Pretentii. Decizia nr. 1084/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1084/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 988/40/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1084
Ședința publică din 2 martie 2014
PreședinteGrigorean D.
JudecătorMihalciuc L.
JudecătorNechita M.
Grefier S. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției nr. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1515 din 25 septembrie2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. C..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că prin petiția de recurs recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă și că, în procedura de regularizare a cererii, reclamantul intimat a depus întâmpinare la recursul promovat solicitând judecarea în lipsă.
După prealabila verificare, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 27.02.2014, reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat obligarea acesteia la restituirea taxei pentru emisii poluante, în cuantum de 3.204,00 lei, achitată pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, marca Mercedes, cumpărat din spațiul U.E, sumă actualizată cu dobânda legală, conform dispozițiilor art. 124 Cod de procedură fiscală, și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism din spațiul U.E. și a fost obligat să plătească taxa de emisii poluante, în vederea înmatriculării autoturismului, taxă care contravine dispozițiilor art. 28 și 110 din Tratatului Uniunii Europene, ceea ce atrage răspunderea statului pentru nerespectarea dispozițiilor art. 10 din tratat, potrivit cărora autoritățile statului au obligația de a lua toate măsurile destinate executării dreptului comunitar.
Legal citată, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, nu și-a trimis reprezentant în instanță și nici nu a formulat un punct de vedere în cauză.
Prin sentința nr. 1515 din 25 septembrie 2014 Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 3.204 lei, reprezentând taxă emisii poluante achitată cu chitanța . 9, nr._, din 12.03.2013 și dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, calculată de la data încasării taxei și până la data restituirii, precum și suma de 300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că conform principiului „tempus regit actum”, legislația aplicabilă în litigiul aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este OUG nr.50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27.10.2008 și anume forma publicării sale în Monitorul Oficial al României nr.327/2008. Amendamentele aduse OUG nr.50/2008 au intrat în vigoare ulterior datei de 27.10.2008. Deosebit de situația raportului juridic născut în 27.10.2008, în care una din părți este d-nul T., în ceea ce privește ordonanțele de modificare ale OUG nr.50/2008, este evident faptul că acestea nu sunt aplicabile, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților – conținutul raportului juridic – au fost stabilite la o dată la care aceste acte normative nu erau în vigoare.
Față de aceste precizări, a considerat recurenta că efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 – T. nu sunt incidente.
A mai arătat recurenta că nu se justifică acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003. În susținerea acestui motiv recurenta a arătat că „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenul prevăzut la art. 117 alin.2 sau art.70 după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.” A susținut recurenta că nici una dintre condiții nu este îndeplinită în cauză, respectiv cererea nu a fost adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată și prin urmare solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea acestei acțiuni este inadmisibilă.
O altă critică formulată de recurentă asupra hotărârii instanței de fond vizează obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. Consideră recurenta că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 din codul de procedură civilă (art. 453 din Noul Cod Civil) întrucât nu se află în culpă procesuală și nici nu a determinat prin atitudinea sa în timpul procesului, aceste cheltuieli.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curteaconstată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca Rover o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 3204 lei cu chitanța . nr._ din data de 12 martie 2013.
La această dată erau în vigoare dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, a căror aplicare a fost suspendată până la data de 31.12.2012 prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012. Mai exact începând cu data de 01.01.2013 a redevenit aplicabilă forma inițială a Legii nr. 9/2012, formă care, după cum vom arăta în cele ce urmează, nu intră în conflict cu dispozițiile comunitare.
În speță, reclamantul invocă, în cererea pentru restituirea taxei menționate, faptul că dispoziția națională consacră un impozit discriminatoriu, fiind contrată art. 110 TFUE. Curtea constată că pentru atenuarea disparităților regionale și în realizarea scopului afirmat de creare a unei comunități economice consolidate, dreptul european limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor protecționiste și discriminatorii. În acest sens, art. 110 TFUE prohibește discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară, rostul acestei reglementări fiind de a interzice impuneri fiscale diferite între produsele importate și cele similare autohtone, astfel încât să se excludă posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să se producă efecte discriminatorii.
Prin urmare, posibilitatea înlăturării legii naționale ca fiind contrară art. 110 TFUE este condiționată de existența unei stări de discriminare între autovehiculele aflate deja pe piața națională și a celor înmatriculate si achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii. Or, art. 4 alin. 1 din Legea 9/2012 stabilește că obligația de plată a taxei intervine a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. Mai mult, la alin. 2 al aceluiași articol (care a redevenit aplicabil după data de 01.01.2013) se arată că „obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin urmare, în soluția legii interne, la data la care reclamantul a achitat taxa, obligația de plată a taxei este impusă, fără discriminare, tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă sau comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor înmatriculate anterior în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială de primă înmatriculare sau taxa de poluare.
Așadar, cum la data achitării taxei pentru emisii poluante era în vigoare Legea nr. 9/2012, Curtea constată inexistența tratamentului discriminatoriu constatat de CJUE în cauzele T. (C-402/09, 07 aprilie 2011), O. și . (C-136/10 și C-178/10), I.( C-336/10), Ș. și I. (C-29/11 și C-30/11).
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, Curtea, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedură civilă va admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției nr. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1515 din 25 septembrie2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. C..
Casează sentința nr. 1515 din 25 septembrie2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. N.M.
Jud. fond: A. L.
Tehnored. S.O.
Ex. 4/10.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1791/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2065/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
