Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 317/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 1031/86/2014*
Dosar nr._ - obligare emitere act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 317
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 IANUARIE 2015
JudecătorGalan M.
JudecătorStănescu A.
PreședintePopescu D.
GrefierStrăjeriu P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul B. G. D., domiciliat în satul Cozănești, .. 58, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 1911 din 10 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul S. P. Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Vatra Dornei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul recurent B. G. D., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, văzând că nu s-au invocat chestiuni prejudiciale, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent B. G. D., solicită admiterea recursului, arată că își menține punctul de vedere cu privire la introducerea codului numeric personal – care s-a instituit n mod totalitar,în regimul comunist, respectiv prin art. 30 alin.1 din Decretul nr. 59/2.03.1978, care a fost o completare la Legea nr. 5/18.03.1971.
În anul 1996, în regimul democratic a apărut Legea nr. 105, care abrogă aceste legi comuniste, însă și prevederile acesteia, în special art. 5 alin. 2, care prevede „CNP reprezintă un nr. semnificativ ce individualizează o persoană fizică și constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date nominale privind persoana fizică”.Cu alte cuvinte, interzice în mod implicit, identificarea unei persoane prin nume, prenume, data și locul nașterii, domiciliu etc. în fața autorităților statului – toate aceste atribuții de recunoaștere a unei ființe umane fiind reduse la un simplu număr.
A mai susținut reclamantul recurent că,în anul 2000 sau 2001 a apărut un ordina al MAI, respectiv Ordinul 1190, care prin prevederile art. 29 încearcă să repare ceva, în sensul că acordă dreptul persoanelor care, din motive religioase, refuză acest act de identitate, să facă cereri pentru buletin tip vechi – dar acest ordin nu ajunge la public. Neajungând la public este încălcat dreptul la informare prevăzut art. 31 din Constituția României. Însă acest ordin este abrogat în data de 1.04 2003 sau 2004, cu alte cuvinte, acele fărâme de libertate reală sunt spulberate, în sensul că acel buletin care era înainte de 1978, fără CNP nu mai poate fi o opțiune pentru persoanele care refuză să le fie încălcate conștiința religioasă. Astfel, la introducerea cererii în instanță, a fost obligat să menționeze CNP - deci o altă ingerință prin care omul este redus la un simplu număr, însă el ca, simplu cetățean cu conștiință morală și religioasă nu poate accepta ca acest număr să fie alăturat numelui de botez.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 03.02.2014 și înregistrată sub nr. de dosar_ reclamantul B. G. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. P. Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Vatra Dornei ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la eliberarea unei cărți de identitate pe numele său dar fără atribuirea CNP-ului.
Prin sentința nr. 1911 din 10 aprilie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a respinse acțiunea formulată de reclamantul B. G.- D., în contradictoriu cu pârâtul S. P. Comunitar Local de Evidență a Persoanelor – Vatra Dornei.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs, în termen legal, reclamantul B. G.-D. și a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de motivele care au determinat demersul său judiciar privind eliberarea unui act de identitate fără atribuirea și menționarea codului numeric personal.
În motivarea recursului, reclamantul recurent a arătat că instanța de fond și-a însușit întocmai punctul de vedere al pârâtului, care invocă art. 17 din O.U.G. nr. 97/2005 republicată, ignorând complet argumentele și apărările sale – invocate în răspunsul la întâmpinarea pârâtului. Astfel arată că prin Legea nr. 105 din 25.09.1996 a abrogat Legea nr. 5/18.03.1971, deci implicit Decretul nr. 59/2.03.1978.
A mai susținut reclamantul că, prin cererea sa, nu încalcă Constituția și nici vreo altă lege, iar autoritățile statului trebuie să-i ofere posibilitatea satisfacerii opțiunii sale, cu atât mai mult cu cât este creat precedentul – prin art. 26 din Ordinul nr. 1190 din 31.07.2001 (sau 2000) al Ministrului de Interne, în care este precizat faptul că persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi. Nefiind specificat cât de vechi, reclamantul recurent apreciază că buletinul ar putea fi de tipul celui anterior datei de 2 martie 1978.
Concluzionând, reclamantul recurent arată că atribuirea forțată a unui cod numeric nu înseamnă decât un prim pas către ștergerea și reducerea la zero a tuturor drepturilor sale, printre care și dreptul fundamental de a avea un nume, nu un număr.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Cererea reclamantului referitoare la eliberarea unui act de identitate fără cod numeric personal a fost făcută la data de 29.05.2013, moment la care era în vigoare O.U.G. nr. 97/2005 (act normativ ce a suferit o . modificări): art. 1 prevede „Prezenta ordonanță de urgență constituie cadrul care reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, prin care se asigură realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice și instituțiile statului de drept”.
Art. 6 prevede, de asemenea, „(1) În vederea realizării evidenței cetățenilor români, fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naștere, un cod numeric personal, denumit în continuare C.N.P., care se înscrie în actele și certificatele de stare civilă și se preia în celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum și în Registrul național de evidență a persoanelor, denumit în continuare R.N.E.P.
(2) C.N.P. reprezintă un număr semnificativ ce individualizează în mod unic o persoană fizică și constituie un instrument de verificare a datelor de stare civilă ale acesteia și de identificare în anumite sisteme informatice de către persoanele autorizate.
(3) C.N.P. sunt generate și administrate prin mijloace informatice de D.E.P.A.B.D., care emite și distribuie anual către serviciile publice comunitare județene de evidență a persoanelor, S. P. Comunitar de Evidență a Persoanelor al Municipiului București și Departamentul consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe listele conținând codurile numerice personale precalculate pentru anul în curs.
(4) Pentru situații de excepție, la solicitarea instituțiilor publice prevăzute la alin. (3), D.E.P.A.B.D. generează C.N.P. suplimentare.
(5) Atribuirea C.N.P. se face, în țară, de serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor sau, acolo unde acestea nu există ori nu funcționează, de autoritățile executive ale unităților administrativ-teritoriale, iar în străinătate, de Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României, în baza listelor prevăzute la alin. (3) sau, după caz, alin. (4).
(6) Gestionarea și verificarea atribuirii C.N.P. revin serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, sub coordonarea D.E.P.A.B.D.”).
Se observă că dispozițiile citate prevăd obligativitatea instituirii pentru fiecare persoană fizică a unui cod numeric personal, de la această regulă legiuitorul neprevăzând nici o excepție.
Vor fi înlăturate apărările reclamantului privind argumentele ce vizează rațiuni de ordin spiritual și religios deoarece exced competențelor instanței.
Potrivit art. 22 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, „Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile”.
Văzând că regulile aplicabile prezentei cauze sunt cele din O.U.G. nr. 97/2005, respectiv H.G. nr. 1375/2006, constatând că solicitarea reclamantului de a i se emite o carte de identitate fără cod numeric personal nu are consacrare legală, constatând refuzul intimatei pârâte de a proceda în acest sens ca fiind unul justificat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 2, 18 din legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. G. D., domiciliat în satul Cozănești, .. 58, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 1911 din 10 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul S. P. Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Vatra Dornei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Redactat: A. S./25.02.2015
Judecător fond: c. P.
Tehnoredactat: P.S./25.02.2015 – 4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 305/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 922/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
