, anual, cu privire la obligațiile ce-i revin, conform art.222 din lege, iar acest lucru ar fi fost posibil dacă Protocolul dintre C.N.A.S și A.N.A.F., cu privire la comunicarea de informații între cele două instituții ar fi fost încheiat din timp, astfel încât să permită, încă de la nașterea obligației fiscale, impunerea acesteia.
Astfel, lipsa corelării activității instituțiilor statului, nu poate fi reflectată în transferarea culpei către persoana care nu a fost informată din timp cu privire la obligațiile ce-i revin în materie fiscală.
Astfel cum a reținut și prima instanță, Curtea reține că în cauză își găsesc aplicarea prevederile art.8 alin.4 și 5 din Ordinul nr.617/2007 (în vigoare pe perioada de referință, până la abrogarea sa prin ORDINUL Nr. 581 din 8 septembrie 2014 privind aprobarea Normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, publicat în M.Of. nr.685/19.09.2014), conform cărora diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere, iar la expirarea termenului prevăzut la alin. 4, pentru sumele datorate și rămase neachitate se vor percepe majorări de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedură fiscală.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.44 și art.45 din O.G. nr.92/2003, astfel cum a statuat de altfel și Curtea Constituțională prin Decizia nr.536/2011, doar de la momentul comunicării deciziei de impunere curge termenul de 60 de zile pentru plată, iar după expirarea acestui termen pot fi percepute majorări de întârziere. Or, în cauză, contestatorul nu a fost informat de Casa de Asigurări de Sănătate B. asupra serviciilor sau a nivelului contribuției.
Având în vedere considerentele prezentate, în temeiul dispozițiilor art.488 pct.8 și art.496 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în municipiul B., .. 52, județul B., împotriva sentinței nr. 42 din 8 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul M. V., domiciliat în municipiul B., Calea Națională nr. 52, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 septembrie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. N.M.
Jud. fond: U. M.
Tehnored. S.O.
Ex.4/02.10.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1447/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 104/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
